<p>Costin năvăli în cameră Èi-i smulse lui Mag cartea de istorie din braÈe.</p>
<p>– Gata, băiatu&#8217;, ia o pauză, ai nevoie de o relaxare&#8230;</p>
<p>Mag îl privi descumpănit&#8230; Nu era stilul lui Costin să acÈioneze autoritar, aproape dur. Èi tonul îi era agresiv&#8230; AÈtepta să înÈeleagă.</p>
<p>Costin continuă cu o voce gâtuită, uÈor precipitată:</p>
<p>– Mag, ascultă aci! Bagă numărul ăsta în telefon! E o prietenă. Cred că ai nevoie să schimbi peisajul&#8230;</p>
<p>– Ce fel de prietenă? rânji Mag, ghicind unde bătea Costin.</p>
<p>– Băi, omule, eÈti varză&#8230; Nu faci decât să te prefaci Èi să te minÈi. Noroc cu bacul ăsta că ai la ce să te concentrezi.</p>
<p>Mag nu avea chef să-l contrazică. Ar fi însemnat să alunece din nou într-o discuÈie pe un subiect sensibil de care nu se mai atinseseră de ceva vreme&#8230; De când se decisese că trebuia să depăÈească acel moment de slăbiciune din viaÈa lui. AÈa începuse să devină Ana. Pălea, iar el prindea puteri&#8230;</p>
<p>– Am vorbit cu ea, te aÈteaptă diseară! O cheamă Gilda Èi Ètie să facă un bărbat fericit&#8230; În plus, nu te doare capul după, nu ai obligaÈii&#8230; Câteodată mai e nevoie Èi de aÈa ceva!</p>
<p>Mag i se opuse cu privirea virulent, oarecum sceptic.</p>
<p>– Parcă eÈti frate-meu Călin. Eu nu te Ètiam superficial!</p>
<p>– Nu, pe bune? Călin e mitoman, vrăjeÈte femeile ca să intre într-o relaÈie cu el până-Èi vede interesul. Le frânge inima&#8230; Nu vezi diferenÈa? Eu te trimit la o profesionistă care nu are pretenÈii Èi nu-Èi cere nimic pentru că nu are aÈteptări. Ori tu, ori altul, e întocmai pentru ea .</p>
<p>– Tu ai glume în program azi, se pare! Ce te face să crezi că aÈ avea nevoie de asta? Nu am nicio pornire. Ba din contră, îmi creează repulsie.</p>
<p>– Dar să rămâi agăÈat de amintirea primei iubiri care a fost Èi prima cu care te-ai culcat, de asta ai nevoie?</p>
<p>Mag protestă adâncindu-Èi cuta dintre sprâncene. Se făcea tot mai răcoare Èi în cameră&#8230;</p>
<p>– Costin, credeam că ai înÈeles&#8230; Între mine Èi Ana s-a terminat.</p>
<p>– Nu, zău! Asta să i-o spui cui vrei tu. Eu nu te cred. Practic, s-a terminat, da. Teoretic, pe naiba&#8230; Eu Èi-am ghicit melicul. Treaba ta dacă vrei să nu fii sincer cu tine. Pentru că eu nu văd că Èi-a trecut&#8230;</p>
<p>– Bă, Èoimanule! Cum nu vezi?? Nu ne mai întâlnim, nu ne sunăm, nu ne scriem&#8230; Nu mă mai interesează!</p>
<p>Mag se însufleÈise prea mult, riscând să se certe, îÈi spuse Costin.</p>
<p>– Bine, las-o aÈa&#8230; Să zicem că o hârjoneală cu Gilda nu are legătură cu povestea cu Ana. Ia-o că orice tip la început de drum are nevoie de o chestie din asta&#8230; Cu condiÈia să te protejezi!</p>
<p>Mag zâmbi strâmb, fără ghes, ca o îngânare a tentativei de a râde a lui Costin&#8230;</p>
<p>După câteva minute de gândire analitică, la rece, în stilul lui, se hotărî să înregistreze numărul domniÈoarei. Ea, după cum spera prietenul său, îi va reda zâmbetul pe buze Èi cheful de viaÈă&#8230; Nu Ètia prin ce minune se va întâmpla asta, nu-Èi imagina absolut deloc nici cum ar fi putut să atingă o femeie necunoscută Èi care doar se servea Èi ea de el. Genul ăsta de întâlnire nu-l putea încadra nici măcar la aventură, pentru care ar fi fost nevoie de un minim de atracÈie fizică&#8230; Ar fi fost nevoie măcar să se vadă înainte. Cu toată puterea sa de a vedea într-o situaÈie detaliile Èi de a tranÈa toate punctele esenÈiale ale acesteia, Mag nu-Èi închipuia cum ar fi putut ajunge în pat cu o femeie total străină. Sau, de fapt, cu o femeie despre care care Ètia că era acolo doar pentru a oferi un serviciu&#8230; Ideea de a se Èti consumat ca pe o marfă îi dădea fiori. Nu se putea vedea reuÈind măcar să se dezbrace pe el însuÈi. De ea nici nu putea fi vorba! Alungă, ca pe un gând răzleÈ, o amintire de parfum de piersică coaptă Èi frezie ce-l invadă, intruzivă&#8230; Oftă adânc Èi greu, ca după un efort îndelungat&#8230;</p>
<p>– Bine, frate, o să văd ce fac! Acum mă duc la duÈ!</p>
<p>Costin îl privi atent, dorindu-Èi să fi putut să-l studieze până la miez. Nu mai Ètia cât să-l creadă pe Mag, dar era sigur că voia să-Èi regăsească prietenul. Cel pe care îl cunoÈtea de cinci ani Èi care, de o bună bucată de vreme, îi scăpa printre degete. Încet, dar sigur! Pentru el, Mag reprezenta complementaritatea de care avusese mereu nevoie, înainte chiar de a-l fi întâlnit, fără măcar să fi fost conÈtient de asta. Era acel prieten unic pe care oricine ar fi trebuit să-l aibă&#8230; Pe care îl găsise fără ca măcar să-l fi căutat. Metafora unei fuziuni sufleteÈti perfecte&#8230; Citise undeva că sufletele pereche pot fi mai multe într-o viaÈă, iar unul sau mau multe putea fi întruchipat de prietenul cel mai bun, de un frate, de un părinte, de un profesor. Încă nu-Èi făcuse timp să aprofundeze, nu Ètia încă dacă să creadă sau nu. Contravenea formaÈiei sale de teolog Èi credinÈei, dar îi plăcuse ideea&#8230; Era măgulitor să Ètii că, la un moment dat, puteai fi sufletul pereche al altcuiva. Èi încurajator să ai mai multe Èanse de a-l găsi.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-42686" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/10/d8c30912c9f9ddf62a9920e262e29e44.jpg" alt="" width="564" height="846" /></p>
<p>Se întindea peste ei aroma fierbinte, moleÈitoare, a serii de început de iunie! Costin auzise că se stricaseră prietenii din cauza fetelor. Gândul se încolăci dureros în el&#8230; Măcar dacă ar fi fost o dragoste care să merite. Dar Mag decisese deja că nu. Èi deÈi inima i se strângea, înÈepându-l, fără să înÈeleagă de ce, amintindu-Èi de despărÈirea lui Mag de Ana, recunoscu în sinea lui că-i lipsea prietenul lui dinainte&#8230; Acela senin, liniÈtit, empatic, cu toate simÈurile acolo când avea nevoie de el. Acum fiinÈa lui Mag fusese deranjată ca un puzzle răscolit, iar Costin înÈelese că, oricât de mult credea că-l cunoÈtea, acum nu putea să-i dea de cap&#8230; Aruncase propunerea cu Gilda mai mult la plezneală, în disperarea de a încerca Èi asta. DeÈi Ètia că era cea mai neortodoxă soluÈie. Lăsară amândoi tăcerea să cadă, o vreme, între ei&#8230; O înÈelegeau mai bine decât cuvintele!</p>
<p>Noaptea se apropia tiptil Èi odată cu ea, Èi hotărârea lui Mag. Va încerca să-Èi asume un risc ce contravenea principiilor sale. Făcea asta, credea, doar pentru a-Èi fi dat Èansa de a merge mai departe&#8230; De a trece la altcineva. Chiar dacă la polul opus! Auzise recent într-un film că uneori avem nevoie să facem ceea ce nu am fi crezut vreodată că am face&#8230; Sau, cum ar fi spus Călin, <em>cui pe cui se scoate</em>.</p>
<p>În ziua aceea doamna Geta îi anunÈase că va pleca la Èară pentru tot weekendul. Cu alte cuvinte, Mag avea drum liber. Ceva nedesluÈit se împotrivea crunt în el. Era pe cale să facă ceva pentru care nu avea nici cea mai mică motivaÈie Èi în care nu se regăsea. Èi pe care Èi-o asuma din disperare&#8230; Era ca o speranÈă, ca un remediu minune pe care i-l recomandase medicul Èi de care se agăÈase ca de ultima Èansă&#8230; Avea deplină încredere în Costin Èi-n realele sale intenÈii bune, aÈa că se hotărî să meargă pe mâna lui. Oricum, nu avea altă soluÈie care să fie sigură Èi nu găsise altceva mai potrivit să-l convingă&#8230; Ètia însă, cu toată fibra lăuntrică, de ceva timp, că nu mai avea rost. Nu-Èi mai dădea voie să rămână cu gândul la Ana, atâta vreme cât decisese că nu era pentru el. Sau el nu era pentru ea, încă nu-Èi dădea seama. Doar că planeta nu se oprise din mers pentru totdeauna la Ana, pe el îl aÈtepta o întreagă lume&#8230; Dincolo de ea!</p>
<p><strong>„Una dintre sarcinile adevăratei prietenii este de asculta cu compasiune tăcerile ascunse. Adesea, secretele nu sunt dezvăluite în cuvinte, ele sunt ascunse în tăcerea dintre cuvinte sau în profunzimea a ceea ce este inexplicabil între doi oameni!”</strong></p>
<p><strong>(John O&#8217; Donohue)</strong></p>
<p>&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;.</p>
<h2><a name="_Toc89420386"></a>42. – Tu să taci!</h2>
<p>Picurii ploii cădeau cadenÈat peste întunericul gros, aproape apăsător al încăperii, luminat palid de veioza ovală, cu mâner spiralat, obosit, aÈezată pe un colÈ de pat. Trecuseră câteva minute de când ajunseseră în garsoniera ei, de la parterul unei clădiri vechi. PereÈii adăposteau amintiri îmbătrânite, ieftine, cu iz de consum Èi obiÈnuinÈă.</p>
<p>Nu-Èi spuseseră prea multe, Ètiau amândoi pentru ce se aflau acolo, ca într-un contract clar, tacit Èi avantajos de ambele părÈi&#8230; Mag se simÈea mărunÈit metodic, experimentat, sub privirea înfierbântată, sticloasă, a femeii, aÈezată la doi paÈi. Cu faÈa întoarsă toată spre el, îl privea ca la execuÈie, ca pentru a se impune de la început. Părea că îl aÈtepta încordată, cu chipul cu trăsături neÈlefuite Èi respiraÈia crescândă, fierbinte, învăluindu-l pe nesimÈite.</p>
<p>Gilda sparse brusc amorÈeala tăcută, aproape îngheÈată dintre ei. Începu să-i scoată hainele, cu siguranÈă, dar Èi cu o nerăbdare grăbită, oarecum speriată. Impulsionat de hotărârea femeii, fără să mai stea pe gânduri, Mag îÈi strecură grăbit mâna pe sub bluza transparentă, aproape căzută de pe ea. Începu să-i maseze cu viteză sânii mici Èi lăsaÈi, dar fremătânzi. Apăsat, să se convingă pe sine că era acolo. Când îi simÈi sfârcurile întărindu-i-se brusc, coborî căuÈul palmelor peste abdomen, ridicându-i repezit fusta de un alb murdar, soios precum respiraÈia ei înecată de fum de Èigară&#8230; Femeia îi opri, pe dată, drumul scurt Èi abrupt, prinzându-i degetele Èi sugându-i-le rapid Èi lung, într-un geamăt nedesluÈit. Lui Mag îi căzură ochii asupra unghiilor ei lungi Èi ascuÈite, care scobeau în el cu dezgust, aproape cu frică. Urcă apoi cu privirea spre silueta colierului de la gâtul subÈire, străfulgerat de o amintire&#8230; Mai văzuse undeva, nu Ètia unde, lipitoarea aceea&#8230; Se scutură ca de friguri.</p>
<p>Tânăra îi luă mâna ferm, strecurându-Èi-o adânc în interiorul ei ce mustea de dorinÈă. Degetele lui, lihnite, alunecară înăuntru. Îi desfăcu buzele cu îndârjire Èi convingerea că acolo trebuia să fie Èi asta trebuia să facă. Gilda îi muÈcă scurt, animalic, umărul, cu pofta ancestrală a femeii ce-Èi dorea neîntârziat un bărbat. Tânjea, hămesită, după sărutul lui care nu se grăbea să vină. Îl căuta lacomă, ca pe o briză neînÈeleasă Èi încăpăÈânată, într-o zi toridă. Îi prinse capul între mâini, oprindu-i căutarea aiurită cu care coborâse între coapsele ei umede. Mag i se smulse ostil, gemând Èi ascuÈindu-Èi privirea către ea care, în asprimea gestului, îi muÈcă buza de jos, aproape până la sânge. Filamentul privirii ei, flămânde, îi spori senzaÈia de frisoane, suprapusă peste peste fierbinÈeala trupului, în căutarea eliberării&#8230;</p>
<p>SimÈi, îngreÈoÈat, umezeala ei invadându-i palma. Cu un strop de luciditate, realiză că Gilda nu avea nicio vină pentru felul în care se simÈea&#8230; Degetele jilave, lipicioase, îi strânseră grosolan stomacul, iar ochii îl arseră crunt&#8230; Se opri să respire. Alături de el, chipul ofilit, contorsionat, lăsa, moale, să străbată o respiraÈie Èuierătoare Èi nedumerită. Ar fi vrut să spună ceva care să-l scuze, dar nu Ètia ce&#8230;</p>
<p>Gilda se ridică brusc, căută precipitat în sertarul comodei vechi, demodate, aproape căzute, aruncându-i o privire seacă, slinoasă de păcate. Îngână cu aceeaÈi voce răguÈită Èi egală:</p>
<p>– Poftim, pune-Èi prezervativul Èi să nu mai pierdem timpul!</p>
<p>Ca într-un dresaj care Ètia că-i va face bine, Mag execută miÈcarea cu care nu era obiÈnuit&#8230;. Nu se jenă deloc când ea se oferi să-l ajute. Se gândise dinainte la acest moment simÈindu-se deja murdărit. Ca să nu se piardă pe el însuÈi într-un joc menit să-l binedispună, dar care venea cu riscul de a se trăda pe sine. Amintirea ambiguă, ca un fum, a chipului Anei îl invadă pe neaÈteptate, nechemată, amplificându-i bătăile inimii. ÎÈi stinse, odios, un oftat, mocnind în el&#8230;</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Dintr-odată, fără să-l prevină, femeia îl trase cu forÈă, abilă, către picioarele ei, potrivindu-l metodic Èi sigur&#8230; Îi înfipse unghiile în carne, scrâÈnind de plăcerea de a-l avea Èi de a dispune de el. Tunetul ce bubui neanunÈat în fereastră crescu tensiunea dintre ei&#8230; În lumina fulgerului ce-l precedase, Mag îÈi agăÈase, din nou, scârbit, privirea de pandantivul în formă de lipitoare de la gâtul Gildei. Începu să o penetreze treptat, din ce în ce mai tare, ca într-o concurenÈă a vitezei cu care îÈi simÈea sângele pompând în el. Interiorul coapselor ei fremăta, strângându-l, autoritară, înăuntru, ca pentru a nu-i mai lăsa vreo putinÈă de scăpare. Privirea ei aspră, directă, aproape că-l tăie, dictatorial. Se voia puternică Èi fermă, îngânându-se cu miÈcările aparent cronometrate, calculate, ale corpului Èi respiraÈia întretăiată. ÎÈi unduia unsuros Èoldurile Èi-Èi încorda muÈchii interiori cu bucuria lucrului bine făcut&#8230;</p>
<p>Imaginea Anei care se rostogoli fluid peste el, cu greutatea unui abur fierbinte, îi diminuă forÈat, neaÈteptat, ritmul, stingându-i brutal dorinÈa&#8230; Se opri cu ochii la Gilda care părea că aÈtepta, cuminte Èi tăcută, o explicaÈie. Începu să-l mângâie cu o agilitate hotărâtă, intensificându-Èi gemetele săltăreÈe. Mâinile lui Mag se rotiră, din ce în ce mai îndrăzneÈ, în jurul sfârcurilor, despicând-o dur Èi imediat. Aproape sfărâmând-o cu privirea, de sus, de deasupra ei, ar fi vrut să controleze orice gest, respiraÈie, miÈcare sau plăcere&#8230; El începuse această întâlnire Èi tot el voia să o încheie. Nu-i păsa ce ar fi vrut partenera lui din acea seară. Iar faptul că îÈi dăduse adineauri seama, că o cunoscuse cândva, tot într-un episod de descărcare hormonală, îi dădea acum curaj. Să preia el frâiele de data asta Èi să-i arate că devenise bărbat&#8230; Chiar dacă nu datorită ei.</p>
<p>Nu, în seara aceea nu-i păsa decât de el. Iar încercarea de a domina o femeie experimentată îi oferea limpede, ademenitor, iluzia că se va regăsi pe sine, cel pierdut undeva între adolescenÈă Èi maturitate&#8230; Era un gând seducător, o fericire cât o uitare de sine&#8230; În timp ce respiraÈia ei Èerpuitoare se acorda ritmic penetrărilor lui, îngânându-se cu fiecare descărcare a bărbatului, ca o descătuÈare. Pregătindu-se de un nou drum!</p>
<p>Printre tunetele ce se succedau odată cu zguduiturile, în cascadă, ale trupului lui, Mag se opri brusc la un moment dat. Privi drept la Gilda, strângând din buze aproape dureros. O lipi dintr-o dată cu spatele la el Èi cu faÈa de peretele scorojit Èi gălbui, într-un gest precipitat Èi furios. Continuă să se miÈte în ea, cu întreruperi dese Èi rupte Èi cu o grabă vecină cu ura. De câteva ori, femeia vru să se întoarcă spre el ca să-l privească, încercând timid să controleze miÈcările. Mag o prinse de păr, scurt Èi hotărât, răsucind-o brusc, aproape violent, înapoi către perete. Se împinse Èi mai mult în ea, ca o dorinÈă ce prindea contur tot mai clar, crescând în el ca o bălărie. DorinÈa aprinsă de a o face mică, insignifiantă, fără putere&#8230; Gilda i se supuse cu voce scăzută:</p>
<p>– Vai, Mag, e atât de bine!</p>
<p>Iar glasul ei tulburat, un amestec rudimentar de satisfacÈie Èi durere, trădat de de strigătele uneori ascuÈite, dezordonate, crescu presiunea din el, Ètrangulându-i vorbele:</p>
<p>– Taci, nu Èi-am cerut părerea!</p>
<p>Noaptea adormită în ultimele acte ale furtunii de vară fu spartă de vocea tânguitoare, ca o prelungire a privirii zburlite:</p>
<p>– Mai încet, mă doare! Ai înnebunit? Nu aÈa ne-am înÈeles&#8230;</p>
<p>Tânărul îi strânse cu disperare fesele, aproape de momentul final al actului ce căuta să se consume, lipindu-i sânii de peretele rece Èi rigid&#8230;. Acceleră viguros ritmul, scotocind-o agresiv. Un fior sălbatic i se încrâncenă, ca o chingă, în tot corpul, năpădindu-l invaziv.</p>
<p>Tremur, fierbinÈeală, sudoare, frig Èi febră, toate în acelaÈi timp Èi pe rând, izbucnite în clipa binefăcătoare a eliberării&#8230; De gânduri, de emoÈii, de energie, de el însuÈi, ca o lepădare de sine. Pe care o căutase întărâtat, demult Èi nesperat!</p>
<p>Gilda îl simÈi liniÈtindu-se încet, treptat, în ea. Îl împinse în jos, ca o scăpare, aruncându-i printre Èipete zburătăcite, o privire jumătate mulÈumită, jumătate uimită. NeînÈelegerea iniÈială dintre trupuri, potolită atunci când femeia i se dăduse dezarmată, cuminte, aproape resemnată, se continua acum cu atingeri în ultimele zvâcniri distorsionate Èi răsuflare docilă. Fiori tremurânzi de plăcere se răsuceau îndrăzneÈi în ea, destinzându-i trupul Èi ventilând orice urmă de gând. Abia liniÈtindu-Èi spasmele trupului Èi bolboroseala sângelui, Mag o învrednici cu o privire grăbită, tocită. Ea stăruia de ceva timp cu ochii pierduÈi peste el, din cap până-n picioare. În ei se aÈternuse o aÈteptare mută Èi întrebări Èchiopătând pe buze&#8230; Umbre jucau uÈoare, alunecoase, prin încăperea mirosind a trupuri sleite Èi senzaÈii primitive. La colÈul ferestrei mici, stâlcite, ca o gaură de peÈteră, lumina pieziÈ luna, abia ivită, urmându-Èi mersul firesc Èi etern.</p>
<p>Tăcută, femeia îÈi trase hainele cu o dexteritate agitată Èi spăÈită, grăbindu-se să-Èi aprindă o Èigară la marginea patului&#8230; Expresia figurii, dezlânată Èi parcă desprinsă de restul corpului, nu spunea nimic. Se liniÈtise spontan, fără explicaÈie, fără rost, fără vreo legătură cu actul abia pierdut în mulÈimea împerecherilor universale&#8230; TuÈi scurt, iar vocea guturală păru că se îngână cu groasele rotocoale de fum.</p>
<p>– O făcurăm Èi pe asta&#8230;. Rămăsesem datoare cu o partidă care să te facă să simÈi plăcerea supremă. Mărturisesc că ai fost o surpriză! Ultima dată păreai mai neÈtiutor, mai cuminte&#8230; Acum se pare că nu prea ai avut nevoie de mine. Ba aÈ spune că ai fost cam dur cu mine! Cum să înÈeleg asta, nu Èi-a plăcut ultima dată??? ÎÈi amintesc că tu ai vrut să ne oprim la mozoleala aia, la joacă&#8230; Mult timp după aceea, am avut pe buze gustul tău fraged!</p>
<p>Mag o asculta liniÈtit, rezervat, privind-o cum trăgea cu poftă din Èigară, tăcută Èi epuizată, pierzându-Èi căutătura tulbure undeva într-un colÈ ascuns de fereastră.</p>
<p>ÈuviÈe neglijente din părul încâlcit, de un galben Èters, i se lipiseră de obrazul năclăit, vâscos. Mirosea a vlăguială, a obligaÈie Èi a neîmplinire&#8230; MuÈchii feÈei i de destinseseră, lăsând într-o lumină simplă, naturală, imaginea unei femei nu prea frumoasă. PuÈin trecută decât vârsta reală, machiată elementar Èi ridicol, căutând o strălucire falsă Èi rece. Unghiile liliachii, ascuÈite Èi aproape ameninÈătoare, ca Èi pomeÈii scobiÈi, se îngânau perfect cu cenuÈiul ochilor încercănaÈi, găunoÈi. Vederea lor îl trimiseră subit pe Mag, cu gândul, la Cruella din „101 DalmaÈieni”. Un personaj care, în copilărie, îl indignase, aproape îl Èocase, înfricoÈându-l. Èi pe care acum Èi-l apropiase în cel mai simplu, natural Èi animalic mod posibil. O îngenunchease voit Èi barbar în spasmele nevoii fizice în faÈa căreia toÈi oamenii rămân egali. Egală devenise Èi Gilda, chiar de dincolo de lozinca ei de profesionistă în domeniul sexului. SatisfacÈia de a o fi dominat plesnea în Mag cu aceeaÈi pornire cu care chipul Anei năvălea peste el. Ca un duh incontrolabil, printr-o forÈă neÈtiută Èi nestăpânită de el&#8230;</p>
<p>Ploaia stătuse. Pe acoperiÈul blocului cu două etaje se auzea, prelins, gradat, scurgându-se apa, ca într-un final de călătorie. O stare de pustiu rece căuta să-Èi afle tihna în el&#8230; O privea încă îmboldit de un amestec de năucire, bucurie Èi repulsie, amintindu-Èi, până la os, războiul sălbatic dintre ei&#8230; Dacă s-ar fi putut, ar fi dat ceasul înapoi, netezind, aÈezat, mersul lucrurilor Èi ultimele zvâcniri din trup. Mag nu-Èi găsea cuvintele ca să umple golul dintre el Èi tânăra cu care împărÈise, dezlănÈuit, un moment necesar. Căuta să pătrundă înÈelesul spuselor femeii, încercând să preîntâmpine o discuÈie neplăcută.</p>
<p>– Te rog să mă scuzi, eu te înÈeleg, dar s-au mai schimbat lucrurile între timp. Da, aÈa este, eu m-am oprit atunci pentru că atât am vrut&#8230; Iar astăzi am vrut să fim chit. Sau chiar mai mult!</p>
<p>O privea uÈor confuz, clătinat sub forÈa amintirii a ceea ce tocmai alesese să i se întâmple. Se decise că nu voia să dea alte explicaÈii. Era deja destul de complicat&#8230; Se încurcase el în el însuÈi într-un ghem din care nu se vedea scăpat prea repede&#8230; Nu vedea cum!</p>
<p>– ÎÈi mulÈumesc pentru că ai avut răbdare cu mine Èi&#8230; pentru restul!</p>
<p>Un gând îl străbătu limpede. I-o spuse fără menajamente, nu voia să o încurajeze, nu era cazul.</p>
<p>– Acum te rog să mă scuzi din nou, trebuie să plec!</p>
<p>Femeia îl scrută atent printre rotocoalele groase de fum&#8230; ÎncuviinÈă cu privirea Èi vocea vădit zaharisită:</p>
<p>– Sigur, tinere! A fost o plăcere să fiu cu tine&#8230; Încântată să văd cât ai crescut!</p>
<p>Èi râsul femeii ce se voi reconfortant, se stinse ca un rânjet între ei, absorbit în aerul abject care, potolit, îÈi căuta matca&#8230;</p>
<p> ;</p>
<p><strong>Gândul lui Mag despre propria evoluÈie:</strong></p>
<p><em> Ana mi-a dat tot ce Ètiuse sau nu Ètiuse vreodată că aveam nevoie, fără măcar să-i fi cerut. Nici nu aÈ fi Ètiut cum sau că se putea&#8230; Nu mai am resurse ca să mă regăsesc în altcineva&#8230; Oglinda a rămas la ea.</em></p>
<p><strong>„Sexul e consolarea care-Èi mai rămâne când nu-Èi ajunge dragostea.”</strong></p>
<p><strong>(Gabriel Garcia Marquez)</strong></p>
<p>&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;.</p>
<p><strong>”Hai să ne rujăm împreună”, </strong>roman scris de <strong>Laura Ilinca</strong>, <em>este o frumoasă poveste de dragoste între o tânără profesoară de istorie, Ana, Èi elevul său în an terminal la Seminarul Teologic, Mag. Romanul este scris foarte cursiv, într-un stil antrenant Èi debordant, fără sincope sau stângăcii stilistice. Scriitoarea compune cu uÈurinÈă Èi ne poartă pe nesimÈite într-un univers în care vom descoperi lucruri nebănuite.</em><br />
<em>Structurat în două părÈi, romanul spune o poveste de iubire interzisă, cu toate momentele ei frumoase Èi dureroase. Autoarea pare să aibă un simÈ înnăscut pentru detaliu, relatându-ne, cu minuÈie, pletora de simÈiri Èi trăiri prin care trec cei doi protagoniÈti. DeÈi în calea lor sunt foarte multe obstacole – diferenÈele sociale Èi de vârstă, partenerii cu care se vedeau cu puÈin înainte să fie împreună, tabuul relaÈiei intime profesor-elev – ei reuÈesc să le depăÈească Èi să-Èi trăiască, fie Èi pentru scurt timp, frumoasa lor poveste de dragoste. Sentimentele lor sunt descrise în detalii exorbitante, care ne permit să pătrundem misterul atracÈiei lor puternice Èi să descoperim niÈte personaje mature, complexe Èi extrem de sensibile. Ana este o femeie aparte, care se încadrează cu dificultate într-un tipar social sau de personalitate, iar Mag un tânăr curajos Èi incisiv, care o cucereÈte pe Ana prin aceste calităÈi. RelaÈia lor se încheie fără a diminua intensitatea trăirilor Èi a sentimentelor pe care cei doi le nutresc unul pentru celălalt. Punctul nodal al acestei poveÈti de iubire îl constituie devenirea celor doi Èi sentimentul că sunt niÈte oameni deosebiÈi, tocmai pentru că li s-a dat să trăiască ceva atât de frumos. Romanul impresionează mai ales prin capacitatea sa de a sugera autenticitatea iubirii care nu Èine seama de legi scrise sau de norme acceptate social.</em><br />
<em>Autoarea pare să ne ofere un soi de reÈetă pentru iubirea adevărată într-un mod fermecător Èi angajant. Ingredientele acesteia sunt autenticitatea trăirilor, supleÈea Èi sinceritatea prin care autoarea le exprimă.</em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='adminbelesprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/cac6bff6350fc7e58765e809b40751740d28d24e40bc1a1efda3cef2e1e04f9e?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/cac6bff6350fc7e58765e809b40751740d28d24e40bc1a1efda3cef2e1e04f9e?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/adminbelesprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">adminbelesprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:andr&#097;&#046;t&#105;&#115;&#099;her&#064;gm&#097;&#105;&#108;&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>