<p>De obicei, oamenii, când îÈi propun să se roage, fiindcă sunt doar câÈiva, chiar foarte puÈini, care fac din viaÈa întreagă o rugăciune, se asigură, ca într-o listă de cumpărături întocmită cu atenÈie de-acasă, să nu le scape nimic din ce-i de trebuinÈă. Se apucă de înÈirat ca pe mărgele de diverse forme Èi mărimi pe verbul “a vrea” Èi se asigură să menÈioneze sănătatea înainte de toate, atât pentru ei cât Èi pentru dragii lor, să fie ocrotiÈi de necazuri Èi să-i trăiască Dumnezeu câÈi mai mulÈi ani buni. Apoi restu’&#8230; pe toate, câte-or mai fi de înÈirat. N-ai zice că ar fi chiar niÈte hapsâni, doar cer atât de puÈin, nu?</p>
<p>Numai că, noi, muritorii, Ètim foarte bine că sănătatea este un dat Èi mai Ètim Èi că, grija de a o menÈine optimă ne aparÈine exclusiv, este în propriile noastre mâini, numai că uităm zilnic de treaba asta. Uităm cum Dumnezeu ne-a lăsat aproape pe toÈi întregi, în iubire Èi în armonie. E drept că drumul spre înÈelepciune Èi către esenÈialul vieÈii este acelaÈi pentru fiecare, adică cu sens unic, însă, pentru că unii dintre noi au hărÈi mai bune, destinaÈia nu-i atinsă întotdeauna în timp util de toÈi Èi din cauza asta există mulÈi întârziaÈi, rătăciÈi pe calea asta a devenirii sau chiar niciodată ajunÈi. TentaÈii efemere Èi deÈertăciune întâlnim la tot pasu’, iar cum dracii, aÈa cum spun călugării, “stau Èi-n măsele”, vă daÈi seama cam de cât “armament divin” avem nevoie numai ca să-i evităm? Că de nimicit, oricum nu stă în puterea noastră s-o facem. De-asta-i bine să ne Èinem îngerul aproape Èi genunchii minÈii noastre mereu plecaÈi, căci tocmai în asta constă paradoxul ajungerii noastre acolo: să fim atenÈi, să fim pe fază, să nu ratăm oportunităÈi, fiindcă Dumnezeu ne arată care-i calea cea bună, dar pe cale păÈim singuri. Apoi, dacă noi alegem s-o luam pe scurtătură( prin ceapă, pe arătură sau pe după viÈini), aÈa să ne-ajute! Adică EL ne dă, dar nu ne bagă-n blid! Èi-mi vine în minte o povestioară pe care o aÈtern aici:</p>
<p>“Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creştini. Pătrunşi de frumuseţea cărţilor pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi.</p>
<p>Deodată, lumina s-a stins şi au rămas cufundaţi în întuneric. Unul dintre ei zise:</p>
<p>&#8211; Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare “Tatăl nostru” şi poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos şi lumina se va aprinde. Ceilalţi doi au fost imediat de acord.</p>
<p>Primul a început să se roage. Ruga sa a fost atât de frumos spusă, dar camera a rămas în continuare în întuneric. Atunci, s-a rugat şi al doilea. Rugăciunea lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă, în sfârşit, a început şi cel de-al treilea să-şi spună rugăciunea.</p>
<p>Doar că, în timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniştit şi cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toţii, a plecat încet, pe bâjbâite spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranţa şi s-a întors, în timp ce el îşi încheia rugăciunea, spunând “Amin!”, întreaga încăpere fu inundată de lumină. Apropiindu-se de prietenii săi, nedumeriţi, le spuse, arătându-le Biblia de pe masă:</p>
<p>&#8211; Mai devreme, citeam din Sfânta Scriptură. Când s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: “Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe”.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-821" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/austin-ban-14620-unsplash-e1535945384482.jpg" alt="" width="580" height="387" /></p>
<p>Cred cu tărie că noi suntem singurii responsabili de propria noastră sănătate, la toate nivelurile fiinÈei noastre: fizic, mental Èi sufleteÈte Èi că doctorii, indiferent de specialitate, preoÈi sau doctorii cei “făr’ de arginÈi”, se ocupă exclusiv de bolile noastre, indiferent dacă zbuciumul nostru e la vedere, fizic, sau invizibil, în suflet.</p>
<p>Numai că, ceea ce vrem noi, de fapt, să fie ascultat Èi îndeplinit de către Dumnezeu, este mult mai mult decât cerinÈa în sine. Noi vrem miracole. Èi vrem multe Èi cât mai dese, după principiul: “Dă-mi, Doamne sănătate, protecÈie Èi bine, cu toate că eu fentez zilnic, fac excese, nu-mi pasă de efecte Èi las mereu grija asta a “reviziei mele tehnice”, pe un mâine incert, dar cu toate acestea, vreau ca sănătatea să-mi fie neÈtirbită. M-ai înÈeles, Doamne? Bine, hai, pa, că acum plec, am altele de făcut&#8230; mă aÈteaptă o grămadă de belele Èi n-am chef să le ratez”.</p>
<p>Mereu în derivă fiind, între “doar o viaÈă avem”, Èi “dobândirea celei veÈnice”, promitem foarte repede înfăptuirile lui “nu mai fac” atunci când cerem iertarea Èi imediat după ce ni se dă, ne Èi întoarcem pe-un călcâi la vechile metehne Èi tot ce adunăm, concret, sunt propriile amăgiri puse pe un cântar imaginar, pe ale cărui talere aÈezăm greÈelile mai mici Èi le contrabalansăm cu una grosolană, cântărindu-le noi, aÈa, din ochi, spunându-ne, “ăsta nu-i păcat”, “asta n-are greutate”, sau “doar n-am omorât pe nimeni”, etc.</p>
<p>Noi vrem să ni se tolereze la infinit ignoranÈa. Vrem ca de fiecare dată să nu ni se socotească fapta greÈită, răutatea gratuită, păcatul, să fie ca Èi când ar fi pentru prima dată, “că o dată nu se pune”, iar când se întâmplă să adie vântul tragerii la răspundere peste peste noi, începem cu cascada de întrebări neputincioase: “De ce mie, de ce eu, de ce acum, Doamne&#8230;” etc. Căci dacă le-am cântări pe toate, cu dreaptă măsură, sau măcar dacă am începe să schimbăm ceva la noi, la felul nostru de a gândi, aÈa cum ne preocupăm de maÈina personală, de exemplu, s-o curăÈăm din când în când, să nu troncăne că ne deranjează, să nu bată nimic la ea, să-i schimbăm piesele uzate&#8230; înainte să ajungă pe butuci, dacă am face măcar ceva din toate acestea Èi pentru noi, încet dar sigur, cum zice neamÈu’, câte puÈin în fiecare zi, ce bine ne-ar fi! Ne-am însănătoÈi văzând cu ochii, ne-am înzili. Disciplină Èi voinÈă de-am avea&#8230;</p>
<p>Sigur că toÈi vrem puÈin, un puÈin pe care, dealtfel, îl considerăm normalul Èi firescul care ni se cuvine Èi pentru care nu trebuie să facem absolut nimic, ajunge doar să fim, nu? Da, corect, chiar aÈa Èi este, ajunge doar să fim! Să fim Oameni Èi mai exact, unii echilibraÈi! Poate că dacă ne-am face un obicei Èi înainte de sănătate, să cerem în rugăciunile noastre, înÈelepciune, ca Èi Solomon, “dă-mi Doamne înÈelepciune ca să pot să conduc poporul acesta!” Dă-ne, Doamne, înÈelepciune ca să ne putem conduce minÈile aceasta, nu ele să ne controleze pe noi Èi trupurile acestea să le putem onora ca pe niÈte temple, singurele pe care le avem Èi în care ne sălaÈluiesc sufletele! Èi nu o dată să cerem asta, ci zilnic! Să ne fie luminată mintea noastră, ca să putem judeca drept, astfel încât propriile decizii pe care le luăm să ne fie de folos nouă dar în acelaÈi timp să nu-i afecteze negativ pe ceilalÈi. Poate căpătăm înÈelepciunea sau poate puÈin din ea, poate nu dintr-o dată&#8230;, dar unde ar fi pierderea dacă ne-am disciplina gândurile, pe principiul cele bune să se-adune, cele rele să se spele?!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>ToÈi oamenii se roagă Èi fiecare o face în felul lui, sunt convinsă, deÈi, unii nu vor recunoaÈte asta nici în ruptul capului, ba chiar se declară atei&#8230; însă, în ceva tot cred ei. DiferenÈa e dată de existenÈa oamenilor vocali, care zic un “Doamne-ajută!” cu toată gura Èi fără un dram de ruÈine, oameni de care se râde, dar ce bine că lor nu le pasă! Fiindcă aÈa au fost crescuÈi&#8230; Când îl cunoÈti pe Dumnezeu de mic, când eÈti mare Ètii exact cum Èi unde să-l găseÈti. Râdem de ei că pupă sfinte moaÈte, că se închină, că vor să se atingă de hainele preoÈeÈti, agăÈând-Èi parcă speranÈele ca pe niÈte podoabe-n bradul de Crăciun, cu dorinÈa de a nu fi pierduÈi Èi uitaÈi. Atâta pot Èi fac asta în mod repetitiv fiind poate singura lor alternativă de terapie dacă vreÈi, la îndemâna lor. Adesea sunt denumiÈi niÈte limitaÈi Èi culmea, tocmai de către cei care nu-Èi văd bârna din ochii lor. De ce n-or avea loc de ei Èi de ce nu-i preocupă mai bine să nu mai ocupe locul de sub soare, cu cojile de seminÈe scuipate, nu Ètiu&#8230;</p>
<p>AlÈii se roagă în gând Èi ce bine că-L poartă pe El în gândul lor! Iar alÈii, consideră umilitor Èi josnic gestul împreunării palmelor în rugăciune, cerând cuiva ce? Imposibilul? Èi mai ales Èi la vedere? Exclus! Da, imposibilul acela pe care-l cer atunci când toÈi banii nu pot înfăptui minuni Èi pe care, uneori, chiar îl primesc tocmai ei cei îndestulaÈi, exact când sunt într-o cumpănă decisivă a vieÈii lor Èi la care, nu de puÈine dăÈi nici ÈtiinÈa n-are o explicaÈie. Pentru aceÈtia, doar aÈa se poate face, EL, simÈit, înÈeles Èi doar astfel devine brusc nu doar cunoscut Èi recunoscut ci unicul tămăduitor. Abia atunci aceÈtia rostesc un “cred într-unul Dumnezeu” din tot sufletul Èi cugetul lor. De aceea sunt deja “fericiÈi, cei ce n-au văzut Èi au crezut”, nu?</p>
<p>Unii nu fac niciun gest pios în văzul lumii, poate doar îÈi pleacă pleoapele-n jos, discret, poate din smerenie, poate ca să nu facă sminteală în jur, “nu se se dau în spectacol” pe la icoane, însă nu ratează niciun loc de închinăciune, chiar dacă îÈi fac cruce cu limba-n gură Èi stau pe genunchi cu sufletele.</p>
<p>Rugăciunea înseamnă în primul rând să taci Èi să-Èi asculÈi respiraÈia. Èi să stai aÈa pur Èi simplu să te prindă unda, aÈteptând să te reconectezi, ca atunci când te uiÈi la telefon cum îÈi caută semnal&#8230; Că tot e de maximă actualitate preocuparea aceasta.</p>
<p>Taci, respiri Èi asculÈi. Atât. Respirând devii prezent, conÈtient Èi numai ce te pomeneÈti, că nu mai ai gânduri, fiindcă tot ce mai ai de făcut este să te îngrijeÈti să-Èi asculÈi respiraÈia, să-Èi umpli plămânii cu aer până la refuz Èi apoi să-l expiri, de câteva ori. Darămite să faci asta, fiind în braÈele unei păduri, pe creasta unui munte, într-o poiată, la malul mării! Ce rugăciune simplă, frumoasă Èi mai ales cu efecte imediate!</p>
<p>Totul în jurul nostru este miracol Èi nu ne vor ajunge în vecii vecilor rugăciunile de mulÈumire pentru tot ce ne înconjoară, numai că, fiecare e liber să caute, să afle Èi să se educe în sensul ăsta. Cert este că nimeni nu exclude puterea divinităÈii, sub o formă sau alta, chiar dacă mulÈi se dezic de ea. Băi, ceva există, dar nu Ètiu exact ce. Sună cunoscut? Păi, poate că n-am fost suficienÈi de curioÈi ca să aflăm ce anume.</p>
<p>Îmi amintesc de o altă povestioară, citită cu ani în urmă tot aici, în mediul online, în care, un băieÈel îÈi întreba tatăl cât de mare este Dumnezeu. Nu dacă există, ci cât de mare este. Tatăl lui i-a răspuns că mărimea Lui depinde de cât de tare bvrei să te apropii de El, iar pentru a fi pe înÈelesul copilului a găsit o modalitate tare drăguÈă de a-i explica. L-a întrebat dacă vede avioanele sus pe cer, iar băiatul i-a răspuns că abia le vede, că sunt foarte mici. Apoi, tatăl, l-a dus pe puÈti într-un aeroport Èi nu mică i-a fost uimirea acestuia, când a văzut cât sunt de mari avioanele văzute de aproape. Deci, depinde de cât de tare vrei să te apropii, depinde de cât de mult vrei să cunoÈti, să descoperi, să afli amănunte despre ceva sau cineva. VoinÈa este una, neputinÈa este alta. Să vrei doar Èi de ce n-ai vrea?! Care ar fi pierderea trăirii în adevăr?! Exact! Niciuna.</p>
<p>De asemenea, cred că, dacă împlinirea viselor noastre chiar Èi a celor mai banale, care culmea, de cele mai multe ori coincid cu cele mai esenÈiale lucruri, s-ar face după merite, s-ar regăsi într-un număr infim de mic, cei care cu adevărat ar merita să le fie îndeplinite!</p>
<p>ViaÈa este uneori nedreaptă, e adevărat, unii parcă ne naÈtem cu alegerile direct făcute, alteori, parcă alege altcineva în locul nostru Èi acel liber arbitru pe care ar trebui să-l avem, pur Èi simplu se dovedeÈte a fi un incompetent sau am zice chiar că nu există. Năpraznice momente ne pot aÈtepta la orice pas! Nu Ètim întotdeauna cauzele rostuirii noastre, nu înÈelegem de ce ni se întâmplă tocmai nouă, una sau alta. Însă tot ce putem face este să ne străduim să dăm un <a href="https://bel-esprit.ro/despre-noroc-razvan-constantin-calinescu/" target="_blank" rel="noopener"><strong>sens</strong></a> vieÈii noastre, oricum am sta la un moment dat: în picioare, ghemuiÈi sau întinÈi într-un pat sau într-un scaun cu rotile. Trebuie să ne agăÈăm de orice ne poate aduce pacea inimii Èi să găsim motiv de bucurie inclusiv în celelalte aÈa zise banalităÈi pe care le avem Èi de care uităm: în lumina zilei, în apa care curge la robinet, în soare, ploaie, în orice&#8230;</p>
<p>Cum spuneam, majoritatea ne naÈtem întregi, sănătoÈi Èi din iubire, dar pe parcursul renunÈării la candoarea prunciei Èi a transformării noastre în adulÈi, ignorăm tot esenÈialul ăsta. Nu Ètiu cine a spus asta, dar mie mi-a rămas întipărit în minte ca un tatuaj, la care mă uit din când în când, ba cu teamă, cu revoltă, încruntată dar în acelaÈi timp Èi cu dorinÈă, patos, bucurie pentru tot ce sunt Èi tot ce pot admira în jur Èi anume că, “ViaÈa Èi-e dată ca s-o trăieÈti din plin Èi pe toată, iar cine n-o trăieÈte, nu Èi-o merită!”</p>
<p>CitiÈi despre <a href="https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/mizantropia?fbclid=IwY2xjawJ69ulleHRuA2FlbQIxMQBicmlkETBKaTdWRWw5ckZNVWpUb0NKAR7ZX5n2DbazzDMpEyrtLnvTpUdWXpwFhS6UAlblbrSqotcWWLbp7CEQNanoZA_aem_KMN5iAW3zmsOgBNSGcyfJg" target="_blank" rel="noopener"><strong>MIZANTROPIE</strong></a>&#8230;</p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="ERtP4kVXOb"><p><a href="https://bel-esprit.ro/oameniai-extremelor-niciodata-iubiti-niciodata-straini/">Oameni ai extremelor, niciodată iubiÈi, niciodată străini</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; visibility: hidden;" title="&#8220;Oameni ai extremelor, niciodată iubiÈi, niciodată străini&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/oameniai-extremelor-niciodata-iubiti-niciodata-straini/embed/#?secret=x1lCrkf1B6#?secret=ERtP4kVXOb" data-secret="ERtP4kVXOb" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:m&#111;ni&#099;&#097;d&#105;ana&#095;&#118;&#105;s&#097;&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;&#111;.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>