<p>Goncourt &#8211; prestigiu Èi deliciu literar</p>
<p>FranÈa, celebră (Èi) prin ÈtiinÈa ei de carte, este câÈtigătoare a mai multor premii Nobel pentru literatură decât oricare alta.</p>
<p style="text-align: center;"><em>Dar când autorii francezi nu fantazează cu un Nobel, ei visează să câÈtige <strong>Premiul Goncourt</strong>, cel mai prestigios dintre premiile literare ale FranÈei.</em></p>
<p style="text-align: left;">Goncourt este la fel de mândru precum Premiul Booker din Regatul Unit sau Premiul Pulitzer din Statele Unite.</p>
<p>Premiul Goncourt este Èi cel mai vechi, primul fiind acordat în 1903; în fiecare an la începutul lunii noiembrie, decernat de către Académie Goncourt, premiul onorează <em><strong>„cea mai bună Èi imaginativă operă în proză a anului”.</strong></em></p>
<h4>Cine decide?</h4>
<p>CâÈtigătorii sunt aleÈi de către cei 10 membri ai Academiei Goncourt, un grup de scriitori francezi foarte apreciaÈi Èi respectaÈi. În timp ce deliberările lor sunt învăluite în secret, se Ètie că se întâlnesc lunar la o masă într-o cameră specială, în formă ovală, la <em>Restaurantul Drouant</em> din Paris. Èi au chiar Èi argintărie specială! Pe măsură ce membrii se retrag din Academie, argintăria lor este transmisă persoanei care îi înlocuieÈte, cu numele fiecăruia gravat pe mânere.</p>
<h4>Controverse</h4>
<p>Orice premiu bun are nevoie de câteva controverse, iar Goncourt a avut partea sa, începând cu faptul că 90 la sută dintre câÈtigători au fost bărbaÈi. Nu Colette? Nu Yourcenar? Din păcate, lipsesc. O amintesc, totuÈi, pe <span class="mw-page-title-main">Simone de Beauvoir care l-a câÈtigat în 1954.</span></p>
<p>Èi ca să vorbim în cifre concrete, până la momentul actual doar treisprezece femei se pot mândri cu acest premiu (din cele 119 acordate), iar pentru consolare amintesc că din listă lipsesc Èi giganÈi precum Camus, Sartre, Céline.</p>
<p>Membrii Academiei îÈi deÈin funcÈiile de zeci de ani – spre deosebire de Pulitzer Èi Booker – făcând posibile tranzacÈii secundare.</p>
<p>Unde mai pui că auguÈtii membri ai Academiei Goncourt pot fi uneori păcăliÈi. Autorii au voie să câÈtige Goncourt o singură dată, dar <em>Romain Gary</em> a decis să încerce a doua oară. El a creat identitatea falsă a lui Émile Ajar, iar la decernarea premiilor, Gary a privit din sală cum vărul său, care s-a prezentat drept Ajar, a primit premiul. Adevărul a fost descoperit abia după moartea lui Gary.</p>
<p>Dar astea sunt picanterii care îi sporesc farmecul&#8230;</p>
<h4>6 dintre cei mai faimoÈi câÈtigători ai Premiului Goncourt</h4>
<p>1. Marcel Proust cu <em>À l’ombre des jeunes filles en fleurs</em></p>
<p>Marcel Proust este unul dintre primii autori care au câÈtigat Premiul Goncourt: À l&#8217;ombre des jeunes filles en fleurs (La umbra fetelor în floare), al doilea volum din À la recherche du temps perdu (În căutarea timpului pierdut), a câÈtigat premiul în 1919. Capodopera literară se concentrează pe amintirile subiective Èi gândurile interioare ale naratorului, de amintit renumitul episod al madlenei. Cu propoziÈii lungi care prezintă o sintaxă complexă, stilul lui Proust este pe cât de elaborat, pe atât de elegant.</p>
<p>2. André Malraux cu <em>La Condition Humaine</em></p>
<p>După Les Conquérants (Cuceritorii) Èi La Voie Royale (Calea regală), La Condition Humaine (CondiÈia umană) este ultima carte din trilogia lui André Malraux despre revoluÈia din Asia. Amplasat în Shanghai în martie 1927, romanul este la fel de actual Èi de surprinzător acum ca la apariÈia sa, în 1933.<em> CondiÈia umană</em> anticipează lumea contemporană Èi dă viaÈă sensului profund al avântului revoluÈionar. Relatare ficÈională a unui episod crucial de la începuturile RevoluÈiei Chineze, romanul oferă o pătrunzătoare analiză psihologică asupra spiritului revoluÈiei politice. Malraux îmbină cu măiestrie acÈiunile curajoase cu principiul existenÈial conform căruia schimbarea socială vine întotdeauna ca urmare a faptelor individuale.</p>
<p>3. Maurice Druon cu <em>Les Grandes Familles</em></p>
<p>Distins cu Premiul Goncourt în 1948, Les Grandes Familles (Marile familii) este primul dintre cele trei volume care se întind între cele două războaie mondiale, din 1916 până în 1939, prin vieÈile mai multor membri ai elitei pariziene. Maurice Druon Èi-a câÈtigat succesul critic Èi popular pentru saga istorică extrem de detaliată Èi biografiile regilor Èi liderilor politici precum Charles de Gaulle sau Napoléon.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Cel mai faimos roman al său <em>Les Rois maudits</em> (Regii blestemaÈi &#8211; 7 volume) anunÈă într-un fel sau altul „Urzeala tronurilor” sau „Games of Thrones” al lui George R. R. Martin.</p>
<p>4. Simone de Beauvoir cu <em>Les Mandarins</em></p>
<p>În timp ce Simone de Beauvoir poate fi mai faimoasă pentru <em>Le Deuxième Sexe</em> (Al doilea sex), cartea ei revoluÈionară despre feminism, ea a câÈtigat de fapt Premiul Goncourt în 1954 pentru <em>Les Mandarins</em> (Mandarinii). Romanul urmăreÈte un grup de intelectuali parizieni în anii de tulburări politice Èi personale de la sfârÈitul celui de-al Doilea Război Mondial în 1944 până la mijlocul anilor cincizeci, în zorii războiului din Algeria Èi al războiului rece.</p>
<p>5. Marguerite Duras cu <em>L’Amant</em></p>
<p>A doua scriitoare din această listă, Marguerite Duras a câÈtigat Premiul Goncourt în 1986 pentru romanul ei semi-autobiografic <em>L’Amant</em> (Amantul). ÎnfăÈiÈează povestea de dragoste ilegală dintre o fată de 15 ani Èi un bărbat chinez-vietnamez cu doisprezece ani mai mare decât ea, cu Indochina franceză pe fundal. Una dintre cele mai bine vândute cărÈi din întreaga istorie a Premiului Goncourt, a fost transformată într-un film de Jean-Jacques Annaud.</p>
<p>6. Michel Houellebecq cu <em>La carte et le territoire</em></p>
<p>Probabil cel mai controversat autor din lista noastră, Michel Houellebecq a câÈtigat Premiul Goncourt în 2010 pentru <em>La carte et le territoire</em> (Harta Èi teritoriul). Romanul este o imagine în răspăr a lumii artei contemporane Èi a caracterului profund comercial al producÈiilor sale, ce-Èi vehiculează la nesfirsit amalgamul de clisee.</p>
<p>NaraÈiunea urmăreÈte parcursul biografic Èi creativ al lui Jed Martin, un artist mizantrop care devine faimos datorită fotografiilor de harÈi realizate pentru Ghidurile Michelin Èi ciclului său de portrete înfăÈiÈând meserii. Contrar tuturor aÈteptărilor, arta sa lipsita de suflu cultural, se dovedeÈte a fi un mare succes comercial. Printr-o magistrală punere în abis, povestea ia o întorsătură bizară când Michel Houellebecq, care îi pozeaza lui Jed pentru portretul înfăÈiÈând meseria de scriitor, devine personaj al propriului roman Èi este omorât în casa lui din Loiret.</p>
<p>La fel ca madlena lui Proust, lista e un simplu pretext-aperitiv pentru viitoarele delicii literare.</p>
<h4>Scandalul Vintilă Horia</h4>
<p>În 1960, Vintilă Horia, scriitor român de expresie franceză, a câştigat premiul Goncourt pentru romanul său „<em>Dieu est né en exil</em>” (Dumnezeu s-a născut în exil), dar, după dezvăluirile apărute în presă despre trecutul său legionar şi textele sale fasciste, scriitorul a refuzat premiul şi a părăsit Franţa. „Premiul rămâne atribuit, dar nedecernat”, a precizat Academia Goncourt, explicând o prevedere din regulamentul instituţiei.</p>
<h4>Cine a fost Edmond de <em>Goncourt </em>?</h4>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-49771 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/05/edmond_de_Goncourt-225x300.jpg" alt="" width="225" height="300" /></p>
<p><em><strong>Edmond Louis Antoine Huot de Goncourt</strong></em> (n. <time datetime="1822-05-26">26 mai 1822</time>, Nancy – d. <time datetime="1896-07-16">16 iulie 1896</time>, Seine-et-Oise, FranÈa) a fost un scriitor, critic literar, critic de artă Èi publicist francez, precum Èi fondatorul Academiei Goncourt. Fratele său, <em><strong>Jules de Goncourt</strong></em>, a fost la rându-i un valoros scriitor.</p>
<p><em>Edmond de Goncourt</em> a donat întreaga sa avere pentru fondarea Èi menÈinerea <i>Academiei Goncourt, </i>dedicată recompensării operelor literare în proză scrise în limba franceză. Scriitorul a fondat atât academia cât Èi premiul în onoarea fratelui său Jules.</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-49773 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/05/fratii_goncourt-193x300.jpg" alt="fratii goncourt " width="193" height="300" /></p>
<p>DeÈi nominalizează o operă literară Èi nu un individ, premiul asigură câÈtigătorului un prestigiu literar Èi public semnificativ.</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;&#117;&#109;in&#105;&#116;a.&#103;&#105;u&#114;&#103;&#105;&#117;.&#097;&#064;g&#109;&#097;i&#108;.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Goncourt – prestigiu și deliciu literar
