<p>„<em>Lucraţi pe ultima sută de metri, că oricum ştiu că atunci vă vine inspiraţia</em>”, le spunea profesorul Èi scriitorul <strong>Gheorghe Crăciun</strong> (8 mai 1950 – 30 ianuarie 2007) studenÈilor de la Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania” din Braşov, al cărei co-fondator era. Desigur că reÈeta aceasta îi era străină, iar prietenii săi nu o dată au remarcat adevăratele ritualuri pe care le presupunea laboratorul său de creaÈie, în care orice idee, mai apoi textul care o îmbrăca, erau cumpănite până la ultimul detaliu, cu o răbdare sisifică. Alexandru Matei are numai cuvinte elogioase la adresa lui: „<em>Există foarte puţini scriitori români la care inteligenţa teoretică să se fi întâlnit cu un talent sclipitor. Gheorghe Crăciun e unul dintre ei: un scriitor complex, plural, o inteligenţă artistică strălucită.”,</em><em> </em>ca Èi <strong>Alexandru MuÈina</strong>, care îl aÈază în rândul scriitorilor de valoare universală: „<em>Gheorghe Crăciun este scriitorul român care ţine loc de Nouveaux Romanciers, de Stream-of-Consciousness writers, de autoficţionarii textualişti şi de Flaubert.”</em></p>
<p>Prezent în multe antologii în proză, romancier (<em>Acte originale. Copii legalizate</em>, <em>Compunere cu paralele inegale, Frumoasa fără corp</em>, <em>Pupa russa</em>,<em> </em><em>Femei albastre</em>), autor de articole Èi eseuri cu tematică variată, de la subiecte de teoria literaturii (materie pe care a Èi predat-o) până la proze scurte sau jurnal, antologator (<em>CompetiÈia continuă. GeneraÈia 80 în texte teoretice</em>, <em>GeneraÈia 80 în proza scurtă</em>), traducător din literaturile engleză Èi franceză, iată o muncă pentru care cele nouă premii literare obÈinute de acest autor îÈi găsesc o justă motivaÈie.</p>
<p>„<em><strong>Trupul meu se destinde de sens.</strong></em><br />
<em><strong>Zidul nu mai apasă cu albul lui retina</strong></em><br />
<em><strong>drumul nu mai persistă spre a fi străbătut</strong></em><br />
<em><strong>nu mai răzbate cursul apei spre auz. </strong></em><br />
<em><strong>Èi las în iarbă un contur de lucru greu</strong></em><span class="text_exposed_show"><br />
<em><strong>Èi las miÈcarea sîngelui înceată să rămână</strong></em><br />
<em><strong>un susur depărtat</strong></em><br />
<em><strong>las pielea sa transpire. </strong></em><br />
<em><strong>Lumea devine simplă pentru câteva clipe.</strong></em>&#8222;</span></p>
<div class="text_exposed_show">
<p>(poem din volumul „Frumoasa fără corp”, editura Polirom, 2019)</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-10295" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/b29bde676f6db95e3c42eabaa8177a70.jpg" alt="" width="564" height="560" /></p>
</div>
<p>Autentic îmi apare însă<strong> Gheorghe Crăciun</strong> în cartea sugestiv intitulată ”<strong>Scriitorul Èi Puterea sau despre puterea scriitorului”</strong> Èi o să iau la întâmplare un text care exprimă pe deplin această convingere a autorului că oamenii de litere sunt niÈte privilegiaÈi, datorită înzestrării cu acea forÈă de a vedea dincolo de mecanismele obiÈnuite ale realităÈii, de a pătrunde în teritoriile subtile ale unui <em>semnificat</em> simbolic (dacă e să recurgem la termenii lui Saussure) Èi de aduce la suprafaÈă, pe înÈelesul cititorului nesofisticat, idei limpezi ca lumina zilei, într-un limbaj tonic, cu tonuri ironice care îi dau un farmec aparte. ”<strong>DulceaÈa din ÈoÈoni”</strong> e un ciclu care cuprinde scurte incursiuni în moravurile atemporale ale românilor, cum e cazul acestui ”<strong>Model Ionel Popescu”</strong>.</p>
<p>Strategia narativă mizează pe un artificiu ingenios: în loc de <em>captatio benevolentiae</em> un truism: ”Moda se schimbă”, care va ancora atenÈia lectorului într-un domeniu accesibil Èi interesant pentru toată lumea. Ca de obicei, spaÈiul e real, BraÈovul natal, devenind o matrice la scară naÈională.</p>
<p>Aici, ”Românii (sic!) nu mai poartă ÈoÈoni”, pentru că ”străzile Èi trotuarele noastre post-tranzitorii, cu băltoacele Èi gropile noastre postmoderne din zonele pietonale, cu zăpezile noastre tot mai apătoase, cu tot mai pluvioasa noastră atmosferă naÈională „împiedică purtarea acestui anacronic, desigur, obiect de încălÈăminte. ”Alte vremuri”, spune cu nostalgie scriitorul, pentru care ÈoÈonii dădeau un aer particular, ”o anumită prestanÈă de om înÈelept Èi resemnat” purtătorului.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>GeneraÈia actuală s-a pervertit, „toată lumea face trecerea spre <em>adidaÈi</em>, spre <em>otări</em>, ba chiar Èi spre pantofii din carton de Istanbul, cu mult mai ieftini Èi mai uÈori”, DAR asta nu înseamnă – Èi aici autorul devine foarte grav – ”că aproape tot românul nu trage după el, prin zloată Èi prin praf, prin pieÈe Èi alimentare, o imensă pereche de ÈoÈoni imaginari”, pentru că ”în fond, toÈi avem nevoie de protecÈie”. DiscrepanÈa dintre pretenÈiile de modernitate Èi starea etern deplorabilă a civilizaÈiei noastre îi aminteÈte de ”eterna noastră problemă a formelor fără fond” (Maiorescu, de altfel, face obiectul multor eseuri din acestă carte).</p>
<p>Cu alte cuvinte, nu mai purtăm ÈoÈoni că nu mai e la modă, însă ne petrecem existenÈa în cadrul aceloraÈi obiceiuri ”lumpen-proletariale”, nealterate de trecerea ireversibilă a timpurilor. Sau, mai bine zis, românul are puterea de a se adapta rapid noilor vremuri, neuitând să rămână acelaÈi, în structurile sale intime care se construiesc ”de-a gata” pe bazele unei tradiÈii colective. Snobismul, proasta educaÈie, lipsa valorilor autentice, spoiala culturală, ipocrizia, kitsch-ul, falsele pretenÈii, rămăÈiÈe ale moÈtenirii fanariote – subtextul e evident! – sunt, pentru Gheorghe Crăciun, stereotipii care animă fără echivoc, peste secole, mentalul nostru colectiv, dând o nedorită coerenÈă trecerii românilor prin timp.</p>
<p>De aceea, personajul lui Caragiale, declarat „ultimul ocupant fanariot”, îi apare exponenÈial pentru climatul cultural, social, moral, politic, al vremurilor noastre. În spatele schiÈei lui marelui nostru clasic stă, ca Èi în cazul postmodernului Crăciun, acea putere a scriitorului de a radiografia realitatea <em>de facto</em>, dincolo de ficÈiunea care o edulcorează, Èi de a oferi cititorilor avizaÈi o imagine veridică a românismului, în forma lui ”literaturizată”.</p>
<p>„Cine are urechi de auzit să audă”, îmi vin în minte cuvintele lui Matei din <em>Parabola semănătorului</em> (cap.13, Sfânta Evanghelie) Èi redau textul eseistului, pentru a pătrunde voi înÈivă adevărul spuselor lui.</p>
<p><em>Ei bine, da, până Èi nenea Iancu era un purtător de ÈoÈoni, până Èi nenea Iancu a păÈit-o! Èi atunci ce să mai zicem noi, demnii lui urmaÈi de azi de la PorÈile Orientului, pentru care Ionel, atât de inocentul Ionel, se poate confunda cu orice copil răsfăÈat al vieÈii publice româneÈti abordând fizionomia omului matur Èi responsabil Èi impunându-ne mirobolantul său spectacol al personalităÈii hipertrofice Èi indispensabile? Este vorba de acel atât de repetabil Èi polivalent Ionel Popescu care face din datul în stambă o stare de normalitate, ne lasă interziÈi (de admiraÈie, crede el), ne pătează pantalonii cu cafea, ne fumează Èigările, ne asurzeÈte urechile, răstoarnă maÈina cu spirt, cunoaÈte subtilităÈile jocului cu mingea, se îmbracă dacă e nevoie în uniformă, călăreÈte, cântă Èi dansează, scoate sabia, îÈi sperie mama, ne impune ”filosofia” lui (după cum se zice mai nou) ce nu pare să accepte comentarii, Èi care la sfârÈit (dacă între timp n-a leÈinat în faÈa noastră), după terminarea programului, după ce am închis televizorul, ziarul sau radioul, ochii Èi urechile, ne oferă ca ultimă formă de ”captatio benevolentiae” dulceaÈa din ÈoÈoni. Să nu uităm: e vorba de ÈoÈonii din propria noastră minte Èi din imaginaÈia acestui Ionel diabolic de simpatic, specialist în chestiunile cleioase, zaharoase Èi siropoase ale zilei, în peltele Èi tot felul de fluidităÈi politice, sociale, financiare, culturale, care de care mai lipicioase Èi mai năclăite, mai pline de ÈuÈe Èi de Èuste. De unde necesitatea unor microstudii de tipul: Fenomenologia dulceÈii din ÈoÈoni la românii actuali, pe stradă, în pieÈe, la telvizor, în ziare, în Parlament, în fabrici Èi cartiere, prin gări Èi Ècoli, la serviciu Èi acasă, la Academie sau la uÈa blocului etc etc etc…</em></p>
<p>LecÈia e simplă, nu-i aÈa? „Din această dilemă nu puteÈi ieÈi… Am zis!”, vorba aceluiaÈi nenea Iancu.</p>
<p>Pe <strong>scriitorul Gheorghe Crăciun</strong> îl găsiÈi prin scrierile sale, pe pagina de autor de pe Facebook,<strong><a href="https://www.facebook.com/AutorGheorgheCraciun/?__tn__=kCH-R&;eid=ARCcOeadtUJyt38AjeYfuakS02fP1nZV-b_abufbvaw0NnCSBLC0Vqy0Em5xfqNS5_cV8XZjehhAF3TK&;hc_ref=ARQ770re8XbZHg4KgHfLX5isjFPPZfdvqYWDnO-mW2SrNW_T0QW9gFwwXf-8CGJCfnQ&;__xts__[0]=68.ARAOzxYyVYLjmsBIN1pJyvbjcpXD90_hmZGzMQqAOF0qF4cUvpgmHrdwUHAbfhJ93uEy8jSP0smnFMNOv4brVvMMKr_K5p4btSE_CgyICEIhLBFAU6w9i51ptL_NlWIvVa_5BrPvgsGhG7COrmPIqXJnRL-R0fJoTvbSkPo6vlnJTsgtELU7wnho2Avslu6orW70-sEvfbZZBNFkxHWoe0QSS5HuA8BrYHpRLMzmuR3etIIaMoPxWq_0MGe2fD88XR9xqyAEyFIrqneiItd9PXkBvwk55VlFm2gi4hI0QqpJvpT6WNimVnUtiP55jBdkdfE4QbIFynOjrZEXfqVcTXTnaw" target="_blank" rel="noopener noreferrer"> aici.</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;o&#110;cu&#114;s&#114;&#097;&#100;u&#115;tan&#099;a&#064;&#121;ah&#111;&#111;.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>