<p> ;</p>
<p><strong>E un cliÈeu de prost gust, o batjocură, să spui de oricine se sinucide sau crapă de inimă rea că a fost deprimat. Nu e aÈa. Depresia însoÈeÈte Èi cancerul, dar oamenii mor de cancer, nu de <a href="https://bel-esprit.ro/depresia-de-primavara/">depresie</a>.</strong></p>
<p>Se moare din diverse motive. Hemingway nu s-a sinucis pentru că era alcoolic. Alcoolismul e o consecinÈă a ceva, nu o cauză. Robin Williams nu s-a prăpădit de drogat ce era, se droga pentru că nu putea face faÈă vidului interior, disperării, angoasei, unor chestiuni care pot avea nenumărate surse.</p>
<p>M-am tot gândit la muierile înzestrate din istorie care au sfârÈit-o rău Èi de ale căror vieÈi am habar: la Adele Hugo, la Camille Claudel, la Nilgün Marmara care o iubea pe Sylvia Plath Èi care i-a urmat modelul Èi în sinucidere.</p>
<p><strong>Eticheta de <a href="https://bel-esprit.ro/depresia-de-primavara/">depresie</a> e o tâmpenie.</strong> Le-a distrus absolutismul lor, faptul că trăirea lor conÈinea o ”idee” prea înaltă despre dragoste, dorinÈă Èi convieÈuire în cuplu. Nu s-au putut adapta mediocrităÈii unui climat contingent subjugat de rutină, indiferenÈă Èi platitudini, de norme sociale aberante, care le strivea tumultul. N-au făcut faÈă frivolităÈii amoroase. În relaÈiile cu bărbaÈii iubiÈi, ele erau mereu în poante, în tensiune, în puterea vrăjii, într-o transă continuă. În erotismul masculin ardoarea alternează cu indiferenÈa. Dragostea bărbatului e mai apropiată de respiraÈia mării: are un flux Èi un reflux, cea femeiască, dacă e să fie autentică, e continuă. Nici una nu a pretins monogamie, deÈi toate erau monumente de devoÈiune. N-au vrut decât dreptul de a trăi la temperatura dorită. Faptul că au fost nevoite să îÈi reprime simÈirea, că aveam prea mult de dăruit Èi nu-Èi puteau trăi feminitatea plenar le-a distrus. Nu au avut climatul necesar descătuÈării acelui suflu intim, care le alimenta Èi inspiraÈia… Realitatea le sufoca, nu le permitea să trăiască concret la intensitatea dorită.</p>
<p><img class="aligncenter" src="http://i.huffpost.com/gen/1334773/thumbs/o-SYLVIA-PLATH-570.jpg?2" width="352" height="674"></p>
<p><strong>Cazul Sylviei Plath. </strong>SoÈul său, poetul Ted Hughes o părăseÈte, abandonând Èi copiii, Èi fuge cu amanta. Èi-a luat viaÈa din lipsă de orizonturi Èi din dezamăgire. O fiinÈă profundă nu se îndrăgosteÈte o dată pe anotimp Èi nici nu găseÈte mulÈi parteneri potriviÈi. Oamenii ca ea au mult mai puÈine posibilităÈi de a se cupla pentru că Èi exigenÈele sunt pe măsura aptitudinilor Èi resurselor investite Èi implicării. Èi nu mai era nici atât de tânără ca să spere că are timp. Îi părea imposibil să o ia de la capăt după ce a dat totul…. Èi să mai creadă vreodată în ce a crezut după ce esenÈele tari pe care conta s-au năruit la modul acesta.</p>
<p><img class="aligncenter" src="http://www.fembio.org/images/made/images/biografien/Adele_Hugo_250_313_s.jpg" width="328" height="411"></p>
<p><strong>Adele Hugo </strong>se îndrăgosteÈte de un ofiÈer englez care iniÈial îi ceruse mâna. Ea a avut o primă ezitare, dar nu a durat mult. Ajunge să îi trimită craiului scrisori înfocate, dar el, când realizează cât de intensă e dorinÈa femeii, intră în panică. Ea nu îi face nici un fel de reproÈuri sau crize de gelozie legate de nenumăratele aventuri din viaÈa lui. Dar caută să îi fie pe plac, să se facă Èi ea dorită. Poate că tocmai modestia Èi delicateÈea ei, nobleÈea cu care i se dăruieÈte îl inhibă. Se simte un impostor, căci sentimentul Èi dorinÈa sa sunt mult mai superficiale. Ea încearcă să negocieze, să scadă ea din preÈ, dar nu reuÈeÈte să devină ”mai ieftină” ca să îi fie <em>mai accesibilă.</em></p>
<p>DeÈi o respinge destul de categoric, Adele continuă să îl urmeze peste tot ca un câine devotat. Pleacă după el în Canada, apoi în Barbados. În cele din urmă se îmbolnăveÈte acolo… În epocă i se pune un diagnostic dur. TotuÈi nu îÈi pune nimeni problema că ”erotomania” ei nu era decât dorinÈa absolut firească Èi legitimă a unei femei de a avea o viaÈă amoroasă, totuÈi, într-o lume în care sexualitatea femeiască era un tabu Èi era îngropată în tăcere Èi convenÈii odioase. Sigur că, în cazul ei ”nebunia” e ceva mai evidentă, dat fiind că e respinsă în repetate rânduri, iar ea are o fixaÈie nemotivată, dar trebuie să Èinem cont de contextul social în care se declanÈează patologia, care e el însuÈi un focar de boală. OfiÈerul cel <em>afemeiat</em> părea în stare să ofere unei femei ceva mai mult decât un mocofan de societate care s-ar fi ruÈinat, poate să o atingă cu lumina aprinsă. În general femeilor educate în epoca victoriană, se Ètie, le era impus un canon draconic de castitate. Se considera că nu se cade să aibă aspiraÈii sexule, că era degradant pentru ele, că sexul era ceva ”porcos” care se făcea cu ”femeile uÈoare”… De aici a Èi izbunit nebunia cu absolutismele amoroase, să fie limpede. În încercarea disperată de a avea totuÈi o viaÈă sexuală femeile încercau să sfideze Èi să păcălească tabuurile dându-le o acoperire nobilă. Ofereau bărbaÈilor tot mai multă ardoare Èi patimă sperând că în acest fel le vor stârni poftele carnale. Nu înÈelegeau că ardoarea Èi romantismul mai rău îi inhibau, că tocmai aÈteptările înalte îi puneau pe fugă pe muÈterii… <strong>Femeile nu aveau proprizis dreptul la satisfacÈie sexuală, ele trebuiau să fie ori la cheremul unora care le doreau episodic, neasumat Èi fără sentiment Èi să suporte Èi eticheta <em>vampe / femei de consum</em> sau să fie <em>respectabile neveste de</em> care nu se atingeau nici respectabilii soÈi decât în scopuri procreative. </strong>Cam aÈa. Mă îndoiesc sincer de nebunia Adelei Hugo. Sigur că a ajuns să îÈi piardă minÈile, cu timpul, dar a fost ajutată mult de mediu în acest sens.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="aligncenter" src="https://images.findagrave.com/photos250/photos/2008/270/30117893_122256970092.jpg" width="303" height="410"></p>
<p><strong>Camille Claudel </strong>e declarată nebună, fără cine Ètie ce probe. MulÈi apropiaÈi se jurau că e cât se poate de sănătoasă mintal, că e coerentă Èi sclipitoare. Faptul că Èi-a distrus statuile exprima, de fapt, disperarea de a fi preferată artista din ea, femeii. UÈurinÈa cu care societatea se spală pe mâini de durerea acestor fiinÈe care nu au avut nici o altă ”vină” decât aceea de a-Èi urma instinctul, e dezgustătoare. Nenumărate sunt formele de opresiune Èi indiferenÈă la adresa erotismului femeiesc, iar a declara că doar comportamentul sexual tipic masculin e ”normal” Èi legitim e forma cea mai răspândită de misoginie. Povestea ei cu Rodin e celebră aÈa că nu o mai reproduc aici.</p>
<p><strong>Geniul amoros, ca oricare altul, te transformă într-un inadaptat Èi, uneori, într-un paria.</strong></p>
<p><strong>Atunci când un bărbat sfida în epocă normele sociale abuzive, se considera că e un erou al libertăÈii umane Èi de conÈtiinÈă. Un adevărat Prometeu. Când o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> făcea acelaÈi lucru Èi încerca să trăiască autentic, deci liber, îi era aplicată eticheta nebuniei.</strong></p>
<p style="text-align: center;"><img src="http://4.bp.blogspot.com/--25i85_Siaw/T_75LeqgU4I/AAAAAAAABCg/Ur-x6nEkE70/s1600/nilg%C3%BCn+marmara+seyhan+er%C3%B6z%C3%A7elik.jpg"><br />
Al patrulea caz este acela al turcoaiei <strong>Nilgün Marmara, </strong>o poetă hipersensibilă Èi foarte talentată. Sinuciderea ei a fost învăluită în mister Èi în anchete sentimentale în care iubitul său soÈ o jelea zelos. I s-a pus diagnosticul de ”<a href="https://bel-esprit.ro/depresia-de-primavara/">depresie</a>” ca Èi Sylviei Plath. S-a aruncat de la etajul Èase la douăzeci Èi nouă de ani. De ce? Preafumosul ei o înÈela. În lumea turcească nu se pune problema să trăieÈti cu mai mulÈi bărbaÈi, să îi schimbi cum Èi-ai schimba locul de muncă. În acea cultură ”destinul” e o chestiune implacabilă. Îi era limpede că n-ar putea trăi în condiÈiile acelea în care trebuia să îl împartă cu altele, fără dreptul de a se despărÈi de el. A avut o criză de claustrofobie Èi disperare. BineînÈeles, nu s-a considerat că societatea care te alungă ca pe un câine dacă iubeÈti mai mult de un bărbat ar avea vreun cusur. Acolo nu se pune oricum problema de libertinaj, nici de dreptul femeii la fericire, la o viaÈă demnă etc. Devii curva satului pentru că se consideră că dacă eÈti divorÈată sau abandonată porÈi un stigmat. Devii paria.<strong>Femeile singure sunt în Turcia periferia societăÈii, marginalii marginalilor. </strong></p>
<p><strong>E foarte comodă această poziÈie: îi trânteÈti unui geniu sau unei fiinÈe înzestrate cu resurse excepÈionale un diagnostic psihiatric Èi te achiÈi de datorie. </strong></p>
<p>Nilgün Marmara a avut, desigur, intuiÈia asemănării cu Sylvia Plath. Cam Ètim cine suntem Èi cum din prima tinereÈe. Ne putem evalua calibrul interior, profilul erotic, înclinaÈiile, căci doar suntem fiinÈe cugetătoare.</p>
<p>Toate aceste femei erau extaordinar de frumoase Èi de senzuale. Posteritatea nu a făcut altceva decât să îngroape tragedia lor în diagnostice hazardate Èi în mistificări.<strong> Are dreptate Foucault: acuzaÈia de nebunie e una dintre perversităÈile puterii. </strong></p>
<p>Cine va plăti pentru durerea lor Èi cum e posibil ca alte femei să nu le moÈtenească soarta dacă alegem mereu poziÈia comodă în care să stigmatizăm niÈte fiinÈe doar pentru că nu Èi-au reprimat firescul Èi dorinÈele? Societatea le tot face pe cele pasionale să se simtă vinovate de natura lor intimă.</p>
<p><strong>Lucrurile nu s-au schimbat cu nimic în privinÈa asta. O <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> poate în continuare să aibă orice aÈteptări de la ea însăÈi, dar nici una de la bărbat. Emanciparea nu a fost una întru dorinÈă, ci întru resemnare.</strong></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ilinca Bernea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ilinca-bernea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ilinca Bernea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;il&#111;&#122;&#111;&#102;i&#101;&#064;&#103;mai&#108;.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Geniu feminin și mușamalizări sociale
