<p><strong>Gelozia?</strong> Acel sentiment care secondează iubirea Èi o înghite, precum dragonul care îÈi devorează trupul, continuând, astfel să se regenereze. Cum spune Ellis: „Gelozia: acel Dragon care nimiceşte iubirea sub pretextul că o menţine vie”. Cea mai nenecesară unei relaÈii, Èi totuÈi, cea mai prezentă. Un „cancer mental”, o numeÈte Forbes. Diogene punctează esenÈialul acestei stări: „Gelozia e durerea de a vedea pe altul posedând ce posedăm.”. AÈadar, sunt o mulÈime de oameni care cred că a iubi înseamnă <strong>a poseda</strong>, cu acte în regulă sau în lipsa lor, precum în Evul Mediu valoarea o dădeau feudele pe care nobilii le aveau în stăpânire. Lor măcar le folosea. </p>
<p>Nu există roman de dragoste în care să nu fie pomenită, pentru că „dă sare Èi piper”, face dragostea mai intensă Èi regăsirea mai pătimaÈă. Curios: în proverbe, e de bine, ea fiind „sufletul dragostei” (la japonezi), sau „e dovada existenÈei iubirii”. Abia mai recent, urmărindu-se caracterul ei complex, cameleonic, trecerea ei de la o stare la alta (eterică, abia simÈită, lichidă, pătrunzând, prin vasele sanvine, până în cele mai tainice ascunziÈuri, solidă, manifestându-se ca greutate în plexul solar sau în cap, sub formă de migrenă), reÈeaua atât de complicată de alte sentimente pe care le poate genera (suspiciune, îndoială, anxietate, angoasă, stres, depresie, obsesie patologică, isterie, paranoia, chiar nebunie – cred că lista poate continua), s-a ajuns la concluzia că face mai mult rău decât bine, fiind văzută ca o „patimă care caută cu tot dinadinsul motive de suferinţă.”(Schieiermacher). Se mai zice că numai cine iubeÈte poate ajunge să o cunoască… Sunt Èi nu sunt de acord. Cine iubeÈte nu se teme de nicio primejdie, nu-i aÈa? În plus, ar trebui să fie preocupat de ce Èi cum iubeÈte, Èi mai puÈin de a experimenta stări la marginea instinctualităÈii. </p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-6282" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/9ae3cd86eb4e01ee880c8178889815d8.jpg" alt="" width="563" height="796" /></p>
<p>Se mai spune că indică o stimă de sine foarte scăzută, neîncredere în propria persoană, instabilitate psiho-emoÈională, traume din copilărie (celebra butadă freudiană), insecuritate, adică este o oglindă a tuturor carenÈelor noastre, manifestate la toate nivelurile personalităÈii. Ca un fel de ciupercă greu de tratat, dacă nu imposibil, care se întinde pe tot corpul Èi afectează sistemul nervos, instaurând haosul. Printre alte efecte? Transformarea omului într-o fiinÈă cu mii de ochi Èi mii de Èepi, ca să poată vedea mai bine chiar acolo unde nu e nimic de văzut Èi să înÈepe mai profund, adâncind cu atât mai mult „rana”. Cel „atins” de maladia aceasta începe să-Èi piardă încrederea în celălalt, pe măsură ce se vede pe sine din ce în ce mai mic Èi mai insignifiant. Orice gest se încarcă subit cu conotaÈii stranii, amplificate de orice fel de reacÈie a celuilalt, indiferent dacă este de apărare sau de ignorare. Începe construcÈia unui proiect de dimensiuni uriaÈe, care capătă în consistenÈă într-un ritm uluitor, putând depăÈi orice limite ale imaginaÈiei Èi ale logicii, pe care la un moment dat o va sfida. RevelaÈia adevărului, fie că vine să confirme sau să infirme supoziÈiile, nu va mai putea salva nimic din vechea legătură, pervertită până la os de toate simptomele care au muÈcat, în timp, din frumuseÈea ei. Oricum, relaÈiile se întreÈin din ce în ce mai dificil, pentru că trăim în era Internetului, care face absolut totul posibil (ieri citeam un articol despre ”infidelitatea online”, se pare că se descoperă tot mai multe modalităÈi de a crea suspiciuni chiar Èi pentru cei care nu le aveau, nu-i aÈa, Ètim cu toÈii că efectul unor asemenea Ètiri poate fi Èi invers, în sensul de a oferi sursă de inspiraÈie unora), deci cu atât mai mult avem toate Èansele să le distrugem cu totul, punându-l cu intenÈie pe celălalt sub o lupă care îl defavorizează oricum Èi pe el, Èi pe noi.</p>
<p>Premisa e din start greÈită, aÈa cred eu, Èi, ca de obicei, exprim un punct de vedere personal. RelaÈiile pe care le întemeiem, inclusiv dacă este vorba despre mariaj, nu sunt contracte de vânzare-cumpărare. PărinÈii nu îÈi ”vând” copiii către partenerii lor, Èi nimeni nu devine stăpânul de drept al vreunui seamăn. O relaÈie este un parteneriat bazat pe încredere Èi asumare a unor afinităÈi care consacră acel sentiment puternic, iubirea, capabilă să conjuge Èi să niveleze (toate) contradicÈiile, de aceea ea este considerată o ”coincidentia oppositorum”.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Intrăm în aceste legături cu scopul de a ne completa cu celălalt, conÈtienÈi că în el se găsesc piesele noastre lipsă, Èi ar trebui să o facem cu maturitate, abia atunci când suntem cu adevărat pregătiÈi. E trist să descoperi pe parcurs lucruri care te dezamăgesc, te contrariază sau îÈi creează disconfort, dar mai trist este să construieÈti o colivie pentru partener, din care să îi dai drumul cât, cum Èi unde ai tu poftă. Sau un pat al lui Procust, în care să încercă mereu să-l înghesuieÈti sau să-i lungeÈti corpul, după bunul tău plac. Oamenilor cărora li se ia libertatea o vor căuta cu atât mai multă patimă în altă parte, pentru că nu suntem născuÈi cu cătuÈe la picioare. Cred că unul dintre cele mai adevărate lucruri pe care l-am citit despre relaÈii suna cam aÈa: <em>”Dacă iubeÈti pe cineva, dă-i drumul să plece. Dacă va reveni, a fost al tău dintotdeauna. Dacă nu, n-a fost niciodată”</em>. Numai egoismul Èi narcisismul ne fac incapabili să vedem dincolo de noi, să acceptăm că nu suntem cei mai buni, cei mai frumoÈi sau cei mai inteligenÈi de pe planetă, ci unici în felul nostru. Ceea ce putem face eroic faÈă de noi Èi faÈă de partener este să devenim, în cuplu, cea mai bună versiune a noastră. Se poate să Èi eÈuăm, până Èi Titanicul s-a scufundat, nu-i aÈa? Omul e o fiinÈă perfectibilă, nu perfectă, aÈa că nu putem aplica niciun fel de grilă asupra celuilalt, ca să-l facem să corespundă propriilor noastre reprezentări. Putem să-l înÈelegem, să-l sprijinim Èi să acceptăm limitele personale (ale fiecăruia dintre noi) Èi ale relaÈiei în sine.</p>
<p>Fiecare individ are dreptul la intimitatea lui, iar zona trebuie să Èi-o stabilească singur, solidar cu partenerul căruia îi va respecta acelaÈi drept. Boala aceasta de care probabil că v-aÈi dat seama între timp nu are ce căuta într-o relaÈie, pentru că ea, oadată ce prinde teren propice, va deveni o plagă a relaÈiei însăÈi. Vă veÈi întreba: de ce se întâmplă, totuÈi, ca partenerii noÈtri să îÈi găsească pe altcineva? Răspunsul e la voi, desigur, pentru că fiecare îÈi cunoaÈte propria relaÈie. Dar gelozia nu este o soluÈie. Descoperind un adevăr pe care l-aÈi presupus nu vă va face mai fericiÈi, ci doar mai satisfăcuri de calităÈile voastre intuitive Èi detectivistice, asta după ce vă va fi măcinat pe de-a-ntregul orice resursă psihică Èi sufletească. Un om asupra căruia aÈi aruncat o dată blamul trădării e un om pe care, neînÈelegând că nu l-aÈi avut în posesie deplină ca pe un sclav, l-aÈi pierdut definitiv. Totodată, omul pe care niciodată nu l-aÈi suspectat, nu va avea de ce să vă „înÈele” nici măcar încrederea, pentru că nu are nimic de ascuns, Ètiindu-se liber.</p>
<p>Unii sunt foarte liniÈtiÈi spionându-Èi partenerii în tot ceea ce fac, Èi mi se pare mai mult decât indecent, de pildă, să cauÈi în obiectele personale ale celuilalt, oricâte suspiciuni ai avea. Deja eÈti într-un punct mort, iar ceea ce va urma nu va fi decât o sforÈare de a-l Èine lângă tine, de a prelua complet controlul asupra lui. Ar trebui să existe obiecte tabu (cum, de altfel, existau, de pildă geanta unei femei) de care partenerul/soÈul/soÈia să nu fie tentat să se atingă. Èi se poate, să ÈtiÈi! E un semn de respect pentru libertatea celuilalt. Iar dacă se întâmplă să discute cu cineva de sex opus, asta nu înseamnă că unul dintre parteneri „are pe cineva”, nici că nu mai suntem valoroÈi, ci pur Èi simplu pentru că omul este o fiinÈă socială care are dreptul să converseze Èi cu altcineva, pe orice fel de subiecte. Iar dacă va alege pe altcineva, e dreptul lui la fericire, pe care fie nu a găsit-o alături de tine, fie a epuizat-o, fie a confundat-o. Un om gelos este un om bolnav de sine, în primul rând, Èi gata să contamineze pe oricine îi stă în proximitate. Adevărata stimă de sine nu înseamnă că partenerul e constrâns să rămână lângă tine, ci îÈi doreÈte să facă acest lucru pentru că se simte respectat. Vindecarea de gelozie însă, da, aceea înseamnă maturitate Èi nobleÈe.</p>
<p>Să spunem că afli „adevărul”, cchiar dacă nu-l poÈi certifica, sau poate chiar mai multe „adevăruri”. La ce-Èi folosesc, în lipsa iubirii?</p>
<p>CitiÈi articolul integral <strong><a href="https://www.catchy.ro/cand-viata-face-daruri-otravite-2-gelozia/128149">aici. </a></strong></p>

<p></p>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;on&#099;&#117;rs&#114;&#097;&#100;&#117;s&#116;&#097;&#110;ca&#064;yah&#111;o.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>