Fernando Botero & Boterismul

„Arta este un refugiu, o cauză, un prieten, o dragoste, o modalitate de viață, o credință, o evadare, o sursă de fericire, un fel de ființă, o obsesie, o pasiune, o plăcere, un joc, o datorie și o necesitate pentru viața mea.”

La 15 septembrie 2023 se stingea una dintre cele mai strălucite reprezentări ale geniului artistic din cultura contemporană latinoamericană, pictorul care, la fel ca Astor Piazzolla în muzică sau Gabriel García Márquez în literatură, a consacrat definitiv spiritualitatea acestei zone.

Fernando Botero s-a născut într-un mic oraș din Columbia, Medellín, pe 19 aprilie 1932. Era al doilea dintre cei trei copii ai lui David Botero și al Victoriei Angulo. Familia sa, modestă, l-a crescut într-un mediu în care a putut să-și dezvolte talentul artistic.

Copilăria lui Fernando a fost marcată de interesul precoce pentru artă. Încă de mic, a început să deseneze și să picteze, manifestând o abilitate remarcabilă. A primit primele lecții de artă de la unchiul său, un pictor amator. Talentul său a fost evident încă din acele zile, iar familia a sprijinit cu drag visul său de a deveni artist.

După absolvirea liceului, Botero a decis să-și continue studiile în artă. A plecat în Europa, unde a studiat la Academia San Fernando din Madrid, Spania. Aici, a fost influențat de operele marilor maeștri ai picturii, precum Diego Velázquez și Francisco Goya, ceea ce contribuie la asocierea sa cu curentul suprarealist și al realismului fantastic.

În 1948, s-a mutat la Bogotá pentru a studia arta la Academia Națională de Arte. În 1951, a plecat în Europa, unde a studiat la Academia de San Fernando din Madrid și la Academia Julian din Paris.

În 1955, Botero s-a întors în Columbia. În această perioadă, a început să-și dezvolte stilul unic, inspirat de arta populară din țara sa. Figurile sale supradimensionate sunt adesea descrise ca fiind pline de viață și energie.

În 1962, Botero a avut prima sa expoziție solo la New York. De atunci, a expus în muzee și galerii de artă din întreaga lume. Lucrările sale se află în colecții publice și private importante, inclusiv în Muzeul de Artă Modernă din New York, Muzeul Metropolitan de Artă din New York și Muzeul Luvru din Paris.

Fernando Botero a avut trei căsătorii în cursul vieții sale, care i-au influențat destinul și cariera artistică.

Gloria Zea (1954-1960): Gloria Zea a fost prima soție a lui Botero. Cei doi s-au căsătorit în 1954. Gloria Zea a fost o cunoscută curator și critic de artă columbiană. Căsătoria lor a durat până în 1960, când cei doi au divorțat.

Cecilia Zambrano (1960-1973): După divorțul de Gloria Zea, Fernando Botero s-a căsătorit cu Cecilia Zambrano în 1960. Căsătoria lor a durat până în 1973, când cei doi au decis să meargă pe căi separate.

Sophia Vari (din 1974 până la decesul lui Botero în 2023): Sophia Vari, o sculptoriță și artistă plastică greco-franceză, a devenit a treia soție a lui Fernando Botero. Cei doi s-au căsătorit în 1974 și au rămas împreună până la decesul lui Botero în 2023.

Boterismo – stilul unic, inconfundabil, al lui Fernando Botero

În anii care au urmat, Botero și-a dezvoltat un stil unic, cunoscut sub numele de „Boterismo”. Acest stil se caracterizează prin mărirea exagerată a proporțiilor figurilor, dându-le un aspect rotund și plin. Operele sale au abordat o gamă largă de tematici, de la natură statică la portrete și scene de viață cotidiană. Opera sa a avut un impact semnificativ în lumea artei contemporane. Picturile și sculpturile lui Botero au fost expuse în muzee și galerii de artă din întreaga lume. Operele sale au fost achiziționate de colecționari celebri și au atins valori impresionante pe piața de artă.Stilul său unic, caracterizat prin figuri supradimensionate și forme rotunde, este recunoscut instantaneu.

Fernando Botero a devenit unul dintre cei mai proeminenți artiști contemporani columbieni, contribuind în mod substanțial la dezvoltarea artei în secolul XX și XXI. Lucrările sale inconfundabile și stilul său unic au făcut din el o figură emblematică în lumea artistică internațională. Pictura lui  poate fi încadrat într-un curent artistic numit „realism fantastic” sau „suprarealism”,  prin mărirea exagerată a proporțiilor figurilor umane și animalelor, dându-le un aspect rotund și plin. Această abordare conferă operei sale un caracter fantastico-real, combinând elemente de realitate cu elemente fantastice.

Cele mai cunoscute lucrări

„La Muerte de Pablo Escobar” (Moartea lui Pablo Escobar): Această pictură iconică surprinde momentul capturării și morții celebrului traficant de droguri columbian, Pablo Escobar. Botero prezintă această scenă în stilul său caracteristic, cu personaje rotunde și pline, amplificând impactul dramatic al momentului.

„La Familia Presidencial” (Familia prezidențială): Această lucrare oferă o interpretare satirică a puterii politice și a elitei. Botero ilustrează o familie prezidențială, exagerând dimensiunile membrilor și creând o imagine a opulenței și a distanței față de restul societății.

„La Mona Lisa, Imitación” (Imitația Mona Lisei): Această reinterpretare a celebrului portret al Monă Lisa al lui Leonardo da Vinci a devenit una dintre cele mai recunoscute opere ale lui Botero. El adaugă un twist personal, supradimensionând personajul și conferindu-i un aspect caracteristic stilului său.

„La Violación de Europa” (Violarea Europei): Această pictură reprezintă mitul antic în care Zeus, sub forma unui taur, răpește Europa. Botero abordează acest subiect cu o viziune modernă, dar păstrează elemente ale mitologiei clasice.

„El Perro” (Câinele): Acest tablou reprezintă un câine mare și rotund, într-o poziție relaxată. Este una dintre cele mai iconice lucrări ale lui Botero, sugerând simplitatea și fericirea din viața cotidiană.

Un palmares impresionant

Celebritatea lui Fernando Botero se datorează nu doar expozițiilor, ci și distincțiile oferite. Artistul a primit numeroase premii și onoruri pe parcursul carierei sale, recunoscându-i-se contribuția semnificativă la lumea artei contemporane.

Premiul de Onoare al Bienalei de la Veneția (1966): Botero a fost distins cu acest prestigios premiu la Bienala de la Veneția pentru contribuția sa semnificativă la arta contemporană.

Premiul Internațional de Artă, Bienala de la Tokyo (1980): A primit acest premiu important în Japonia, reconfirmându-i reputația de artist de talie mondială.

Premiul Francisco de Goya, Spania (1992): Acest premiu prestigios i-a fost acordat în Spania, recunoscându-i impactul durabil asupra artei.

Doctor Honoris Causa, Universitatea Națională din Columbia (1998): A primit un titlu onorific de Doctor în Arte de la alma mater din Columbia.

Legiunea de Onoare, Franța (2004): Botero a fost distins cu această onoare în Franța pentru contribuția sa la cultură și artă.

Legiunea de Onoare, Ordinul Cultural al României (2010): A fost decorat cu această distincție chiar în România.

Un artist filosof

„Arta este o nevoie, un exces, o pasiune. Fără ea nu pot să trăiesc.”

„Fiecare pictură are viața ei. Este cumva independentă de artist, dar îi poartă amprenta.”

„Oamenii trebuie să simtă lucrurile în operele mele. Arta mea trebuie să provoace o reacție emoțională.”

„Pentru mine, arta nu este un scop, ci un mijloc de a comunica.”

„Am simțit întotdeauna nevoia să exprim lumea din jurul meu prin culoare și formă.”

„Fiecare sculptură pe care o fac este un dialog cu spațiul și cu materialele.”

„A picta este ca a vorbi. Unii oameni nu știu cum să vorbească, dar pot să picteze cu ușurință.”

„Arta este o limbă universală. Nu are nevoie de traducere sau explicații.”

„Ceea ce mă inspiră cel mai mult sunt oamenii. Fiecare persoană are o poveste de spus.”

„Arta nu cunoaște granițe. Ea poate să creeze legături între oameni și culturi diferite.”