<p>Dacă în comedia <em>O scrisoare pierdută</em> avem de a face cu un <em>personaj central feminin</em>, de la care şi spre care este direcÈionată întreaga frământare, acÈiune a piesei, în comedia <em>D‐ale carnavalului</em> (1885) sunt două figuri feminine care, deşi nu determină, măcar întreÈin energetic bulversarea, haosul unui univers în aparenÈă mediocru şi neatractiv. Aceste personaje – <em>MiÈa Baston şi Didina Mazu</em> – sunt vârfurile de lance ale unei cohorte de <em>amante, cocote, femei fluşturatice</em> sau <em>infidele</em> (<em>iubita catindatului, al şaptelea caz de traducere al lui Crăcănel, o mască</em>) cărora li se alătură, din <em>considerente de complicitate</em> – <em>slujnica şi mătuşica Didinei. </em></p>
<p><em>MiÈa</em> este un personaj feminin considerat de critici reprezentativ pentru tipul <em>cochetă şi adulterină</em> (Pompiliu Constantinescu, <em>op.cit., p. </em>130), sau <em>o profesionistă a erotismului violent, mahalagioaică pur‐sânge </em>(G. Călinescu, <em>op.cit., p. </em>386).</p>
<p><em>MiÈa Baston </em>este un personaj care se prezintă, onomastic, instantaneu. Prenumele de MiÈa, prescurtarea de la EfimiÈa (care înseamnă <em>spirit bun) </em>este alăturat, de <strong><a href="https://bel-esprit.ro/nimic-nu-i-arde-pe-ticalosi-mai-mult-decat-rasul/" target="_blank" rel="noopener">Caragiale</a></strong>, cu ironie, numelui derivat dintr‐un substantiv comun – baston (băÈ de lemn, măciucă, toiag etc). Nu întâmplător, căci această alăturare evocă, hazliu, comportamentul <em>electricei ploieştence</em>, dornică de a face dreptate cu orice preÈ, dar mai ales prin recurgerea la forÈă, la violenÈă (iar în simbolistica freudiană, bastonul trimite şi la sugestii erotice – deplin motivate în cazul acestui personaj).</p>
<p>MiÈa, Didina, Pampon şi Crăcănel, independent unii de alÈii, sunt personajele care participă (reacÈionând la stimulii geloziei) la nebunia provocată, declanşată, întreÈinută şi stopată, în final, de fantele de mahala, frizerul Nae – prin bileÈelele de amor adresate celor două femei. MiÈa nu mai este o femeie foarte tânără sau, mai degrabă, a ajuns la pragul maturităÈii (acest indiciu ne este oferit de dialogul din finalul piesei, între Nae şi ploieşteancă, din care aflăm că aceasta a vrut să se angajeze la telegraf, dar a fost refuzată din cauza vârstei, ironic interpretată exact pe dos de dramaturg – <em>MIÈA:</em> <em>Zice că n‐am încă vârsta&#8230; [&#8230;]/NAE: Vezi! apoi nu e mai bun Crăcănel, că nu mai întreabă de vârstă?. </em></p>
<p>MiÈa Baston este o mahalagioaică de cartier, ducând o viaÈă amoroasă destul de obscură, cu un concubin <em>născut pentru a fi înşelat</em> (Crăcănel) şi un amant (Nae) care nu mai este interesat de ea în mod deosebit. SimÈind sau presimÈind că amantul Nae o înşeală, MiÈa îşi pregăteşte cu meticulozitate răzbunarea (cumpără o sticluÈă cu vitriol, aşteaptă momentul potrivit, îl pândeşte pe Nae etc.). Aproape toate gesturile şi vorbele MiÈei sunt comice, deşi au un substrat dramatic profund. Prin exagerare, printr‐o perpetuă exacerbare a reacÈiilor, MiÈa devine ridicolă, penibilă, stârneşte râsul. Comicul acestui personaj rezidă şi în discrepanÈa halucinantă dintre trările sale (adevărate, profunde, stihiale – ca forÈă) şi modul în care le exprimă – melodramatic, jucate prost, total nefiresc. Altminteri, MiÈa ar fi putut fi un personaj remarcabil de dramă. Caragiale a vrut altfel şi aşa a ieşit – un remarcabil personaj comic. Acest personaj feminin stârneşte hilaritate şi compasiune, deopotrivă.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-34447" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/07/8e597ca991c8ae84cadea537baefe8ba-1.jpg" alt="" width="564" height="750" /></p>
<p>MiÈa, deşi afirmă că vrea scandal cu orice preÈ, dezvăluie, prin parcursul comportamental, că doreşte răzbunare doar pentru a‐i atrage atenÈia iubitului că e pasională, pentru a‐i reaminti acest lucru. Plus – o mare doză de disperare, de frustrare (complexul feminităÈii, privit din perspectiva unei femei <em>mereu nesatisfăcută – ca structură psihică – de sine şi de altul, cultivându‐şi complexul de inferioritate şi sentimentele de culpabilitate în experienÈe adulterine fără viitor</em>).</p>
<p>De altfel, MiÈa e excesivă în multe aspecte ale vieÈii, chiar masculinizată (nu e o femeie‐bărbată, care este altceva!). Şi, deloc paradoxal, ci – perfect explicabil din perspectiva psihologiei şi a psihiatriei – cu cât e mai masculină, cu atât devine o mai convingătoare feministă, luptătoare ad‐hoc (inocentă!) pentru emanciparea femeii – vrea să lucreze la stat, într‐o vreme când femeile erau mai degrabă casnice, destinate vieÈii domestice; bea tărie <em>(vermult);</em> nu se distrează sau petrece, ci <em>trage un chef</em> în toată regula, trece rapid de la violenÈa verbală, din vârful limbii ascuÈite, la violenÈa fizică (având o duritate şi un tumult al gesturilor care depăşesc posibilitatea, capacitatea de exprimare a unei femeiuşti, a unei cucoane, a unei cochete, a unei leliÈe, a unei ÈaÈe, a unei mahalagioaice chiar). Este senzuală, se dedă – cu o voluptate aproape stihială – dorinÈelor, poftelor senzoriale de orice fel, dar nu e un monstru, ci o femeie instinctivă, de o vitalitate excesivă, pantagruelică, fără a atinge limita periculos de dizgraÈioasă a <em>LucsiÈei (</em>din schiÈa <em>La Moşi)</em>. De aceea, Nae, amantul cinic şi manipulator, care exploatează faptul că o împlineşte cu adevărat erotic (doar nu e leşinată degeaba după el o femeie ca MiÈa!), asemeni unui Casanova, deşi ar renunÈa la ea pentru alte orizonturi sexuale (Didina), în final e incitat şi excitat tocmai de răbufnirea ei violentă, de tot circul creat de MiÈa – din amor prea mare – şi îi dă acesteia o nouă întâlnire, mai pe seară, după programata repriză de amor de încălzire, dedicată Didinei.</p>
<p>Nu e de neglijat, în schiÈarea portretului acestui personaj, aspectul legat de predilecÈia MiÈei pentru jocul de cărÈi, dar şi pentru ghicitul în cărÈi – o zonă a ezoterismului, a maleficului. MiÈa are o predispoziÈie spre aspectele paranormale din existenÈa sa, chiar dacă acestea sunt reliefate ironic de autor – presimte, caută o damă de verde (pentru că aşa îi arată cărÈile de joc), nu doarme nopÈile (devenind insomniacă din cauza nefericirii ei), iar răzbunarea pe care o alege presupune reacÈia unei substanÈe (care arde tot) asupra corpului amantului.</p>
<p>Celelalte personaje o văd ca pe o femeie violentă – fie că apreciază la ea acest aspect sau, dimpotrivă, îl dezavuează. Astfel, pentru Pampon, care de abia o cunoaşte, MiÈa e <em>madam</em>, dar, se întreabă dacă nu e <em>o moftangioaică</em>, pentru Iordache – <em>nebuna </em>căreia îi vin des <em>pandaliile</em>, pentru Nae – <em>republicana, nebuna, electrica ploieşteancă</em>, pentru Crăcănel – femeie <em>geloasă,</em> iar pentru rivala ei, Didina, este <em>republicană apilpisită de Ploieşti</em>. Nici MiÈa nu are o părere prea bună despre ea însăşi, considerându‐se o <em>nenorocită,</em> care i‐a fost întotdeauna <em>fidea </em>lui Nae.</p>
<p>La rândul său, MiÈa, în vârtejul sentimentelor şi simÈămintelor sale de nestăvilit, crede despre Pampon că este un <em>pârlit</em>, Crăcănel, concubinul ei, este <em>mangafaua</em>, Didina, rivala, este <em>individa, dama de verde</em>, iar Nae este <em>fidelul</em> ei amant. MiÈa vorbeşte sub impulsul tumultului sufletesc, al stării tensionate şi exacerbate în care trăieşte tot ceea ce i se întâmplă. De aceea, vorbirea ei este frustră, fără menajamente, uneori chiar mitocănească, impregnată de o notă de masculinitate.</p>
<p>Gesturile îi sunt bruşte, scurte, dure – <em>se repede, trage cu putere, nu se dă în lături, apucă, zguduie</em> etc. (cum dezvăluie <em>didascaliile</em>). MiÈa nu umblă cu jumătăÈi de măsură, tot ce face e decisiv, ultimativ, definitiv, până la capăt. Doar cei din jur o opresc, după cum se pricep şi după cât le stă în putinÈă, să nu‐şi finalizeze toate pornirile ei nesăÈioase. E dură, brutală (fiind excesivă în reacÈii, pătimaşă), dar nu – vulgară, trivială. MiÈa intră în categoria <em>amantelor</em>, dar aparÈine şi tipului <em>femeii erotic‐nesăÈioase. </em></p>
<p><em>Didina Mazu </em>este un personaj feminin de tipul <em>cochetei şi adulterinei</em>, dar mai ales – <em>amanta profesionistă</em> Didina este caracterizată prin cinism şi snobism, drapate într‐o întruchipare gingaşă, înşelătoare. Dincolo de spoiala de feminitate delicată, suavă, dăm repede de o Èoapă, o <em>cucoană </em>de mahala de Bucureşti. Deşi e amintită (în discuÈia dintre Pampon şi MiÈa) încă din actul I, Didina apare doar la bal, în actul al II‐lea al piesei.</p>
<p>Numele de Mazu vine de la substantivul comun omonim, care înseamnă <em>sumă ce se adaugă la miza jocului de cărÈi, adaos</em>. Prenumele de Didina este o prescurtare şi un alint de la Alexandrina, care, la rândul său, îşi are originea în grecescul Alexandros – protector al bărbaÈilor, al oamenilor. Să fie Didina Mazu, aşadar, <em>un premiu menit bărbaÈilor</em> ? Aici consistă ironia autorului. Gingaşa, delicata <em>nihilistă de Bucureşti</em> – Didina – nu e altceva decât concubina lui Pampon şi metresa lui Nae. Face parte, evident, din tipologia <em>amantelor de profesie</em>, mai mult decât din aceea a <em>concubinelor adulterine.</em> Întregul ei comportament faÈă de Catindat, la bal (când acesta o abordează), apoi, faÈă de Pampon (în finalul piesei) şi faÈă de Nae – lipsa de sentiment, de patimă, de apetenÈă erotică, până la urmă, la care se adaugă cinismul şi venalitatea – o descalifică într‐un mai mare grad decât pe MiÈa, situând‐o cu o treaptă mai jos, aproape de categoria damelor de companie, a prostituatelor de lux. Didina este de o frigiditate abia mascată, avînd, însă, o apetenÈă de nestăvilit pentru bani, lux, bijuterii – <em>Parfumurile, odicoloanele, pomădurile, liubemurile.</em> Cine îi poate oferi aceste lucruri (plus un dram de discreÈie) îi devine pe dată amant. Acesta e motivul pentru care ea e concubina lui Pampon, dar şi amanta lui Nae. Didina, raportată la MiÈa, pare o copilă neştiutoare, o începătoare în ale amorului, dar e o actriÈă redutabilă, îşi joacă rolul care îi conferă siguranÈă, linişte şi care îi permite să trăiască nestingherită tocmai cum îi place. Didina e, din acest punct de vedere, mult mai practică decât MiÈa. Cele două femei nu au în comun decât eticheta socială de cochete adultere, de concubine adultere. MiÈa e pasională, face scandal dintr‐o patimă nebună şi e geloasă din disperare, pe când Didina nu iubeşte pe niciunul dintre amanÈi, nu e pasională, ci distantă, nu e geloasă (pentru că e cinică şi fără scrupule), dar joacă pe cartea femeii fâşneÈe, dulci şi gingaşe. Dintre cele două, Didina e cea periculoasă. Dacă MiÈa e în stare să se sinucidă sau să ucidă din dragoste, Didina poate determina sinuciderea amanÈilor săi, dacă îşi pune mintea. Nefiind sentimentală, ci, de fapt – frigidă sufleteşte, Didina poate fi nepăsătoare, distantă. Acest comportament ar exaspera un amant pasional. Norocul ei (pentru că sinuciderea unui amant ar fi pentru ea cel mult o neplăcere sâcâitoare, dar, oricum – o neplăcere!)) este că a dat peste un cinic Casanova de Bucureşti – în persoana lui Nae (căruia nu la sinucidere îi stă gândul, ci la un <em>premiu‐mazu</em>&#8230;) – şi de un Pampon bogat şi cam trecut, care nu mai are asemenea porniri sentimentale extreme, ci se afişează cu trofeul lui, cu <em>adaosul (mazu&#8230;),</em> în aleasa societate de periferie.</p>
<p>Pentru Pampon (neînsurat, şi‐a <em>sacrificat cariera de militar</em> pentru exmarşanda – fostă negustoreasă – Didina, devenind jucător de cărÈi), această Mazu este amorul lui <em>cel mai sacru</em>, e <em>o fiinÈă nevinovată&#8230; o femeie&#8230; femeie! ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!&#8230;,</em> este cea căreia îi poate lesne trece supărarea că e trezită din somn de reîntoarcerea târzie a acestuia de la jocul de cărÈi – <em>când o vedea mâine c‐am câştigat trei poli.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>La rândul său, Nae Girimea, pe tot parcursul piesei, se arată interesat de Didina, ca de o relaÈie de amor recentă, abia inaugurată. Didina are întâietate în preocupările amoroase ale acestui Casanova de mahala şi pentru că e o adevărată profesionistă în ale legăturilor amoroase – rece, calculată, nu năvăleşte peste Nae precum MiÈa, îi dă acestuia prilejul să o curteze, să îi scrie răvaşe de amor, prin care stăruie să se întâlnească (de pildă, bileÈelul pe care aceasta îl citeşte la bal) sau, în final, îl determină, prin aerul distant şi neutru pe care îl ia, să fixeze el următoarea întâlnire, ea mulÈumindu‐se să accepte placid. Într‐un cuvânt, Didina îl „joacă”pe Nae pe degete, sub masca de femeie de lume, care nu vrea să se compromită. Ce diferenÈă, însă, din acest punct de vedere, între Didina şi Zoe! Spaima JoiÈichii de posibila compromitere în faÈa alegătorilor din urbe (ale căror destine erau conduse de soÈul şi amantul acesteia) este reală şi motivată. Grija Didinei de a nu se compromite public este jucată din vârful buzelor şi e motiv de şantaj sentimental <em>(mi‐e frică, îmi vine rău, mor!),</em> pentru că nu e o persoană publică, nu o cunoaşte lumea, ci, eventual, nişte bărbaÈi – foşti sau viitori amanÈi (iar faÈă de aceştia, ştirea că ea are doi iubiÈi în aceeaşi perioadă, n‐ar fi decât o bună reclamă pentru promisiuni viitoare). Pentru Didina nu e atât de grav că scandalul ar putea fi public, ci faptul că, datorită stârnirii acestuia, ar putea afla Pampon (cel care o întreÈine) cum îi întoarce ea recunoştinÈa pentru traiul tihnit, lipsit de griji materiale, pe care acesta i‐l oferă. Didinei îi e teamă că‐şi pierde confortul prezent şi viitor – <em>DIDINA: Ce scandal! O să mijlocească proces, poliÈie, procuror, şi pe urmă la juraÈi&#8230; O să ne dea pân gazete! Să afle la sigur Pampon&#8230; Sunt compromentată&#8230; Mi‐ai oprit viitorul, d‐le Nae. </em></p>
<p>Oroarea de scandal este privită atât de diferit în cazul Didinei şi al JoiÈichii! Didina, în faÈa atacului MiÈei, se apără, intră în luptă, se bate (dând dovadă de îndemânare şi bună cunoaştere a acestor tehnici&#8230;, a acestor forme de protest – exprimate prin violenÈă fizică!). E, până la urmă, o <em>exmarşandă</em> de mahala. Scena bătăii dintre cele două <em>madame</em> e savuroasă pentru că este plină de adevăr, iar Didina (<em>dama de verde</em>) are prilejul de a‐şi da în vileag obârşia socială şi adevărata fire – de mahalagioaică de cartier. (<em>MiÈa: Una din noi două trebuie să moară!/DIDINA (pregătindu‐se de luptă): Să vedem care&#8230; Poftim!). </em>Miza e reală şi foarte mare – e o luptă pe viaÈă şi pe moarte, pentru că MiÈa, nu‐i aşa (?!), nu glumeşte şi vrea să meargă până la capăt. Dar şi Didina face faÈă provocării, fără fasoane, pentru că e – din acest punct de vedere – o rivală pe măsura MiÈei. Mahalaua de Ploieşti nu e mai prejos decât cea de Bucureşti şi viceversa. <em>Madamele</em> au aceeeaşi „educaÈie” a străzii, ştiu legea supravieÈuirii, a violenÈei etc. Numai Nae poate să întrerupă <em>masacrul: repezindu‐se între cele două femei, le descleştează şi le împinge pe una într‐o parte, pe alta într‐alta. </em></p>
<p>Scena de la balul mascat – între Didina şi Catindat – este savuroasă, dar, mai mult decât atât – edificatoare pentru modul în care „operează” Didina când e abordată de un bărbat. SituaÈia apare într‐un moment nepotrivit pentru Didina – ea urma să se întâlnească cu Nae şi e uşor neliniştită de întârzierea acestuia, care i‐ar putea da programul peste cap. Şi, totuşi, la provocarea Catindatului de a intra în vorbă, Didina nu răspunde cu un refuz, nici nu pleacă de lângă acesta, de la bar, ci, îi răspunde flegmatic, sec, dar, lăsând tot timpul fraza deschisă <em>(CATINDATUL: Pfuu! (Didinii) Bonsoar, mască&#8230; (aparte) Am s‐o tachinez&#8230; (tare) Ce mai faci? / DIDINA (care îndată ce i‐a vorbit Catindatul şi‐a pus masca): Bine, mersi! Uite beau o bere&#8230; Daʹ d‐ta ce faci? / CATINDATUL: Şi eu bine, mersi; mă magnetizez cu jamaică. / DIDINA: Îmi pare bine.)</em> Sunt, până la un punct, discuÈiii de complezenÈă, pentru că nimic nu o obligă pe Didina să continue şi chiar să relanseze discuÈia cu întrebarea – <em>Da d‐ta ce faci? </em>Abia când Catindatul vorbeşte despre <em>conÈină</em> şi <em>mazu (</em>dintr‐o coincidenÈă), Didina încheie discuÈia şi caută să se îndepărteze de el, de teama că ar putea fi un cunoscut (deci, nu o nouă cunoştinÈă!). Şi ea, asemeni lui Nae, este atrasă de ce e nou. Pentru Didina – această micuÈă Casanova la feminin – vechile relaÈii sunt de evitat, sunt lipsite de interes şi plictisitoare.</p>
<p>Didina este, pe parcursul piesei, prezentată preponderent în Èinută de bal (două costume: unul polonez – cu pantaloni, cizme, manta, căciulă cu pompon, iar celălalt – un domino roşu) şi, de abia în final, când joacă acea comedie a femeii pornită să‐l mustre pe concubinul ei că nu vine acasă, e înfăÈişată în haine de oraş, nespecificându‐se de care anume. Se înÈelege că este o femeie cochetă, dichisită, îngrijită, deosebit de aranjată şi de pretenÈioasă în privinÈa felului în care arată.</p>
<p>Didascaliile ne mai dezvăluie un aspect interesant legat de Didina – faptul că ea se străduieşte (şi, în cea mai mare parte a timpului reuşeşte!) să păstreze nişte aparenÈe comportamentale, să îşi compună o mască socială, de ieşire în lume, cu ajutorul căreia are succes (la bărbaÈi!). Didina este ca un animal de pradă mereu la vânătoare, care, sub aparenÈa de plictis, calm, poate oricând replica dur, poate intra în luptă, îşi poate scoate ghearele din mănuşa catifelată. Nu e luată pe nepregătite decât de scandalul provocat de MiÈa, care ar putea să‐l trezească pe Pampon din starea de hipnoză în care se străduieşte să‐l menÈină, pentru a‐şi face viaÈa după bunul ei plac. În restul timpului, Didina e placidă, plictisită, dominată de o lene lascivă, care funcÈionează ca endorfina (hormonul fericirii) asupra bărbaÈilor (de aceea Pampon e atât de îmblânzit în prezenÈa Didinei). Şi, pentru că râsul este principala cale de a provoca o stare euforică (deodată cu instalarea calmului şi a bunei dispoziÈii), Didina, scăpată de compromitere, păstrându‐şi relaÈiile sentimentale (cu Pampon, dar, şi cu Nae!) – râde. Este ultima indicaÈie a autorului, în ceea ce o priveşte. Didina Mazu este tipul <em>amantei (profesioniste), </em>iar ca dominantă secundară<em> – femeie manipulatoare. </em></p>
<p>O variantă a aceluiaşi tip de personaj feminin (deci nu o dublură a Didinei!) este <em>iubita Catindatului. </em>Aceasta, o iubire a Catindatului din vremea războiului, l‐a înşelat după ce – în prealabil – l‐a ruinat: <em>aş fi avut parale multe, dacă nu mă încurcam în trataÈie de amor </em>(recunoaşte, obidit, Catindatul). Este tot un personaj feminin de tipul – <em>cocotă, femeie de moravuri uşoare. </em></p>
<p><em>Mătuşa</em> Didinei – mătuşica, <em>mătuşică‐sa – </em>este un personaj feminin care (<em>volens nolens</em>) devine complice, mijlocitoare şi tăinuitoare a vieÈii amoroase a Didinei. Repetarea cuvântului în aceeaşi formă – <em>mătuşica – </em>denotă instalarea unui obicei de a se vorbi în aceşti termeni despre rudele Didinei. Poate însemna şi că mătuşa e o fiinÈă deosebit de gingaşă, asemeni nepoÈicii. De aceea, pentru că se aseamănă comportamental, se înÈeleg şi se vizitează des sau Didina foloseşte vizitele la mătuşă ca pretext şi acoperire pentru escaspadele amoroase cu Nae (în complicitate cu aceasta). Mătuşica locuieşte singură, deci e în putere, şi e vizitată de Didina (spre deosebire de tuşica ZiÈei – un soi de mam’ mare la care aceasta locuieşte). Cu toate acestea, cele două personaje (mătuşica Didinei şi tuşica ZiÈei) au în comun apartenenÈa la acelaşi statut familial – <em>mătuşa – </em>şi, contextual, se confundă cu rolul pe care ajung să‐l deÈină – de mijlocitoare şi complice ale nepoatelor fâşneÈe şi emancipate (ale peripeÈiilor sau periplurilor amoroase ale acestora). Personajul aparÈine celor două tipuri – <em>mătuşă, </em>iar ca dominantă secundară<em> – complice. </em></p>
<p><em>Slujnica </em>intră în categoria <em>servitoarelor</em>, iar palmele pe care le încasează, fără a se răzvrăti, de la Pampon, aduc aminte de Spiridon (<em>O noapte furtunoasă</em>), dar şi de Èigăncuşa din <em>Două loturi. </em></p>
<p><em>Al şaptelea caz de traducere</em> (al lui Crăcănel) nu mai are nevoie de nume pentru că e o exemplificare a unui tip de personaj – amanta de profesie<em>, cocota (</em>personaj categorial<em>)</em>. Este evidentă inocenÈa lui Crăcănel (să‐i spunem aşa!) în materie de amor, viaÈă amoroasă, femei&#8230; dacă luăm în considerare şi cifra fatidică – şapte, ca explicaÈie a multiplelor încercări ale acestuia de a se îndrăgosti şi de a găsi o iubire statornică, fidelă. Crăcănel este atras şi atrage – ca un magnet – acelaşi gen de femei, amante de profesie. Ele rămân cu el atâta vreme cât îl pot suporta de dragul sprijinului financiar pe care acesta îl poate asigura. Dar, la un moment dat, pentru fiecare dintre aceste amante ale lui Crăcănel, se pare că nici confortul material nu mai contează, ci doar nevoia imperioasă de a scăpa de un bărbat atât de moale, de sensibil, de timorat, de efeminat, de „cârpă”. Crăcănel, cu comportamentul lui de fătucă plângăcioasă, devine repede neinteresant pentru amantele sale, care îşi iau zborul din cuibul călduÈ, confortabil (şi atât!) pentru a căuta un „vânat ” mai bun, din toate punctele de vedere. Crăcănel, nu numai că a avut multe amante care l‐au părăsit (nu s‐a învăÈat minte!), dar – de fiecare dată – a ştiut şi a acceptat să fie înşelat (probabil, dintr‐o tacită recunoaştere a unor defecÈiuni de virilitate) <em>nu de multe ori, dar cam des&#8230; aşa cam de vreo cinci, şase ori&#8230;.</em> Chiar şi îngăduinÈa dusă în absurd devine un motiv de plictiseală în cuplu şi determină despărÈirea – par a mărturisi, despre relaÈia cu Crăcănel, toate cazurile lui de traducere. Acest al şaptelea caz, această a şaptea amantă, îi dă (prin intermediul unui răvaş de adio) explicaÈia gestului ei de a‐l părăsi – <em>Mache, m‐am plictisit să mai trăiesc cu o rublă ştearsă ca dumneatale. Nu mă căuta; am trecut cu neamÈul meu în Bulgaria&#8230; </em>Este o sinceritate caracteristică <em>amantelor de profesie</em>, un mod frust de a recunoaşte şi a vorbi despre situaÈii, altminteri, sensibile.</p>
<p><em>O mască</em> e un personaj feminin construit ca ilustrare a aceluiaşi tip de feminităÈi cu al MiÈei şi al Didinei. O mască – asemeni MiÈei, Didinei, Iubitei Catindatului şi Celui de‐al şaptelea caz de traducere al lui Crăcănel – aparÈine galeriei <em>femeilor adultere</em>, având dominanta primară în tipul – <em>nevasta infidelă </em>(care se teme să nu‐i fie descoperită – de soÈ! – escapada cu Catindatul). Acesta, magnetizat, e fericit că şi‐a găsit <em>vizaveaua. </em></p>
<p data-start="363" data-end="719"><strong data-start="368" data-end="423">Excerpt in English – for our international readers:</strong><br data-start="423" data-end="426" /><strong data-start="426" data-end="469">The Women of Caragiale: Wit in a Corset</strong><br data-start="469" data-end="472" /><em data-start="472" data-end="719">In Caragiale’s world, women are never just wives or mistresses — they are strategies, storm fronts, and silent ironies. While the men puff with self-importance, the women calculate, seduce, and survive, often with one eyebrow permanently raised.</em></p>
<p data-start="721" data-end="993"><em data-start="721" data-end="993">This article explores the feminine archetypes in the comedies of Romanian playwright I.L. Caragiale — not as passive foils, but as clever, layered mirrors of their time. It invites a rereading of these iconic characters as agents of nuance and rebellion wrapped in lace.</em></p>
<p>Citiţi şi despre Veta, <strong><a href="https://bel-esprit.ro/veta-nu-nu-mai-voi-sa-fiu-proasta-dragoste-cu-sila-nu-se-poate-ioana-blaga-frunzescu/" target="_blank" rel="noopener">aici.</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/Ioana-Blaga.jpeg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ioana-blaga-frunzescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ioana Blaga Frunzescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#105;&#098;&#102;&#064;yah&#111;o.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>