<p><strong>Falsa libertate</strong></p>
<p>Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată, semnat de Jaco van Dormael, <strong><a href="https://www.imdb.com/title/tt0485947/" target="_blank" rel="noopener">”Mr.Nobody”</a></strong>, este o parabolă despre lumea contemporană Èi despre realitatea de dincolo de Matrixul postmodern, despre nepuÈinÈa sufletului de a alege între iubiri sau o ”identitate” dintre altele. Natura umană nu e făcută pentru asemenea libertăÈi. <strong>Un copil silit să aleagă între doi părinÈi trăieÈte un cataclism interior Èi Ètie că orice ar decide va regreta ceva.</strong></p>
<p><img class="aligncenter" src="https://filmsation.files.wordpress.com/2014/10/vlcsnap-2014-05-01-21h07m03s160_2.jpg" /></p>
<p>Natura umană e mai prielnică toleranÈei faÈă de durere Èi suferinÈă în cadrul unor dependenÈe vitale decât chemării la independenÈă Èi detaÈare solitară. Altminteri ”autonomia” nu ar fi avut nevoie de atâta propagandă culturală. Singuraticii sunt niÈte devianÈi. Individualismul înÈeles ca autonomie interioară este un extremism. Suntem făcuÈi să ne împlinească un anumit sentiment de apartenenÈă. Avem nevoie de o soartă, de pre-destinare, de o forÈă superioară propriilor facultăÈi elective care să ne determine existenÈa, firea. Soartea e ceea ce ne e dat să fim Èi nu putem schimba. Avem în mod esenÈial nevoie de limite. <strong>ConcepÈiile progresiste au erupt dintr-o ură faÈă de orice limitare.</strong> Dacă, în lumea veche, identitatea fiinÈei era un lucru nechestionabil, elementar, în lumea cea nouă tocmai această identitate devine calul de bătaie al unor idei periculoase care ameninÈă integritatea fiinÈei.</p>
<p><strong>Eu nu văd în secularism Èi existentialism, în ruptura civilizaÈiei de teocraÈie sau de un anumit spirit religios tutelar nihilismul major, ci în ruptura gândirii faÈă natura proprie umanului.</strong> Deconstructivismul, ajuns în acest prag de delir, în care reduce lumea la limbaj, e o decadenÈă morbidă, un accident. Mai degrabă aÈ spune că desfrâul relativist în care a sucombat civilizaÈia occidentală Èi anarhia brutală la care s-a ajuns sunt <strong><em>produse </em><em><strong>de </strong>marketing.</em> Valorile Èi reperele tradiÈionale nu făceau scandal, deci nu vindeau cum vinde scandalul.</strong> Anarhia, utopiile, revoluÈiile, contestaÈiile fac valuri Èi vând. N-aÈ da vina pe existentialism nici pe materialism. Darwin Èi Freud Ètiau preabine care e graniÈa dintre normal Èi patologic, dintre firesc Èi deviere. Èi filosofiile antice, de tip agnostic sau ateist, aveau ceva transcendental Èi totodată un simÈ impecabil al proporÈiilor, al măsurii, al firescului. Ceea ce s-a pierdut în primul rând din lumea tradiÈională e legătura directă, primară, cu pământul, cu natura. <strong>Nefirescul s-a infiltrat în cotidian. Ne miÈcăm în medii de seră în care simulacrul face legea.</strong></p>
<p>Au apărut noi curente în psihologie, cu tentă pseudo-spirituală, care se asociază extremismului individualist Èi care sugerează că oricine poate decide să fie altcineva, altcumva, se poate lepăda de iubirile ”toxice” sau nefericite sau care nu îi aduc beneficii. BineînÈeles că acest val ideologic este alimentat Èi de un utilitarism barbar. Omul trebuie să aibă profit de pe urma oricărei investiÈii, inclusive a celei sentimentale, nu? Problema e că, în sinea lui, toate falsele libertăÈi rămân iluzorii Èi derizorii.</p>
<p><strong>O <span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://bel-esprit.ro/educatie/" target="_blank" rel="noopener">conÈtiinÈă</a></span> libertină nu poate anihila accentele grave Èi forÈele gravitaÈionale ale simÈirii, nu poate fenta moralitatea primară sau nevoia fundamentală de apartenenÈă.</strong> În lumea tradiÈională libertatea e necesitate asumată, e ”amor fati”, ataÈament faÈă de ceea ce suntem, intrinsic, graÈie plăsmuirii naturii. Suntem mereu la cheremul acestei naturi, mai prejos de ea. Alegerea tot imposibilă rămâne, în fond, chiar dacă ne siluim mintea Èi o punem să tragă la galerele unor libertăÈi fabulatorii. Rezultatul e doar o automistificare chinuitoare, nevrozantă.</p>
<p><strong>Omul cel vechi descoperea lumea, trăia în faÈa misterului ei uimiri Èi străfulgerări de înÈelegere. Omul cel nou nu mai vrea să descopere, el e un inginer prin excelenÈă, vrea să inventeze lumea.</strong> Dar nu se rezumă la a redefini mediul său de viaÈă, insistă să se Èi auto-inventeze, să îÈi creeze singur sufletul. Or acesta nu există decât în măsura în care e imuabil, altminteri vorbim doar de un conglomerate de stări arbitrare, tranzitorii, dizolvabile, autofage. Devine material consumabil.</p>
<div style="width: 573px" class="wp-caption aligncenter"><img src="https://i.pinimg.com/564x/ee/bc/5d/eebc5d3222a5f2d468e973e1b73917e3.jpg" alt="Hermés: Time is a Luxury | PORT Magazine" width="563" height="789" /><p class="wp-caption-text">Véronique Nichanian</p></div>
<p>În lumea contemporană, progresistă, nu există fundamente, repere primordiale, totul e la cheremul conÈtiinÈei individuale care face Èi desface realitatea după bunul său plac. Instinctul a rămas singura valoare cert- transcendentă, însoÈit de ruda sa nobilă: trăirea estetică. <strong>Doar prin animalitatea noastră mai avem legătură cu sacrul.</strong> Tot ce e în gândire e profan, mai exact profanat, pentru că acestă gândire modernă care divide Èi separă, care provoacă schizoidii Èi care este nihilistă la adresa naturii Èi a legăturilor intrinseci dintre minte, trăire Èi corp, este una menită să inducă entropie. Atunci când fiinÈa e fragmentată, orice deviere e posibilă. Cu cât psihismul se adânceÈte mai mult în conspectarea detaliilor Èi a planurilor-fantasmatice proiectate de minte, cu atât sărăceÈte, alunecă ievitabil în reducÈionism. <strong>Orice reprezentare Èi conceptualizare e o pierdere.</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Adolescentul din filmul lui van Dormael, forÈat în copilărie să spună cu care părinte rămâne, trăieÈte trauma eternului-regret Èi ajunge să sufere de o neputinÈă de mai lua decizii. Ajunge să aibă trei suflete, trei identităÈi, trei vieÈi interioare distincte cu trei femei diferite. FiinÈa lui e blocată în imposibilitatea alegerii, e scindată între trei amoruri Èi trăieÈte dureros nostalgia unei unităÈi imposibile. SuferinÈa lui este însă una care corespunde ordinei lumii naturale. În cea artificală, postmodernă, alegerea nu e doar recomandată, ci Èi impusă prin edict în toate straturile sociale. <strong>”Vocea târgului”, mulÈimea care stă să arunce piatra, a comis deja sacrilegiul de (se) a minÈi că poÈi alege, nu doar între părinÈi Èi destine posibile, între iubiri, ci Èi între sine Èi sine.</strong> Minciuna alegerii imposibile a devenit obligatorie. Omul &#8211; natural – se lasă pe mâna soartei, a ce îi scoate viaÈa, acceptă limitele, omul-închipuit le sfidează.</p>
<p>Drama acelui copil nu e atât separarea părinÈilor, cât faptul că i s-a dat povara unei libertăÈi cumplite. Dacă i s-ar fi spus că rămâne cu mama sau cu tata era infinit mai simplu Èi mai firesc. Sacrificiul pentru iubire este întotdeauna mult mai omenos decât sacrificiul iubirii. Iar aici ne confruntăm cu o a doua idee nocivă a unor Ècoli de psihologie modernă. Uneori, a îndura hachiÈele unui om bolnav sau o relaÈie degradantă Èi chinuitoare, manifestarea ne-ideală a unui partener cu probleme, a unui părinte sau copil turbulent, este mai puÈin chinuitor pentru suflet decât renunÈarea la acea relaÈie.</p>
<p>Pe lângă faptul că de multe ori renunÈarea e doar o amputare-fictivă Èi focar de represie (omul nu îÈi poate anihila ataÈamentul, îl poate doar nega, triÈând), singurătatea, ruptura, nu aduc nici un beneficiu real în plan intim.<strong> Singurătatea nu a făcut pe nimeni fericit, libertatea e un mijloc de căutare a împlinirii, nu o împlinire în sine.</strong> Mai apare Èi un tip de tensiune morală: părăsirea cuiva e un act de cruzime. Iar dacă acel cineva e ”rătăcit”, ”bolnav”, ”tulburat” e greu să te păcăleÈti spunându-Èi că ai făcut totul Èi l-ai abandonat. Întotdeauna e loc de mai mult, nu e uÈor de stabilit un punct terminus. Una e să spui: <strong><em>nu mai pot</em> </strong>Èi alta e să spui, cu emfază libertină: <strong><em>nu mai vreau.</em></strong> Tocmai acel <em><strong>vreau/nu vreau</strong></em> care ar trebui să legitimeze moral alegerea, îi invalidează moralitatea. Bine e să renunÈi doar la ceea ce nu mai poÈi duce.</p>
<p>Nu există propriu-zis conflict între raÈiune Èi simÈire, ci doar tensiuni între limite diferite, între un prag al unei dureri Èi un prag al alteia, între un tip de constrângere Èi frustrare Èi un alte tipuri. Nu există decât alegere -afectivă. Gândirea se poate oricând suci fără probleme de pe o parte pe alta Èi nu se cheamă că a ales ceva, menirea ei e să caute adevărul Èi binele, să înÈeleagă lucrurile, să le măsoară, deciziile le ia cumva, peste socotelile ei, tot instinctul vital. Gândirea ne poate conduce, ca în ”NeînÈelegerea” lui <strong>Camus</strong>, la ideea de sinucidere logică. Ceva mai presus de ea îi porunceÈte sufletului ce să simtă Èi să facă.</p>
<div style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img src="https://i.pinimg.com/564x/77/ef/39/77ef395aab39c01b9d5d1692a00215db.jpg" alt="Nicola Samorì’s Baroque-Inspired Deconstructionist Paintings | Hi-Fructose Magazine" width="564" height="756" /><p class="wp-caption-text">Nicola Samori</p></div>
<p> ;</p>
<p><strong>Faptul de a fi la cheremul gândirii a produs aluncarea din tragedie în dramă. Omul tragediei este cel căruia viaÈa i se întâmplă după un traseu prevăzut de zei. Omul-dramatic care este cel modern Èi postmodern se află într-o permanentă stare de alertă Èi criză a libertăÈii.</strong></p>
<p><strong>Ideea periculoasă a schimbării / alegerii identităÈii e piesa de coloratură a întregului sistem de gândire progresistă.</strong> Într-o lume care nu se mai cere descoperită ci inventată, auto-plăsmuirea e directiva recurentă. Dacă în lumea tradiÈională, supunerea în faÈa fatalităÈii era Èansa sufletului, nu doar la pace, ci Èi la transcendenÈă (vezi spiritul din basmele, snoavele, baladele Èi credinÈele majorităÈii popoarelor), în lumea contemporană rebeliunea în faÈa oricărei limite Èi a oricărui traseu prestabilit, invidia, lăcomia, posesivitatea, orgoliul au făcut teren arabil din soarta omenească.</p>
<p><strong>Cumva, au simÈit-o toÈi, de la Sofocle la presocratici la Nietzsche Èi Camus: fără soartă nu există suflet.</strong></p>
<p>Ne aflăm într-un Matrix generat de falsa libertate. Am simÈit-o de când eram adolescentă, când am scris o poezie care suna cam aÈa:</p>
<p><strong><em>Sunt pe jumătate taur pe jumătate toreador</em></strong></p>
<p><strong><em>Cu frunze mici, nervoase, iedera spaimei mă asaltează</em></strong></p>
<p><strong><em>Mii de gânduri îÈi ascut noaptea armele în sângele meu</em></strong></p>
<p><strong><em>În cele din urmă o parte din mine o va învinge pe cealaltă</em></strong></p>
<p><em><strong>Entuziasmul victoriei se va contopi cu durerea înfrângerii.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p>Cine pe cine învinge Èi ce învinge Èi pentru ce?</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ilinca Bernea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ilinca-bernea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ilinca Bernea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:fi&#108;oz&#111;f&#105;&#101;&#064;&#103;&#109;&#097;i&#108;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Falsa libertate
