a fost odată o apă adâncă
şi
cu cât te-aruncai mai adânc
mai mult nu ştiai
din vârtejul ei au crescut mâini de copil cu aripi
la degete
doar la degete
într-o zi ni le-am pus ca pe nişte mănuşi noi şi cu ele
eu desenam o poartă
tu desenai un zid
eu destrămam vise unul câte unul
te-acopereai cu urme şi-atât
mai târziu iar ne-ntâlneam şi-nălţam
câte-un zmeu la câte-un capăt
de lume
îl pierdeam din ochi
apoi plecam în căutarea lui pe-acelaşi drum
ne-atingeam mereu vârfurile degetelor flămânde
într-o zi am ajuns acolo prea târziu
atât de târziu că n-ai înţeles niciodată cât
se făcuse de frig
tumblr.com
***
din urmă
mi-am crestat inima în mii de fâşii
şi-am făcut din ele lanţuri
am muiat degetul în sânge şi l-am pus
pecete gurii
aici întârzierile se măsoară în ani mi s-a spus
azi m-aşez din nou
leg de ziua asta un zmeu
şi pe el de capătul lumii
între noi mereu
atâtea anotimpuri
***
despre zile ce sunt
sunt zile ce cresc mlădiţe ale lui a fi
primăvara asta care va trece printre noi
se încheagă din ape se hrăneşte cu seva
anilor noştri
de-acum va fi mult soare
sunt zile ce bat la porţile infernului
pe străzile noastre cele de toate zilele
prin oraşul nostru fremătând de bucurii
în urma autobuzului 12 pierdut şi el
sta-i-ar norocul în loc să-i stea
primăvara asta se lasă sedusă cu greu
luând-o pe jos pe străzi
printre noi bat tot mai des vânturi din toate direcţiile
sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite
trecători de zi cu zi şi nici nu mai ştii
care dintre ei or mai fi îngeri
şi de multe ori te întrebi până când mai putem
trece aşa pe lângă ei şi ei pe lângă
vremurile acestea
sunt zile presărate cu primăveri şi noi
cu rădăcinile bine înfipte
să învăţăm cuminţi paşii către zbor
dansul orelor serii
în faţa televizorului pe colţar
cu gândul spre aiurea
să pictăm aripi şi îngeri tăcuţi în cuvinte şi-apoi
să vrem să semene cu noi
aşa imperfecţi scârţâind pe ici pe acolo
sunt zile frenetice nebune
de ieri de azi şi dintotdeauna
cu dimineţi căutându-ne pe după geamuri
prin ochi rămaşi străini
Citiți și Viața nu e întotdeauna așa cum credem…
