<p>TotuÈi, recursul la poezie este calea către reflecÈie, cea dreaptă, pentru că acolo unde se aude glasul poetului inspirat de muze, încetează orice frământare, făcând loc acelor lucruri sacre Èi puterii lor vindecătoare. Iubirea – Cântecul – Poezia, triada de aur a ceea ce, cu adevărat, se poate numi fericire. Între oameni Èi zei, cântecul (la început, înzestrat cu funcÈiuni ritualice, taumaturgice (magice) Èi vindecătoare a mijlocit întotdeauna apropierea, iar Orfeu, strămoÈul mitic al PoeÈilor, cel înzestrat de Apollo cu lyra sa, a reuÈit chiar s-o recupereze pe a sa pierdută Euridice din lumea morÈilor, chiar dacă pentru câteva momente, până când s-a îndoit de adevăr. Doar sufletul cufundat în iubire a fost capabil de incantaÈie, convins că există o putere mai presus de orice, atribuită celor ce iubesc.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-11099" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/femeie-1.jpg" alt="" width="564" height="846" /></p>
<p><strong>Curcubeu</strong></p>
<p><em>Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu</em><br />
<em>Deasupra lumii sufletului meu.</em><br />
<em>Izvoarele s-au luminat şi sună</em><br />
<em>Oglinzile ritmându-şi-le-n dans,</em><br />
<em>Şi brazii mei vuiesc fără furtună</em><br />
<em>Într-un ameţitor, sonor balans,</em><br />
<em>În vii vibrează struguri străvezii-</em><br />
<em>Cristalurile cântecelor grele-</em><br />
<em>Şi stropi scăpărători de melodii</em><br />
<em>Ca roua nasc în ierburile mele.</em><br />
<em>Eu curg întreg în acest cântec sfânt:</em><br />
<em>Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.</em></p>
<p><em><strong>Nicolae LabiÈ</strong></em></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-11100" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/0cb982a3d377d7f6b6462fcabc9996f3.jpg" alt="" width="460" height="704" /></p>
<p>Sau despre pierdere. Èi posibile regăsiri. Nu e vorba despre pierderi materiale, suntem prea obiÈnuiÈi cu ele, căci în fiecare zi pierdem din viaÈă energiile, fără să ne dăm seama din/la timp, ci despre pierderea unor sensuri pe care doar literatura le mai păstrează nealterate, în substraturile ei arhetipale. Undeva, în adâncul fiinÈei poetice, rămâne pentru totdeauna nostalgia unor trăiri pe care astăzi nu le mai putem recunoaÈte, necum experimenta. Pierzând contactul cu istoria mitică a omului, am pierdut credinÈa în lucrurile care, în <em>illo tempore</em>, se manifestau în firescul absolutului, iar acum întârziem dramatic sub teroarea unui timp potrivnic, care Èterge urmele, fără milă Èi fără explicaÈii. Pe atunci, omul se purta dezbrăcat de minciună Èi ipocrizie, aÈa cum îl lăsase Dumnezeu, pur Èi cu inima uÈoară, liber Èi totodată legat de El prin niÈte fire sensibile, mai gingaÈe decât o pânză de păianjen. Astăzi, nici memorie nu mai avem, pierdută prin aglomeraÈie… Suntem ai tuturor Èi ai nimănui, suferinzi de boli din care mai de care mai la modă, plutind în derivă. Pe vremea aceea ne atingea cântecul, acum cu greu ne mai atingem unii pe ceilalÈi.</p>
<p><strong>Cântec de dor</strong></p>
<p><em>Mă culcasem lângă glasul tău.</em><br />
<em>Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau</em><br />
<em>tâmplele.</em></p>
<p><em>Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.</em><br />
<em>Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat</em><br />
<em>nopţile.</em><br />
<em>Sau poate copilăria ta care a murit</em><br />
<em>undeva, sub cuvinte.</em><br />
<em>Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.</em><br />
<em>Erau tare îndărătnici</em><br />
<em>şi tu nu mă mai băgai de seamă.</em></p>
<p><em>Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.</em><br />
<em>Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.</em><br />
<em>Ori poate de drag</em><br />
<em>şi de blândeţe.</em><br />
<em>Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.</em></p>
<p><em>Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.</em></p>
<p><strong>Nichita Stănescu</strong></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-11101" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/71396552f4d4b8984008434842a8a234.jpg" alt="" width="500" height="679" /></p>
<p>AÈa credea Nichita, aÈa a crezut Arghezi, iar cântecul lor de lebădă n-a fost altceva decât un ecou al vocii lui Orfeu, cel care muta din loc munÈii Èi făcea apele să se răzvrătească în matca lor. S-a pierdut credinÈa că dorul poate aduce fiinÈa iubită înapoi? S-a pierdut voinÈa? De ce ne sfâÈiem Èi ne minÈim, Èi cum de ne prefacem atât de autentic? Unde ne-am pierdut Èi când ne-am consumat, tragic, credinÈa că „<em>suntem ceea ce iubim”</em>, cum spunea poetul?</p>
<p>Èi dacă noi tăcem, unde e cântecul de odinioară, sau măcar amintirea lui? Am pierdut melodia, versurile, sau poate numai vocea ni s-a transformat într-atât încât nu ne mai cunoaÈte? „<em>Èi dacă dragoste nu e, nimic nu e”, </em>nici cântec Èi nici Dumnezeu<em>. </em>Nici măcar răzvrătire nu (mai) e. Vom sta pierduÈi Èi străini, fără să mai (re)cunoaÈtem partiturile, cu privirea pierdută în fotografii îngălbenite de regretul că n-am ascultat la timp ceea ce era un cântec din vechime, poate chiar cântecul de leagăn…</p>
<p><strong>Morgenstimmung </strong></p>
<p><em>Tu ţi-ai strecurat cântecul în mine</em><br />
<em>Într-o dup-amiază, când </em><br />
<em>Fereastra sufletului zăvorâtă bine</em><br />
<em>Se deschisese-n vânt,</em><br />
<em>Fără să ştiu că te aud cântând.</em></p>
<p><em>Cântecul tău a umplut clădirea toată,</em><br />
<em>Sertarele, cutiile, covoarele, </em><br />
<em>Ca o lavandă sonoră. Iată, </em><br />
<em>Au sărit zăvoarele,</em><br />
<em>Şi mânăstirea mi-a rămas descuiată.</em></p>
<p><em>Şi poate că nu ar fi fost nimic</em><br />
<em>Dacă nu intra să sape</em><br />
<em>Cu cântecul, şi degetul tău cel mic,</em><br />
<em>Care pipăia mierlele pe clape – </em><br />
<em>Şi-întreaga ta făptură, aproape.</em></p>
<p><em>Cu tunetul se prăbuşiră şi norii</em><br />
<em>În încăperea universului închis.</em><br />
<em>Vijelia aduse cocorii,</em><br />
<em>Albinele, frunzele… Mi-s</em><br />
<em>Şubrede bârnele, ca foile florii.</em></p>
<p><em>De ce-ai cîntat? De ce te-am auzit?</em><br />
<em>Tu te-ai dumicat cu mine vaporos – </em><br />
<em>Nedespărţiţi – în bolţi.</em><br />
<em>Eu veneam de sus, tu veneai de jos.</em><br />
<em>Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.</em></p>
<p><strong>Tudor Arghezi</strong></p>
<p>Pentru că &#8211; nu-i aÈa? &#8211; „<strong>Orice dragoste e nefericită pentru că orice dragoste e făcută din timp, este nodul fragil a două fiinţe trecătoare şi care ştiu că vor muri.”</strong></p>
<p class="pa"><strong>Octavio Paz</strong> &#8211; <em>Dubla flacără: dragoste şi erotism</em></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/ne-am-mai-iubi-din-nou-ca-pentru-ultima-data/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Ne-am mai iubi din nou, ca pentru ultima dată&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:co&#110;&#099;&#117;r&#115;&#114;a&#100;&#117;&#115;&#116;&#097;&#110;c&#097;&#064;y&#097;hoo&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>