<p><img class="alignleft wp-image-1059" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/2016_12_27_7_in-memoriam-radu-stanca_6675-e1536464872923.jpg" alt="" width="352" height="264" /><strong>„Eşti frumoasă, iubito, pentru că eşti toată numai suflet&#8230;”</strong></p>
<p>Poate că nu există un caz mai interesant în literatura română în care măÈtile poeziei să se identifice într-atât cu măÈtile poetului însuÈi decât în cele două texte ale lui <strong><em>Radu Stanca</em></strong>, aparÈinând unor genuri diferite: poezia ”Doti” Èi scrisoarea pe care, cu câteva zile înainte de căsătorie, i-o trimite Dorinei Ghibu (Doti), marea, unica dragoste a vieÈii sale. De unde ideea acestei echivalenÈe – din autenticitatea scrisorii Èi din surprinzătoarea obiectivare a eului din creaÈia lirică purtând numele femeii iubite, dar exprimând sublima stare de dragoste printr-o voce feminină de o sensibilitate autentică, amestecată cu note înalte, de frustă sinceritate, care trădează masca lirică.</p>
<p>Nota comună a celor două texte, care le face inseparabile precum cele două feÈe ale lui Ianus Bifrons, este substratul arhetipal din care se nutreÈte ideea de iubire absolută Èi viziunea idealizată pe care o exprimă: androginul, reprezentare mitico-simbolică a dragostei, fiinÈă duală, bărbat-femeie completându-se într-o unitate infrangibilă, fiecare exprimându-Èi, paradoxal, individualitatea, prin două voci care îÈi cheamă jumătatea ca singur mod de a recupera dreptul la Paradisul pierdut.</p>
<p>Ca Èi la Eminescu, acest lirism al măÈtilor reprezintă un apogeu creator de mare vibraÈie Èi intensitate, pentru că spiritului descătuÈat de forÈa iubirii nu-i mai este suficientă o singură manifestare lirică, ci se desface într-o polifonie sentimental orchestrată Èi autentică în mod egal, până la a se confunda, într-un singur ton. Ceea ce îl desparte însă de predecesorul său literar este obsesia contopirii în Celălalt, puterea vizionară de a vedea nu numai fiinÈa Iubitei drept ”divină contopire între suflet Èi trup”, a cărei deplinătate îi conferă acel sentiment irepetabil al iubirii absolute, unice, de proporÈii colosale, ci Èi fiinÈa Cuplului, în care femeia a turnat, ca într-o ”amforă grecească” (metaforă a unei arhetipale frumuseÈi de început al lumii) focul, viaÈa, fericirea, cu virtuÈi de liant indestructibil.</p>
<p>EsenÈializând, ambele texte trimit la ideea unei reîncarnări în fiinÈa androginică prin revelaÈia Erosului purificator, a cărui putere esenÈială este aceea de a conferi celor ce se iubesc accesul în dimensiunea sublimă a existenÈei dincolo de fruntariile omenescului, într-o zonă a spiritului pur, metaforic exprimată prin ”înălÈimea cristalină”, nealterat de timpul Èi spaÈiul profan, ”îndumnezeit”, acolo unde ea, ”toată numai suflet” în toate detaliile, privirea, mersul de pasăre măiastră, zâmbetul, degetele, strângerea de mână, îl purifică pe iremediabilul împătimit de fericire Èi îl topeÈte apoi, la temperaturi extatice, ca o garanÈie a propriei împliniri, ”prin toÈi porii”, metamorfozându-l într-o nouă, virginală, ardentă, efigie a FiinÈei complete.</p>
<p>Glasul bărbatului pe buzele căruia ”se naÈte un jurământ sfânt” în faÈa Iubirii, declarată ”cel mai sublim act al desăvârÈirii”, are subtile acorduri feminine în fiecare moment al pateticei declaraÈii de dragoste epistolare Èi chiar poate părea o emanaÈie a unei stări pur feminine, obiÈnuiÈi fiind cu modulaÈii stilistice Èi emoÈionale specifice mai degrabă sufletului feminin decât celui viril, masculin. Ai senzaÈia, citind scrisoarea adresată Dorinei, că sunt rânduri scrise de o femeie îndrăgostită, capabilă de a-Èi antrena întreaga fiinÈă lirică în această aventură ontologică a devenirii prin celălalt.</p>
<p>Poezia ”Doti” exhibă, cu toate mijloacele lirismului subiectiv, o forÈă a expresiei Èi a emoÈiei mai degrabă masculină, deÈi vocea lirică aparÈine, prin mărcile gramaticale din text, femeii. Cele două voci se împletesc cu atâta naturaleÈe, încât semnalele individuale se estompează în percepÈia cititorului neavizat. Imperativă de la început, poezia aminteÈte, în prima strofă, de invocaÈiile cu care se deschid marile epopei, pătrunzând în sufletul cititorului ca printr-o poartă masivă, la care se bate cu pumnii strânÈi. Obsesia primordialului Èi a sacrului care îÈi cere intrarea în lume e afirmată fără ezitare, în această ipostază iubirea e hierofanie capabilă să umple cu viaÈă-cunoaÈtere Èi viaÈă-credinÈă lumea îndrăgostiÈilor.</p>
<p>Femeia este, în ochii bărbatului rătăcit în propriul său destin, ”iluzie abstractă”, ”sămânÈă din străvechiul Amon-Ra”, pe care el e chemat (principiul pasiv, yin, ca Èi la Eminescu) s-o aducă la viaÈă, ca un Pygmalion demitizat care aduce la suprafaÈă tumultul interior al femeii descoperind-o, cu palma aspră, viguros Èi neîntârziat, ca pe o Evă coborâtă pe pământ. Între cei doi, vălul ( aparenÈa sau iluzia) e singura barieră între cele două lumi pe cale a se contopi ireversibil, având înscris, ca un stigmat, unul în trupul celuilalt, destinul, iar actul ”dumicării” (dacă ar fi să-l parafrazăm pe Arghezi) se petrece într-o tăcere pe care sângele – fluid vital care topeÈte contrariile – o ”înfioară” susurând în noul ”trunchi”.</p>
<p>În propria conÈtiinÈă – oglindă, femeia apare idealizată Èi esenÈializată într-o efigie sacră, turnată în argint ce scânteie în raze lungi pe frunte ( narcisism la prima vedere, dacă nu citim în spatele oglinzii ochiul ”ascuns” al bărbatului îndrăgostit care scrie poezia!), conÈtientă de puterea seducÈiei cu care conduce lumea. Ea îÈi oferă mâna ”cu palma desfăcută” ( provocator, deci), pentru că ea însăÈi e Destinul prin care, bărbatul, descifrându-l, va ”cunoaÈte Èi crede”, adică va deveni parte activă (yang) capabilă de revelaÈie. În miezul tuturor prefacerilor Èi al tuturor irizaÈiilor spirituale, stă Inima, ”străvechea” ( anima Èi animus în acelaÈi simbol tutelar), care învinge timpul printr-un ”etern semnal”, nivelând orice opoziÈii, netezind orice asperităÈi, ridicând fiinÈa individuală la starea primordială, extatică, în afara oricăror determinări Èi tipare limitative.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="alignleft wp-image-1060" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/rs3.jpg" alt="" width="421" height="346" /></p>
<p style="text-align: center;"><em>Dă-mi la o parte vălul şi priveşte!<br />
</em><em>Eşti primul muritor care mă vezi.<br />
Te-ai furişat în templul meu hoţeşte<br />
Şi-acum, ajuns aici, cunoşti şi crezi.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Mă socoteai iluzie abstractă,</em><br />
<em>SămânÈă din străvechiul Amon-Ra.</em><br />
<em>Şi-azi când mă pipăi simţi cum se contractă</em><br />
<em>În trupul meu de piatră inima.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Descoperă-mă toată, cu-ndrăzneală!</em><br />
<em>Şi lasă-ţi palma aspră şi pe sâni!</em><br />
<em>Aşa cum stau aici, aproape goală,</em><br />
<em>Sunt mai frumoasă ca un imn păgân.</em></p>
<p> ;</p>
<p style="text-align: center;"><em>O pulbere de-argint mă împresoară</em><br />
<em>Şi raze lungi pe frunte-mi cad mănunchi.</em><br />
<em>Tăcerea care-acum se înfioară</em><br />
<em>E sângele ce-mi susură pe trunchi.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Când ochii mi-s închişi, ciulesc urechea,</em><br />
<em>Iar când o-nchid pe ea, din ochi pândesc.</em><br />
<em>Bagă de seamă! Inima, străvechea,</em><br />
<em>Ca pe-un etern semnal, mi-o urmăresc!</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Streinule intrat aici hoţeşte!</em><br />
<em>Hoinarule căzut în mreaja mea!</em><br />
<em>Ia-mi palma desfăcută şi citeşte:</em><br />
<em>Nu soarta mea e-n ea, ci soarta ta!</em> (”<strong><em>Doti</em></strong>”)</p>
<p style="text-align: center;"><em> *</em></p>
<p><em>„Doti, draga mea… Sunt tot numai aşteptare, numai dor de tine. Un singur gând, o singură râvnă: aceea de a fi, din nou, aproape de tine, aproape de îmbrăţişarea ta, de apa vie a buzelor tale – mereu dorindu-te, mereu setos de frumuseţea ta fără asemănare. Iată! Peste câteva zile vei fi soţia mea. La acest gând, cele mai pure zone ale spiritului se deschid înainte-mi – şi stau ca în faţa celui mai sublim act al desăvârşirii. </em></p>
<p><em>Un jurământ sfânt mi se naşte pe buze, acum în preajma marei împliniri, şi totul se leagă de azi înainte, pentru mine, de acest jurământ. Lui voi închina ceea ce e mai bun în mine îndeplinirii lui – căci jur să mă închin cu totul pentru fericirea ta; să-mi dăruiesc toate puterile inimii idealurilor tale; să sfinţesc cu sârguinţă altarul căsniciei noastre cu harul celei mai dumnezeieşti iubiri. </em></p>
<p><em>Fericirea mea nu are hotare; ea cuprinde, de la o margine la alta, universal – pretutindeni e numai ea; sunt învăluit în strălucirea bucuriei mele nelimitate. Aripi să am şi nu aş putea urca mai sus decât înălţimea cristalină de la care privesc acum, în faţă, viitorul. Toate s-au limpezit în mine, s-au purificat – am devenit un om nou. Şi mă îndrept, cu fruntea sus, spre treptele pe care mă vor conduce mâinile tale blânde şi înţelegătoare; privirile tale adânci, încărcate de viaţa pe care cu generozitate o răspândeşti în trupul şi sufletul meu. </em></p>
<p><em>Eşti, de acum înainte, înţelesul meu cel mai intim. Eşti sensul meu adevărat – şi dincolo de orice graniţe terestre eşti îndumnezeirea mea; mântuirea mea. Cu tine dobândesc nu numai un rost, dar şi un loc printre binecuvântaţii lumii – căci tu îmi aduci fericirea. (…) Vrând să te merit, voi frământa toate puterile spiritului meu – voi lupta cu nesăbuirile mele, cu infernurile mele; îmi voi limpezi căutările, voi munci cu pasiune. Vrând mereu să te cuceresc, voi căuta să devin – te voi avea mereu în faţă, ideal luminos, pe care mă vopi strădui întruna să-l dobândesc. (…) Mă voi cârmui după tine, precum corăbierul după steaua polară. (…) </em></p>
<p><em>Şi nu mai cunosc nimic altceva decât chipul tău. Nu mai şoptesc alt cuvânt decât numele tău, ce mi te aduce mereu, cu putere magică, în ochii sufletului – eşti permanent în mine, ai pătruns în locaşurile mele lăuntrice prin toţi porii fiinţei mele; îţi simt neîncetata făptura ta de fum suav, îţi ascult mereu glasul, legănător şi darnic, ca un clopot de mare sărbătoare; îţi văd ochii adânciţi între neguri de bună tristeţe; îţi cuprind cu palmele nerăbdătoare hulubii sânilor, ferecaţi parcă dintr-un pătimaş zbor; îţi cercetez cu copilărească uimire merele de pe marmora umerilor, linia plină de graţie, ca o amforă greacă, a trupului tău – şi-mi plec buzele, draga mea, pe marginea acestei amfore şi te beau în mine pe tine; te beau cu toată frumuseţea ta, cu tot trupul. </em></p>
<p><em>Fiindcă de acolo, din adâncul sufletului tău, vine marea ta frumuseţe; – chipul tău, trupul tău sunt reflexul direct al sufletului. Şi eşti frumoasă, iubito, pentru că eşti toată numai suflet; suflet e privirea ta, suflet e mersul tău de pasăre măiastră, suflet e zâmbetul tău, suflet sunt degetele tale şi strângerea ta de mână. Între sufletul tău şi trupul tău au căzut toate obstacolele – divina lor contopire e desăvârşită. Şi te iubesc pentru că eşti deplină. Şi te chem. pentru că vreau să mă îndeplineşti; te chem, te chem neîncetat, tu, lumina mea, viaţa mea, împlinirea mea. Al tău, Radu.“</em></p>
<p>Fără a fi abordat o perspectivă exegetică, ci mai degrabă una eseistică, sentimentală, închei cu convingerea că există, sau mai bine spus, ni se oferă, în calea pe care mergem spre înÈelepciune, Èansa unică de a descoperi în noi, prin celălalt, sămânÈa dumnezeiască din care am descins… Totul e, privind cu ochii închiÈi ( cu acel ochi deschis în interior), într-o tăcere de început de lume, să simÈim dorul, Dorul acela cu care Dumnezeu a creat Paradisul Èi a dat omului povestea, s-o spună mai departe, în Èoaptă…</p>
<p>Articol publicat Èi <a href="http://digital-library.ulbsibiu.ro/dspace/bitstream/123456789/2003/6/5%20A%20Tischer%20-%20Mastile%20poeziei.pdf" target="_blank" rel="noopener">aici.</a></p>
<p>Foto: wikipedia.com</p>
<p>Imagine reprezentativă: tumblr.com</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;o&#110;&#099;&#117;&#114;s&#114;&#097;d&#117;&#115;ta&#110;&#099;&#097;&#064;y&#097;&#104;o&#111;&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Eşti frumoasă, iubito, pentru că eşti toată numai suflet
