<p><em>Motto: ”În viaÈă nu ai decât o unică mare dragoste. Toate cele care o preced sunt amoruri de rodaj, iar toate cele care urmează sunt amoruri de recuperare.” </em>(<span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://carturesti.ro/autor/frederic_beigbeder?2pau=6667b3e19&;2pau=6667b3e19&;utm_campaign=2Performant&;utm_source=6667b3e19&;utm_medium=CPS&;2ptt=quicklink&;2ptu=07b5f0fed&;2prp=AswzDyIN_pTYqWCbZgvtDA9p8db97VLARUQpYjwooQJg-_Agv_SdPDwJloWg3yD7rkIgoXiruu8RyEooYl7FGrhnE3J-iFOpQiraLwzAGzx3FugMRPm3CNViVMz-8Y9-Fb7VqOd09Fo1IuNEwIKY1g2_s-3vONWLC1OKe5DbOfuCuyyW1sKbldXhhfS6SjWXc04EPm1eCrufakruakWlbGrVk2UMA17Z8AJ8Pzs9Xi8ODwS5kOityux5klf8I_DYXYgiI20dM2aGYD_7WblUBA&;2pdlst=" target="_blank" rel="noopener"><strong>Frederic Beigbeder</strong>)</a></span></p>
<p>Reintrase în viaÈa mea recent… <em>de fapt</em>, dacă fac un exerciÈiu de evocare, traiectoriile noastre existenÈiale s-au întretăiat contrapunctic, la intervale destul de mari de timp Èi spaÈiu, vorba lui, <em>noi am fost mai mult prieteni decât profesor Èi elev</em>, iar aici nu puteam decât să îi dau dreptate, <em>pentru că între noi se născuse din prima zi o legătură pe care amândoi o conÈtientizasem ca venind din vremuri imemoriale, reluată fără nicio umbră de greutate… </em>În liceu trebuia mereu să păstrez acea atitudine de subordonare, de distanÈă pe care o impunea regulamentul Ècolar, dar în mintea mea orele lui erau adevărate spectacole, mai ales că materia îmi permitea să îl joc pe <em>scena minÈii</em> cum voiam, să îl port prin războaie Èi desigur, să iasă întotdeauna învingător, cu oricine ar fi luptat…</p>
<p>Ne mai vedeam la câte un ceai în după-amiezile de Cenaclu, momente în care ne regăseam într-o formulă mai intimă, apropiaÈi prin Poezie, abstraÈi din proza cotidiană. Regretul meu fusese dintotdeauna legat de faptul că nu aveam niciodată prilejul să ducem o conversaÈie la bun sfârÈit Èi rămâneau nedezlegate pentru mine atât de multe subiecte incitante despre artă, literatură, filozofie, sau toate la un loc, pentru că omul era o enciclopedie ambulantă.</p>
<p>Ètia pe de rost toate evenimentele istoriei universale Èi le exersa citind numărul de înmatriculare al tramvaielor din BucureÈti, în vremea studenÈiei (ce-i drept, o perioadă despre care mi-a vorbit de puÈine ori, era un soi de reticenÈă care îl făcea să încheie repede subiectul sau să îl mascheze prin vreun cancan), citise cărÈi serioase, nu numai de specialitate, cam cât să garniseÈti o sală de conferinÈe a Palatului Parlamentului cu ele Èi avusese prieteni pe sprânceană, intelectuali boemi, dedaÈi vieÈii ”de artist” (citez dintr-o memorie aburită: <em>ziua vesel, noaptea trist</em>), <em>conaisseur</em>-i într-ale misterelor bahice Èi iubitori de frumos, în forma lui cea mai umană…</p>
<p>Cunoscând lucrurile din perspectiva asta, descopeream în el partea fascinantă a unei persoane care trăia viaÈa poliedric, experimentând cu o determinare impresionantă fiecare oportunitate de a ieÈi din tipare, de a evita acea cliÈeizare existenÈială în care, <em>volens nolens</em>, ne regăsim de la un moment dat.</p>
<p>Îmi dăduse întâlnire la cofetăria centrală (una singură mai rămăsese în oraÈul acesta de provincie) – jumătate cafenea, cealaltă jumătate un fel de bodegă unde se fuma Èi se bea bere la halbă – iar când am ajuns mânca o ciorbă – de fapt <em>savura</em>, pentru că părea adâncit cu toate simÈurile în lichidul din care aburi molateci desenau nori ascetici Èi mi s-a părut destul de Èuie combinaÈia cu amandina care mă aÈtepta pe masă, gătită ca o marchiză de Pompadour varianta <em>afro</em> (fără prejudecăÈi).</p>
<p><em>&#8211; Nu te-ai schimbat deloc, parcă întinereÈti, mă bucur mult să te revăd, câÈi ani au trecut de la întâlnirea din BucureÈti, </em>rostise cu deferenÈă Èi uÈor precipitat, se petrecea cu el, <em>în el</em>, ceva care a declanÈat în mine valuri periculoase. Totodată, am fost sigur că va urma o discuÈie cu totul altfel decât celelalte, pentru că mă privea în adâncul sufletului, unde-Èi căuta o portiÈă…Văzând că nu-mi pot reÈine curiozitatea provocată de poza serioasă pe care o luase, cu ochelarii sprijiniÈi de vârful nasului Èi cu ochii ancoraÈi peste rama albăstrie, mă fulgeră din scurt cu câteva întrebări ”de rutină” – <em>Ce-i pe-acasă, toate bune, soÈia? Copiii? Pe la serviciu, merge treaba? </em>Cel mai simplu Èi nedureros era să concentrez răspunsurile într-unul singur, foarte convingător, speram: <em>daaaaaa… </em></p>
<p>L-am făcut KO sau vrea să treacă repede la subiectul pentru care ne unisem drumurile, Èi mă uit la ceas, căutând un colac de salvare… dar nu, nu evită Èi repede întrebarea: <em>mai scrii?</em>… mă bâlbâi în timp ce reproduc din memorie, cu voce egală… <em>În definitiv, suntem stăpânii atotputernici ai Èării din noi, cu munÈii, apele Èi văile ei nesfârÈite, pictăm în negru, alb sau roÈu (uneori albastru, exprimând puritatea Èi absolutul, inspiraÈia sau aspiraÈia) aerul care ne împresoară, turnăm în zale frumuseÈea Èi dezlegăm din noi haosul… Nu poÈi fi fericit dacă nu crezi în puterea de nedescris a minÈii tale creatoare, demiurgică forÈă a naturii din propriul tău suflet. PorÈile care se deschid sunt pentru cei care îÈi asumă experienÈa Infernului, singura cale către Paradis…</em></p>
<p>Îi place Èi se binedispune subit, toarnă cu spumă un pahar de vin roÈu pentru fiecare Èi brusc, am revelaÈia că se schimbă totul, radical… <em>Am mai scris Èi ceva de dragoste</em>, îl incit, pentru că e subiectul preferat al amândurora, Èi, în timp ce face ochii mari, apăs cuvintele care încep <em>să mi se dea</em>, deÈi le crezusem pierdute…</p>
<p><em> <img class="aligncenter size-full wp-image-35968" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/10/68acd94a376108536cadb841249e854f.jpg" alt="" width="564" height="866" /></em></p>
<p>E fericit Èi, fără îndoială, transpus. A venit <em>acasă</em>, cum se zice, i s-a îndulcit sufletul, rămâne urmă pe paharul aburit pe care îl Èine între buze, lipit ca într-o fină sărutare. Èi-a dat jos ochelarii Èi în privirea lui citesc romane de dragoste proaspăt scoase de sub teasc… <em>Ètii ce e curios? Că ne despart atâÈia ani, dar mereu mă gândesc la ceea ce scriai, am păstrat jurnalul tău Èi îl recitesc, descopăr de fiecare data, la fiecare lectură, că m-ai înÈeles… </em>i-am susÈinut privirea Èi s-a înflăcărat, mesteca într-un fel anume cuvintele, ca la o pledoarie, îÈi rotea mâna stângă în aer în cercuri rotunde Èi n-aveam niciun dubiu că se imaginează în clasă: <em>Nici nu-Èi poÈi da seama în câte feluri Èi tonalităÈi, în câte nuanÈe Èi forme poÈi iubi Èi cât de mult te poÈi schimba, cu fiecare poveste de <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/?fbclid=IwAR2_XtXviNFM9hS6TO8eQdb5slc_mzLn802XHYIXRoJPGxTfu2ukzx4vvXg" target="_blank" rel="noopener">amor</a> prin care treci… S-ar putea să am în mine ceva din nebunia lui Don Juan, că prea am Ètiut să trăiesc viaÈa din plin Èi să adun din ea toată seva argintată a înÈelepciunii, pentru că, vezi tu, a iubi înseamnă a deveni, e o creÈtere în spirit, dacă Ètii să te nutreÈti din ea ca dintr-o carte de înÈelepciune… Oamenii nu înÈeleg, nu vor să înÈeleagă mai mult decât le impune norma socială, traiul de azi pe mâine, în contingent… N-o să poÈi uita aÈa de repede, cum ai vrea, nu poÈi să apuci pe niciun drum, înaintea ta deÈert cât vezi cu ochii… </em>cred că mă uitam uÈor mirat, îmi erau cunoscute Èi cuvintele, Èi emoÈia, Èi spaima, mă citea literă cu literă, <em>Doamne, îÈi dăduse seama sau era întâmplare?, </em>mi-a făcut semn să-mi descreÈesc fruntea Èi să zâmbesc, mă întrebam ce impuls îl făcuse atât de direct în verb, atât de lipsit de subtilitate.</p>
<p><em> &#8211; Tu chiar ai iubit toate femeile <strong>aÈa</strong>? </em>am trecut, la rândul meu, peste orice introducere. Se spărsese între noi orice graniÈă, căzuse zidul Berlinului dintre vârsta Èi relaÈia noastră, eram acum doi confesori, faÈă în faÈă, dezbăraÈi de orice taină Èi faptul că îÈi aprinsese o Èigară – ceea ce făcea doar când se relaxa – îmi dădea curajul de a trece peste orice prejudecată, Èi, în fapt, nu făcea decât să transfere asupra mea o lumină sufletească pe care, straniu, o simÈeam atât de familiară.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>&#8211; Fiecare femeie are ceva unic, în felul ei, Èi, prin urmare, le iubeÈti în moduri diferite, dar nu toate se deschid înaintea ta, ca să le vezi sufletul, să îl pipăi Èi să aÈezi asupra lui sărutul cast, etern: una te vrăjeÈte cu privirea ei în care mări albastre scaldă răsărituri Èi apusuri, dar nu poÈi vedea dincolo de ele, pentru că îmbrăÈiÈarea lor e fugară precum valul care-Èi lasă spuma trecătoare la mal, alta îÈi mlădie trupul aÈa încât în tine se-ntrupează câte o Afrodita la fiecare ceas de tainică întâlnire, dar n-are harul de a te privi direct în suflet, să Èi-l întoarcă pe dos, poate câte una m-a atras prin isteÈimea ei neprefăcută sau prin sclipiri intelectuale nemaipomenite, dar m-au înstrăinat prin întinderea de gheaÈă prin care trebuia să-mi caut drum spre inima lor…</p>
<p>Nu Ètiu cum se face că n-am găsit niciodată ceea ce căutam la o femeie: acea senzaÈie de perpetuă mirare în faÈa ei, fluidul care să-mi curgă prin mâini spre trupul Èi inima ei, setea aceea metafizică de a o lipi cu sângele meu din locul de unde s-a smuls la facerea lumii, freamătul acela Èi neliniÈtea vibrantă pe care o simÈi egal Èi atunci când e cu tine, Èi în absenÈa ei… Cu alte cuvinte, dacă vrei, sentimentul acela inefabil că îÈi aparÈine din prima clipă în care o vezi, Èi că o cunoÈti până la ultima îndepărtată celulă din corpul ei, Èi că orice ai face, chiar dacă ai pleca definitiv la polul opus, o vei lua cu tine, chiar fără voia ei.</p>
<p>Femeia ta e mister ca Èi moartea, Èi îÈi aparÈine într-un singur, unic, inalienabil exemplar, degeaba o cauÈi în sute de alte femei, vei Èti cu certitudine lucrul ăsta atunci când îÈi va fi dor de ea. <strong>AbsenÈa </strong>ei e proba <strong>in-du-bi-ta-bi-lă</strong> – a rostit atât de grav, sacadat, ultimele cuvinte, de parcă mi le-ar fi încrustat pe coloana vertebrală cu un fantomatic instrument de scris – <strong>a prezenÈei</strong> sale în tine, mă înÈelegi? Uneori o descoperi prea târziu Èi n-ai puterea sau ÈtiinÈa de a o recupera…</p>
<p>EÈti paralizat, te descoperi în cea mai ingrată ipostază umană Èi nu te poate ajuta nimeni, pentru că devii propriul tău inflexibil judecător, singurul care te acuză Èi te apără, simultan, invocând legi sufleteÈti numai de el Ètiute, imposibil de înÈeles.</p>
<p>Mă uitam la el ca venit dintr-o altă galaxie, cum descompune din mine bucată cu bucată, cu mâna goală, Èi jur că nu înÈelegeam, deÈi dădeam din cap să nu-l dezamăgesc, cum <em>ghicise</em> totul…</p>
<p>&#8211; Suntem condamnaÈi la singurătate, în doi, în trei, în câÈi om fi, pentru că ne lipseÈte curajul de a pune capăt lucrurilor care ne distrug liniÈtea, nu putem trăi decât în corzi, mereu aparÈinem altora, numai nouă înÈine nu găsim calea să ne dăruim pe de-a-ntregul…”Ca să pot muri liniÈtit, pe mine, mie, redă-mă…”, bietul Eminescu, zic ei, a murit nebun… Toată viaÈa e o stradă pe care o străbaÈi într-un singur sens, din casă-n casă te poartă o soartă niciodată solidară, descoperi câte puÈin din fiecare sentiment, mulÈi se limitează să stea la căldură, să doarmă bine, să aibă ceva de mâncare Èi o cană de ceai, nu-Èi imaginează că dincolo de porÈi se întind, cât vezi cu ochii, terase de viÈă de vie albastre, în care musteÈte vinul cel mai nobil. Nici nu pot, nici nu vor să vadă… iar noi suntem nebuni, dar nebuni de dor, de iubire, de visare, de dorinÈă…</p>
<p>Abia acum înÈeleg că nu ne putem ascunde la nesfârÈit de noi înÈine. Suntem născuÈi din dor, cu dor Èi toată viaÈa noastră se desfăÈoară în umbra acestei stări – fericite? Nu e de ajuns că purtăm în fiecare celulă a noastră amintirea celuilalt, ca o cicatrice uriaÈă care aminteÈte la orice miÈcare de trupul care s-a desprins din noi, ne însoÈeÈte – în plus – tânjirea, ca o febră, care în acelaÈi timp omoară nervii dar curăÈă carnea… Printr-un mecanism subtil, infailibil, creÈte, se ramifică, capătă proporÈii negândite Èi ne aduce în matca propriului suflet, ca Èi când ne-ar cufunda cu mintea în suflet, cum sileÈti un câine sclifosit să mănânce, băgându-l cu botul în vasul cu mâncare. E o miÈcare de Èah, în alb Èi negru, în zile Èi nopÈi, eÈti recunoscător că simÈi Èi eÈti uneori chiar exaltat („Oare câÈi au parte de o asemenea experienÈă? Cât de mult mă diferenÈiază de ceilalÈi…”), numai dorul poate stârni în tine furtuni neînchipuite de fericire.</p>
<p>Atunci e creator Èi se lasă în mâna ta, să îl torni în cuvinte: „<em>Pe buzele mele, urma sărutului nerostit</em>…”, scriam cândva, gândind, vibrând… <em>Dar</em> urma negreÈit – Èi acest „dar” devine o fantomatică nelipsită compensaÈie, în sensul că e mereu acolo, fără să îl bănuieÈti măcar Èi întotdeauna te ia pe nepregătite – <strong>acel</strong> moment de îndoială – regina sau nebunul?</p>
<p>M-a privit o secundă cât o eră glaciară, lăsându-mi spaÈiul necesar pentru gândurile care mi se citeau de fruntea încordată Èi a început să mănânce încet amandina pe care mi-o cumpărase, cu ochii scânteind în cristale albastre. L-am auzit întrebându-mă Èoptit, mai degrabă simÈit, <em>binecuvântare sau blestem? </em>Am ridicat paharul la buze, m-am pomenit murmurând <em>nu voia mea, ci Voia Ta să se facă, </em>Èi m-am revăzut în ultima seară, când, după atâtea încercări de a te revedea, sfâÈiat între dorinÈă Èi neputinÈă, am hotărât că e mai bine să ne despărÈim, fără a fi fost vreodată împreună decât în <em>cer</em>, actori ai inimaginabil de albastre <em>nunÈi în cer</em>, pentru că, spuneam eu, <strong><em>între a ucide<span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://bel-esprit.ro/uneori-am-impresia-ca-lucrurile-o-iau-razna-cand-te-astepti-mai-putin/" target="_blank" rel="noopener"> dragostea</a></span> Èi a o lăsa să moară</em></strong>, optez pentru prima variantă, mai dureroasă, ce-i drept, Èi mult mai lentă, luciditatea făcându-te să participi cu toate simÈurile la dezastru… Am realizat că uitasem să-Èi scriu ceea era mai important:</p>
<p><em>Te port cu mine pretutindeni. Suntem un singur ochi, care măsoară eternitatea şi dincolo de ea. Suntem o unică mână, care ştie să le-adune Èi să le scrie pe toate cele văzute şi nevăzute. Suntem o singură vorbă, pe însângerate buze, căutând un singur lucru: cerul care să ne cuprindă visele, atunci când marea nu mai e de ajuns.</em></p>
<p>L-am dus cu maÈina până acasă, între noi doar stătea doar aerul în care tăcerea îÈi Èesea, mai departe povestea de gânduri, de vise, de iluzii, de păreri. O altă întâlnire providenÈială în urma căreia înÈelegi că <em>eÈti fericit că nu eÈti singurul nebun…</em></p>
<p>În loc de concluzie:</p>
<div dir="auto" style="text-align: center;">“<em><strong>Există doar patru întrebări importante care contează în viaÈă:</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Ce este sacru?</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Din ce este făcut sufletul?</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Pentru ce merită să trăieÈti?</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Pentru ce merită să mori?</strong></em></div>
<div dir="auto" style="text-align: center;"><em><strong>Răspunsul este acelaÈi, pentru fiecare dintre ele: doar Iubirea.”</strong></em></div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">Click pentru a viziona filmul:</div>
<h3 dir="auto" style="text-align: center;"> <a href="https://filmehd.se/don-juan-demarco-1994-filme-online.html" target="_blank" rel="noopener"><strong>Don Juan de Marco</strong></a></h3>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="V1W54rCKo6"><p><a href="https://www.catchy.ro/e-in-fisa-postului-de-femeie/157268">E în fiÈa postului de femeie</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;E în fiÈa postului de femeie&#8221; &#8212; Catchy" src="https://www.catchy.ro/e-in-fisa-postului-de-femeie/157268/embed#?secret=HNHniKlTaB#?secret=V1W54rCKo6" data-secret="V1W54rCKo6" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pc&#111;&#110;&#099;u&#114;&#115;&#064;&#121;a&#104;&#111;o&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>