<h1><strong>”Chopin compune despre liniÈte&#8230;”</strong></h1>
<p>Să cânÈi/interpretezi Bach, Mozart, Debussy sau Ravel nu presupune mari probleme, dar când vine vorba despre Chopin, totul devine ermetic – pare să ne transmită inepuizabilul <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%89ric-Emmanuel_Schmitt">Éric-Emmanuel Schmitt</a>.</p>
<p>Obsesiile artistice ale scriitorului franco-belgian sunt creativ-narative, pentru că prolificul autor ne mărturiseÈte, indirect, lecÈia descoperirii de sine, o lecÈie plină de pasiune. Nu ar fi nici prima nici ultima oară, în literatură sau în cinema, când o lecÈie de muzică devine, de fapt, o lecÈie de viaÈă, iar figura profesorului e una centrală. AÈa se face că, după Beethoven sau <a href="http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/viata-mea-cu-mozart">Mozart</a>, avem să îl întâlnim pe Chopin, în cel mai recent roman autobiografic al neobositului Éric-Emmanuel Schmitt. Autorul mărturisea, într-un interviu pentru <em>Le Progrès</em>: «Da, am scris Èi o carte despre Mozart, Èi una despre Beethoven. Muzica este indispensabilă pentru viaÈa mea interioară. Prin ea renasc, mă consolez sau îmi exprim suferinÈa. Muzica are o incredibilă influenÈă spirituală Èi emoÈională asupra mea. Pot să stau o zi fără să scriu sau să citesc, dar nu Èi fără să ascult sau să fac muzică. Respir prin urechi!»</p>
<p>AÈadar, în volumul <strong><a href="http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/doamna-pylinska-%C8%99i-secretul-lui-chopin">Doamna Pylinska Èi secretul lui Chopin</a></strong> (al Èaptelea volum din <em><a href="http://www.humanitas.ro/eric-emmanuel-schmitt">Ciclul Invizibilului</a></em>), descoperim o splendidă poveste iniÈiatică, muzicală Èi onirică, aÈa cum numai Éric-Emmanuel Schmitt Ètie să scrie (tandru, seducător, profund). Frământat de de o amintire din copilărie, în fapt, o veritabilă, epifanie, dar Èi fascinat de Chopin, tânărul Éric-Emmanuel se hotărăÈte să ia ore de pian. După un început cu stângul, doamna Pylinska, exotica Èi intransigenta profesoară poloneză stabilită la Paris, îi va oferi o educaÈie muzicală originală: lecÈii private despre viaÈă, despre artă Èi despre iubire, care, odată înÈelese, îi vor revela tânărului adevărata lui vocaÈie. AÈa cum Èi-a obiÈnuit cititorii, Schmitt ne prezintă o altă versiune a feminităÈii, dar Èi o delicată poveste, ca o adiere, despre ucenicia acelui lucru care îi scapă raÈiunii: esenÈialul. ÎnvăÈăturile (despre Chopin) deplasează atenÈia către propriul corp, îl obligă pe învăÈăcel să înÈeleagă opoziÈia dintre sterilitatea vituozităÈii Èi sensibilitatea învăluită în intelect. AÈa cum, în ‘romanul cu suflet de copil’(<strong><a href="http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/oscar-%C5%9Fi-tanti-roz-0">Oscar Èi Tanti Roz</a>)</strong>, băieÈelul bolnav reînvaÈă dragostea pentru viaÈă, aici, pe alt palier, la alt nivel, Doamna Pylinska este cea care întrevede sensibilitatea extremă a studentului de la Filosofie (în cadrul prestigioasei <em>École Normale Supérieure</em>) Èi-l ajută să-Èi descopere delicateÈea interioară.</p>
<p>Éric-Emmanuel avusese parte de-o ‘epifanie’ în momentul (când avea nouă ani) în care o asculta pe mătuÈa sa preferată (Aimée) cântând la pianul familiei. Incitat de instrumentul care produce lumină, emoÈie, serenitate Èi fragilitate, Éric-Emmanuel doreÈte să se perfecÈioneze în arta muzicală. Mai târziu, în perioada studenÈiei sale la Paris, se hotărăÈte să înveÈe să cânte la pian, luând lecÈii de la doamna Pylinska. Departe de modelele tradiÈionaliste, metodele (prea puÈin ‘ortodoxe’) doamnei Pylinska frizau bizareria, dar îl Èi atrăgeau pe tânărul sedus de spiritualitatea damei cu aer de gardian (Èi de carceră, dar Èi de templu). Romanul e scris cu bucurie, într-un stil binevoitor, mai ales că lupta pentru toleranÈă este deja ‘o marcă’ a scriitorului franco-belgian.</p>
<p>De la primele întâlniri, pedagogia aparte a excentricei poloneze îl fascinează, intrigându-l în egală măsură: <strong><em>„Chopin compune despre liniÈte: muzica lui de acolo iese Èi acolo se întoarce, chiar e cusută de aceasta. Dacă nu ÈtiÈi să savuraÈi liniÈtea, nu aveÈi cum aprecia muzica.”</em></strong> ConsideraÈiile muzicale erau, cel mai adesea, pigmentate cu sfaturi ce păreau cel puÈin bizare pentru un muzician. Bunăoară, tânărul învăÈăcel era sfătuit să mângâie florile din grădina Luxembourg, fără a le miÈca picăturile de rouă, dar Èi să participe la dialoguri în care se făceau analize comparative despre Liszt Èi Chopin, adesea în cheie comico-parodică (delicioasă paradie despre nasul lui <em>Cyrano de Bergerac</em>). GraÈie intransigentei artiste cu turban grena, naratorul parcurge drumul iniÈiatic până la descoperirea «secretului lui Chopin», dar, cel mai important, descoperirea de sine: dragostea Èi vocaÈia literară. Nu se putea să nu se ivească, la o astfel de temă/evocare, aluzia la maestrul madlenelor, Marcel Proust/<em>À la recherche du temps perdu</em> (călătoria la Cabourg evocă celebrul Balbec).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Asistăm la o fabulă despre muzică Èi despre viaÈă: doamna Pylinska îl învaÈă să trăiască frumos viaÈa, traversând opera lui Chopin, descoperă cum trebuie să interpretezi ca să înÈelegi mesajul. Deloc îndepărtată de sens este chiar lecÈia iubirii (carnale):«Pentru întâia oară, una Èi aceeaÈi persoană îmi aducea laolaltă viaÈa sexuală Èi cea amoroasă. Înainte de Paris, nu cunoscusem decât pasiuni platonice, lipsite de reciprocitate, pubere, în care îmi mâncam ficaÈii plângându-mi nenorocul (&#8230;) În faÈa lui Dominique, pierdeam iluzia controlului, ce caracterizează libertinajul, nu mai eram stăpânul propriilor emoÈii, un sentiment mai amplu, mai puternic decât mine, mă subjuga Èi mă invita să cedez.» În paralel, dezvăluirile sentimentale din viaÈa muzicianului polonez conturează viziunea (nouă) asupra iubirii. «Prima dată când Chopin a văzut-o pe Sand, a spus: „Asta-i o femeie ?” Prima dată când Sand l-a văzut pe Chopin, a spus: „Cine e fetiÈa asta?” Ce chestie!», conchide &#8211; apoi &#8211; excentrica pianistă: «Nu iubeÈti cu adevărat decât atunci când nu eÈti îndrăgostit. » Bulversanta lecÈie despre iubire îi deschide Èi mai bine ochii tânărului student din această poveste garnisită cu motani, c-un păianjen meloman Èi cu-o adorabilă mătuÈă ce pare o versiune a ‘iubitei locotenentului <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Iubita_locotenentului_francez_(film)">francez</a>’. La momentul destăinuirii secretului, ecourile filosofului din Lancrăm confirmă necesitatea de a ‘nu strivi <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Eu_nu_strivesc_corola_de_minuni_a_lumii">corola de minuni a lumii’</a>, căci firoscoasa poloneză îi răspunde pe măsură:«Există secrete pe care nu trebuie să le pătrunzi, ci doar să le frecventezi, compania lor te face mai bun.»</p>
<p>Junele meloman va observa mai atent efectul pe care vântul îl producea printre frunzele copacilor, va privi cu atenÈie roua de pe flori Èi îÈi va mângâia iubita, într-o nouă melodie a vieÈii. DelicateÈea sugestivă Èine de magie la acest scriitor îndrăgit:«Scriu mângâind florile de câmp, fără a le miÈca picăturile de rouă. Scriu făcând cerculeÈe în apă, pentru a pândi amplificarea undelor Èi dispariÈia lor. Scriu ca un copac în bătaia vântului, cu trunchiul inteligenÈei rămânând neclintit Èi frunziÈul sensibilităÈii fremătând.»</p>
<p>La trei decenii distanÈă, Éric-Emmanuel Schmitt va reînnoda legătura cu trecutul revelator Èi îÈi va regăsi (bătrâna) profesoară, cu puÈin înainte ca aceasta să moară:«Doamna Plynska, categorică, vie, poruncitoare, doar un pic mai scundă Èi mai ridată, Èi-a deschis braÈele, gest neobiÈnuit pentru ea, iar eu m-am aruncat în îmbrăÈiÈarea ei. JurnaliÈtii Èi fotografii, surprinÈi, au alergat spre noi pentru a imortaliza evenimentul Èi a înÈelege motivul euforiei noastre.» Abia atunci va înÈelege perfect secretul lui Chopin.</p>
<p>Parcurgând etapele vieÈii, după ce aprofundase opera acestui artist, a înÈeles sensul existenÈei terestre, mereu în umbră, umil Èi solitar, aparent o ‘viaÈă mică’, dar liberă Èi bogată în profunzime. În acest mod, vocaÈia interioară – acea ‘a doua viaÈă’ – capătă sens, transcenzând muzica lui Chopin, descoperă puterea vieÈii secunde, interioare. Autorul glisează între pudoare Èi complicitatea confesiunii. Cele 122 de pagini, doldora de nectar, fac să rezoneze cuvântul Èi cântul, într-o sensibilă poetică justă de la un capăt la celălalt. Cu prospeÈime, limpezime Èi – mai ales – capacitatea de a încânta, Éric-Emmanuel Schmitt dezvăluie o (nouă) tandră didactică, într-o lecÈie despre muzică Èi viaÈă.</p>
<p><strong>Doamna Pylinska Èi secretul lui Chopin</strong> &#8211; Traducere din franceză de Doru MareÈ, Seria de autor Eric–Emmanuel Schmitt, colecţie coordonată de Denisa Comănescu <strong>© Humanitas Fiction, 2019</strong></p>
<div id="attachment_17472" style="width: 724px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-17472" class="wp-image-17472" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/EES-195x300.jpg" alt="" width="714" height="1099" /><p id="caption-attachment-17472" class="wp-caption-text">Coperta: Angela Rotaru © Humanitas Fiction, 2019</p></div>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;&#097;&#100;&#097;&#108;&#105;&#110;&#097;&#046;d&#117;m&#105;tr&#097;&#099;&#104;&#101;&#064;&#121;&#109;a&#105;&#108;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
„Doamna Pylinska și secretul lui Chopin”
