<p><em>Iubirea aduce cu sine eliberarea din chingile umanului, ea se împlineÈte odată cu desăvârÈirea noastră dincolo de graniÈele fiinÈei…</em></p>
<p><strong> </strong>Astăzi a fost prima zi în care am reuÈit să mă dezmorÈesc, chiar dacă petrecusem deja câteva săptămâni bune în <em>ashram</em>, iar dimineaÈa asta plină de seve primăvaratice nu mi se mai păruse atât de apăsătoare, în ciuda norilor care prevesteau furtună dinspre apus… Ultimii ani fuseseră cumplit de grei, rareori aveam senzaÈia că se va alege ceva de mine Èi de viitorul acesta biologic cu care viaÈa continua să mă gratuleze, paradoxal, fără ca eu să îi fi cerut. Nu reuÈisem până mai de curând să înÈeleg toată transformarea prin care treceam, cu atât mai mult cu cât nu mai aveam timp de nimic Èi mă simÈeam sufocată până la disperare de tot ceea ce se reflecta din exterior înspre mine Èi-mi tulbura până Èi acel precar echilibru pentru care luptam în orele târzii din noapte. NopÈile, da, ele aveau însemnătate de mult timp, erau singurele ore în care, în tăcere Èi solitudine deplină, îmi trăiam adevărata stare de a fi. Adevărata viaÈă interioară se întâmpla după miezul nopÈii, la ora la care Gangele îÈi poartă cu seninătate apele netulburate, fremătând la maluri deÈertele neliniÈti… Una dintre hotărârile pe care le luasem în ultima vreme, de fapt singura importantă, fusese aceea de a pleca spre Bombay, de a mă despărÈi, pentru o vreme cel puÈin, de tot ceea ce însemnase viaÈa mea până atunci.</p>
<p><strong>Dincolo de noi, această crudă primăvară…</strong></p>
<p>Ultima noapte mă adusese în pragul disperării Èi simÈeam că dacă nu voi fi capabilă să evadez nu voi mai putea niciodată să trăiesc cu mine însămi, să mă suport aÈa cum ar fi fost normal pentru orice creatură omenească zămislită întru fiinÈare în lumea oamenilor normali, cu preocupări fireÈti, cu gânduri domestice, cu o luciditate care să nu le trezească nici cea mai mică tulburare. Atacurile de panică se răriseră, ce-i drept, pentru că îmi ocupam timpul, citeam mult, deÈi haotic, de la cărÈi de bucate la filosofie romantică (mai ales cea germană mă pasiona) Èi apoi la romane de dragoste de autori necunoscuÈi, în fine, cam tot ce îmi pica în mână Èi ar fi putut să-mi distragă atenÈia. ExerciÈiile de respiraÈie mă ajutaseră Èi ele, aÈa cum găsisem confort în minutele de minuÈioasă analiză a stărilor fizice Èi psihice prin care treceam.</p>
<p>Ca să-mi demonstrez mie însămi că nu ieÈisem din graniÈele sănătăÈii mintale (n-aÈ putea să îi spun nebunie, n-am avut nici un moment conÈtiinÈa bolii, nici măcar nu mi-a trecut prin minte, probabil era tot un reflex al stării de acută luciditate în care mă zbăteam), îmi exersasem capacităÈile de autoanaliză până când am reuÈit, în final, să-mi temperez angoasele, inclusiv să-mi controlez impulsurile autodistructive.</p>
<p>Privind din afară, mi se părea catastrofal ceea ce mi se întâmpla: o nesfârÈită imponderabilitate între iubirea pe care o trăiam (Èi dacă spun <em>trăiam</em>, evident că am proprietatea termenilor) Èi permanenta încercare de a renunÈa la ea, dureroasă la toate nivelurile fiinÈei mele: intelectual, pentru că se hrănea din simbioza perfectă cu lecturile clasicilor, cele care preamăreau forÈa sentimentului erotic apoteotic proclamat principiu existenÈial iluminator, extatic, suprauman, emoÈional – fiecare tentativă de a mă rupe sfârÈea printr-o stare de letargie care mă Èintuia la pat chiar Èi două-trei zile; Èi fizic, pentru că toate atacurile de panică mă sleiau de puteri din ce în ce mai mult, dezechilibrându-mă… în timpul zilei, luptam pentru a fi omul bun la toate, femeia perfectă, Èi atunci rănile nocturne prindeau crustă, amorÈind sub ele durerea, dar ce folos, urma teroarea nocturnă a transpiraÈiilor reci Èi a tremurului incontrolabil, Èi mai ales grozăvia conÈtientizării neputinÈei de a influenÈa în vreun fel lucrurile, pentru că nimic nu depindea de mine.</p>
<p>Doar propria minte Èi propriu meu corp, care începuse să nu mai răspundă la nici un fel de comandă. Fatalitate. O <a href="https://bel-esprit.ro/iubirea-2/" target="_blank" rel="noopener">iubire</a> imposibilă (?), dusă la extrem, asumată până la identificarea totală cu dorinÈa de a fi cu omul iubit.</p>
<p>Pe de cealaltă parte, contragreutatea care genera un perpetuu dezechilibru: nu puteam fi sigură în nici un fel că bărbatul pe care îl adoram simÈea ceva pentru mine Èi în nici un caz nu-mi doream să fie vreun sentiment călduÈ de amiciÈie sau vreo simpatie firească între doi oameni ale căror drumuri s-au intersectat întâmplător. Nu credeam în întâmplare, credeam în destin Èi el mi se înfăÈiÈase dur, ca un adversar care mă provoca Èi mă izbea din când în când de pereÈi, fără să uite să mă îngenuncheze, din timp în timp…</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Aici, în singurătatea <em>ashram</em>-ului, am învăÈat să trăiesc cu mine. Mi-am petrecut nopÈile în propria mea inimă Èi m-a durut îngrozitor să desfac legăturile pe care prejudecăÈile celorlalÈi, nu ale mele, le-au întărit în sângele care începuse să se închege de viu, obliterându-mi arterele. L-am iubit în fiecare moment al fiecărei senine Èi netulburate nopÈi, fără să mă gândesc la altceva decât la mâinile lui Èi la atingerile lui, mai pure decât aripile de înger, conÈtientă că atunci, acolo, e al meu, doar al meu, în locul acela în care mâinile mele se împreunau în meditaÈie, aÈezate în dreptul inimii. Îl vedeam perfect Èi îl mângâiam în neÈtire, acolo nu se putea ascunde sau împotrivi, era el, cel dintotdeauna, neînfricat, dornic să mă vadă, să mă atingă, să mă îmbrăÈiÈeze…</p>
<p> ;</p>
<p>Purtam <em>sari</em>-ul albastru liliachiu pe care mi-l făcuse cadou în călătoria din India Èi parfumul din flori albe de <em>patchouli</em>, care mă apropia de candoarea privirii lui, în care am redevenit esenÈă, fără să-mi pierd sălbatica (uneori) dorinÈă de a fi femeie Èi de a mă bucura de trupul meu. Nu puteam să îl ating decât cu apele sufletului meu, Èi-l purtam cu mine pretutindeni, apărat de toate relele, iar el mă umplea cu seninul lui, aÈa cum îl Ètiam de la începutul VieÈii. Nu ceream nimic, dar primeam în schimb libertatea lui Èi a mea, mai preÈioasă decât orice avuÈie. Iubirea epuizează Èi se consumă, starea de a fi perpetuu îndrăgostit are farmecul ei inefabil, niciodată obosit…</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/maini-sari.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-45479" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/maini-sari.jpg" alt="" width="424" height="640" /></a></p>
<p>Laksha, cu care mă împrietenisem pe viaÈă, fata când nebunatică, exuberantă până la extaz, când profund întristată până la lacrimi, îmi fusese de ajutor, nu numai în momentele de transă, când aveam nevoie să fiu readusă în lume, ci Èi îndrumându-mă, ca o adevărată Mamă, spre adevărata înÈelegere a lucrurilor: <em>”Dacă îÈi doreÈti atât de mult, nu se va întâmpla. Debarasează-te de dorinÈă Èi de uitare, de patimă Èi neînÈelegere. Nu poÈi face nimic să aduci lângă tine un om care nu simte apropierea ta, aÈa cum nu poÈi schimba mersul Soarelui pe cer. Vezi tu, de când e lumea Èi pământul, Brahma construieÈte, Vishnu ocroteÈte, iar Shiva distruge, pentru că totul e CreaÈie neobosită… o singură verigă dacă se rupe în acest echilibru universal, vom pieri cu toÈii… Coboară în tine, acolo te vei întâlni cu el, exact în locul în care el a pătruns în inima ta. Acolo suntem stăpâni, restul e o poveste pe care o Èese realitatea aÈa cum vrea ea, cu fire încurcate Èi pestriÈe…”.</em> Câtă dreptate avea Èi cât de mult confort îmi adusese renunÈarea la ceea ce era obsesie, căutare, îndoială, gelozie, mustrare de conÈtiinÈă… Nu-l puteam avea acolo unde totul era de o relativitate înspăimântătoare, dar era numai al meu în intimitatea fiinÈei mele, în straturile cele mai pure, în dragostea mea cea absolută Èi mai presus de toate, adevărată… S-ar fi putut să nu-l mai întâlnesc niciodată, să nu-l mai văd niciodată, să nu-l mai aud, Èi era foarte posibil să fie aÈa (acolo, afară, lumea se teme de prea mult: prea multă iubire, prea multă răceală, prea mult efort, prea mult sacrificiu, prea multă irosire…), dar eram perfect conÈtientă că lucrul acesta nu-mi mai putea face rău, în nici un fel… nu era o renunÈare, era un alt fel de a iubi, aÈa cum iubeÈti lucrurile pe care le construieÈti cu mâna ta, cărÈile tale, copiii tăi, visurile Èi împlinirile tale, adică ceea ce creÈte din tine Èi rămâne cu rădăcinile acolo, neclintit… iubirea, până la urmă, nu e dorinÈă, e mai degrabă o stare, aceeaÈi cu care natura îÈi iubeÈte creaturile, fără să le subjuge – până Èi moartea nu e decât o altă formă de iubire, prin care ne întoarcem la Mama-Pământ, la uterul ei cald Èi veÈnic primitor…</p>
<p>Nu uitarea, ci pasul suav în sufletul celuilalt, prezenÈa neÈtiută Èi perpetuă în calmul neÈărmurit al lucrurilor esenÈiale, nu cartea, ci pătrunderea dincolo de aparenÈa rândurilor, nu alfabetul, ci semnul tainic al cuvântului Èoptit…</p>
<h4><strong>Dincolo de noi, această crudă primăvară…</strong></h4>
<p>Primăvara asta îÈi cere tot mai mult drepturile, în fiecare sămânÈă care răzbate crudă, în lumină… E o căldură blândă Èi poalele <em>sari</em>-ului albastru netezesc pietrele spre odăiÈa din capătul aÈezământului, privesc spre geamurile larg deschise Èi mă bucură sentimentul de pace care mi-a curăÈat rănile – îmi amintesc de pietrele de la malul mării, cât de mult ne-ar zgâria tălpile dacă nu le-ar netezi de-a lungul vremii valurile furibunde? Nu Ètiu dacă mă voi întoarce în lume, cu ce preÈ.</p>
<p>Ètiu doar că în liniÈtea mea e el, pentru totdeauna.</p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="WwXTlCf3p8"><p><a href="https://bel-esprit.ro/in-iubire-n-ai-voie-sa-fii-certat-2/">În iubire n-ai voie să fii certat</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;În iubire n-ai voie să fii certat&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/in-iubire-n-ai-voie-sa-fii-certat-2/embed/#?secret=TX40DNCbST#?secret=WwXTlCf3p8" data-secret="WwXTlCf3p8" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;onc&#117;&#114;&#115;&#064;yahoo.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Dincolo de noi, această crudă primăvară…
