Să fim sobri și rezonabili: dacă acuzația de prejudecată nu se referă la cei foarte apropiați (familie / cei dragi) atunci nu doar că e nefondată, e și isterică.
Nu pun problema justeții conținutului criticii sau plângerii (bineînțeles că există ignoranță și convingeri nefondate), ci a legitimității încercării de a schimba mentalitatea cuiva dacă nu trăiești într-o comunitate tribală. Acolo unde nu există presiunea tribului sau lapidare sau forme de justiție care să te condamne pentru felul în care trăiești, iubești, simți, te îmbraci, nu există nici o amenințare. Faptul că un altul nu îți împărătășește ideile, modul de viață și valorile într-un context vast, citadin, chiar metropolitan nu înseamnă nimic. E treaba lui, e dreptul lui. Așa e civilizat, să îl lăsăm în pace, nu să tăbărâm ca barbarii.
Eu sunt conservatoare, dar în România e imposibil să mi-o asum pentru că mi se cere să și semnez chestiuni la care nu subscriu concret. Subscriu în termeni umaniști la dreptul oricui de a-și cultiva tradițiile și credințele, oricât de aberante ar fi ele din perspectiva mea. Orice ”revoluție” e violentă. Gândirea progresistă vrea reformă cu de-a sila, or reforma legitimă vine din interior. Și la psiholog când te duci, nu îți impune el să te schimbi, e alegerea ta… Dacă se apucă să îți pretindă să fii altcineva, e satrap, nu mai e ghid sau terapeut.
Am mai spus-o. Nu conservăm toți, obiectual și punctual aceleași lucuri. Eu conserv moștenirea familiei mele, nu a familiei oricui, că nu se poate. Tradițiile nu sunt un monolit. Nu am țâșnit din trib cu pluta acum două generații. Varietatea de repere în ”lumea veche” e foarte mare.Sunt conservatoare într-un sens cosmopolit, umanist și iluminist, nu medieval. Îmi place filosofia antică. Conservarea nu se referă la un bloc compact de idei și valori și credințe. Cei care fac asta reproduc exact modelul de comportament și gândire al ideologilor de rit nou, cu care se înfruntă. Tocmai asta e problema: reformatorii vin cu idei fixe de bine și frumos, chestiune care nu e valabilă pentru conservatorii pașnici, căci istoria lumii e atât de vastă. Atâtea secole care s-au succedat, fiecare cu himerele, zeii și cutumele lor, cu artele lor, cu furiile și pasiunile, cu înțelepciunea și nebunia lor, atâtea civilizații, atâtea culturi!
Dacă și conservatorii vin cu idei fixe despre care e ”calea, adevărul și viața” atunci atitudinea e tot totalitară. Nu e de semnat planul de dictatură al nimănui.
Bineînțeles că nu a fost bine niciodată în regimuri autocratice, indiferent ce hram ar fi purtat. Atunci când valorile au fost impuse prin edict a fost teribil, tocmai această stare critică face să ne și pricopsim cu revoluții.
S-au radicalizat toți prin bătătură. Stau care mai de care cu bolovanul pe umeri să arunce.
Totul e să nu aruncăm la gunoi tezaurul umanității și să ne cufundăm în ignoranță. În asta constă – conservatorismul meu – să nu distrugem chiar tot.
Din această perspectivă, prejudecata poate fi periculoasă. Dar ea poate fi de partea oricui. Sigur că din teamă și profilactic reformatorii umblă să educe pe toată lumea. Tot din teamă și profilatic tovarășii din tabăra adeversă lucrează analog, amenințând cu focurile iadului. Dar tot tovarăși sunt dacă nu înțeleg că e o mizerie să ataci credința / necredința sau felul în care trăiește în sinea lui sau în spațiul vital un altul.
Suntem datori moral să opunem rezistență oricărei forme de abuz și de impunere prin intimidare și coerciție și amenințare a unor valori și credințe, acte și moduri de viață la care nu consimțim. Iar cei care se plâng că vin peste ei cu tăvălugul progresiștii ar face bine să se abțină să le reproducă modelul. Sunt moralmente datori să forțeze să abdice și dictatorul din ei dacă se plâng că îi supără așa de tare dictatura.
Mă tot ciocnesc de contradicții și lupte interioare duse la sânge de niște oameni cărora un post al tăcerii, ceva ”bun” și un concediu la mare le-ar salva pielea de la auto-flagelare.
Dacă ai inima așa de bună și de evlavioasă cu cine și de ce te cerți măi îngerașule?
Chiar nu ți-e limpede că militantismul e o atitudine contra-conservatoare? ca și misionaritatul religios, dealtfel.
