<p><strong>Andra Tischer: Victor Chircu, eÈti stabilit în Anglia de ceva ani. Binecuvântare, nostalgie sau regret? Cum se vede România de dincolo?</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: O să răspund la treaba asta cu cîteva cuvinte ale tatălui meu. ”<em>Tată, crezi că nu eÈti mulÈumit de viaÈa pe care o duci, că nu ai bani destui sau mulÈi, aÈa cum îÈi place? Nu ai bani cîÈi vrei tu de păpică, de Èigară, de mers la femei, de băutură sau mai Ètiu eu ce? Lucrezi aici Èi nu merge cum vrei? Te duci dincolo. Poate e mai bine Èi bani mai mulÈi. Nu merge nici acolo? Pleci Èi te duci în altă parte. Undeva trebuie să meargă. Numai fă dracului ceva. Nu sta Èi-Èi plînge de milă.</em>” Cred că asta spune tot. Nu am plecat din România pentru că nu îmi mai plăcea Èara sau oamenii sau altceva. Am plecat pentru că nu am mai vrut să muncesc ca un asin pentru trei lei Èi-o para chioară. Motivul meu a fost deci unul strict financiar. Am vrut să merg undeva unde să fiu plătit aÈa cum trebuie pentru munca pe care o prestez. Atîta tot. Nu este aÈadar o binecuvîntare relocarea mea, ci o decizie practică, luată în urma cîntăririi unor factori cît se poate de lumeÈti. Èi nici despre regret nu poate fi vorba. Nu am regrete atunci cînd vine vorba de îmbunătăÈirea propriului trai. Iar România se vede la fel, doar că de la o distanÈă de cîteva mii de kilometri. E doar o chestiune de optică, pentru că miile astea de kilometri nu fac decît să o vezi în imagini, la televizor sau pe internet, în loc să ai piciorul pe pămîntul ei Èi să îi respiri aerul. Èara însă tot aia e.</p>
<p><strong>Andra Tischer: De când scrii? Care au fost factorii care au contribuit la formarea ta ca scriitor?</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: Scriu, cred, de prin clasa a cincea sau a Èasea. Îmi amintesc că prima poveste, poveste în sensul comun de poveste, adică un text care deapănă o întîmplare, cu introducere, cuprins Èi încheiere, am scris-o cam pe atunci. O acÈiune simplă. Am descris întregul drum pe care îl parcurgea un personaj printr-o casă, cu lux de amănunte Èi detalii. Noaptea. Vreo 10 pagini de naraÈiune pe parcursul cărora am dat de înÈeles că personajul respectiv era un animal, un lup sau ceva asemănător. Am indus convingerea asta. În ultimele cîteva paragrafe, am descris scena unui atac violent asupra cuiva care dormea întins pe patul din dormitor. Iar pe ultimele cîteva rînduri am dezvăluit că de fapt animalul este un om, un adolescent, care într-un moment de luciditate, singurul de după cele 10 pagini anterioare, realizează că tocmai îÈi atacase mama Èi muÈca cu sălbăticie din braÈul ei. Am dus apoi povestea la Ècoală Èi am predat-o. Ni se ceruse să scriem o compunere pe o temă liberă sau ceva de genul ăsta. Am încasat un mare 4. L-am catalogat ca atare Èi mi-am văzut de treabă. Se vede treaba că văzusem prea multe filme de groază, citisem tot ce îmi picase în mîini Èi aveam încă de pe atunci o imaginaÈie bogată. Asta cred că a contribuit la formarea mea ca om care se pricepe biniÈor să spună poveÈti. Spun om care se pricepe să spună poveÈti pentru că nu sunt scriitor. Dacă aÈ avea ceva publicat, poate că aÈ fi scriitor. Povestitor amator este cel mai bun apelativ. Cît despre cum se formează un scriitor, sau un povestitor dacă vrei, este simplu. Trebuie să scrii mult Èi să scrii mult. Am avut norocul să mă nasc într-un an căruia i-au mai urmat destui în care cititul era încă una dintre principalele activităÈi recreative. Nu era internet, aÈ că atunci cînd nu făceai altceva Èi stăteai acasă ce puteai face? Citeai. Am citit tot ce mi-a picat în mîini, necontrolat de cineva. Teatru, poezie, roman, românesc, străin, de amor, ÈtiinÈifico-fantastic, dramă, psihologic, de rîs, de plîns. Orice. Am ascultat muzică multă, de toate felurile. Am jucat jocuri video nopÈi în Èir. Am văzut atît de multe filme de toate felurile pe vremea cînd dacă se ducea tata sau mama cu copilul la cinematograf Èi dacă rula un film cu violenÈă, de groază sau altele de soiul ăsta, nu le era interzis accesul în sala de spectacol pentru că e Èi ăla mic acolo Èi filmul este doar cinÈpe plus. Am văzut din astea sute Èi iată că nu s-a întîmplat nimic cu mine, nu am ieÈit vreun dezaxat, sociopat sau mai Ètiu eu ce. Mi-au sporit în schimb bagajul din creier. Èi asta ajută atunci cînd scrii o poveste. Ajută mult.</p>
<p><strong>Andra Tischer: Teme preferate?</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu:</strong> Am scris cam orice Èi o fac în continuare. Dacă e să aleg însă o temă preferată, sau mai bine zis un gen preferat, atunci horror-ul este ăla, cu toate nuanÈele lui, macabru, frică, teamă, sperietură, groază, teroare. Pe la 14 ani am citit o poveste scrisă de Lovecraft, ”Cazul Charles Dexter Ward”, Èi mi-a intrat în creier. După ce am citit-o am exclamat, ”Asta este literatura adevărată.” Asta cred în continuare. Este poate singurul gen care poate îngloba în el orice, pentru că acum poÈi descrie o scenă de dragoste Èi cinci minute mai tîrziu îi poÈi descrie cititorului cum unul din cei doi îndrăgostiÈi este de fapt o creatură venită din cel mai negru întuneric pentru a împlini cine Ètie ce blestem. Èi, pe lîngă horror, îmi place foarte mult stilul realist, dar nu ăla contemporan, idealist, cu panseluÈe Èi volănaÈe, utopic, ci ăla de care dai cu nasul atunci cînd ieÈi afară din casă Èi o iei la pas pe străzi. Realismul din <em>Groapa</em> lui Eugen Barbu. Cînd am citit romanul ăla prima dată am înlemnit de emoÈie. Romanul ăla face cuvintele să sune, să aibă miros, e tactil, îl simÈi.</p>
<p><strong>Andra Tischer: Am văzut că Èi-ai creat o pagină de autor pe Facebook. Crezi în succesul online al literaturii sau mai degrabă în cel al cărÈii tipărite?</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: Este o pagină de Facebook, nu de autor. Tehnic vorbind este una de autor, avînd în vedere ce public acolo. Adică cioturi de idei de poveÈti, scene, momente Èi linkuri către poveÈtile pe care le public pe pagina mea de internet. Practic însă, este doar o pagină unde cei care vor să citească ce mai scriu eu o pot face. Atîta tot. O pagină de autor, în sensul ideii, este o pagină unde respectivul publică linkuri către paginile unde pot fi achiziÈionate cărÈile pe car ele-a publicat, unde publică interviuri, activităÈi conexe cu a lui Èi altele de soiul ăsta. Pagina mea este doar un fel de centralizator. Unde mai scriu Èi tîmpenii, bancuri, glume, idei scurte atunci cînd îmi vine gust să le arăt Èi altora. Cam atît. AÈa că eu nu scriu acolo la modul profesionist să zicem, în consecinÈă nu poate fi vorba de vreun succes. Succes care oricum este relativ. Te poÈi considera un om care scrie cu succes în funcÈie de unghiul din care vezi problema. Dacă tu consideri că ai avut succes dacă ai publicat pe Facebook o poveste Èi au citit-o Èi apreciat-o 100 de inÈi, atunci ăla e succesul. Dacă ai reuÈit să publici o carte pe hîrtie Èi s-a epuizat tirajul de 500 de exemplare Èi consideri că ai avut succes, aia e. Se poate vorbi de succes atît în online cît Èi în offline (pe hîrtie). Cea mai lungă povestire scrisă vreodată este ”The Subspace Emissary’s World Conquest”, din categoria fanfiction, bazată pe franciza de jocuri video Super Smah Bros, publicată exclusiv online de un tip din Mexic, sub pseudonimul AuraChannelerChris. A început să scrie monstrul ăsta de poveste în 2008 Èi încă scrie la ea. Este deja de Èase ori mai mare decît „Război Èi Pace”. Èi are succes. Mă gîndesc că or fi existînd edituri care acum îÈi muÈcă degetele pentru că tipul ăsta poate le-a trimis cîndva manuscrise Èi i-au fost refuzate.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_9422" style="width: 672px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-9422" class=" wp-image-9422" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/59188965_2240726789589675_5971989555065126912_n-e1556649082469.jpg" alt="" width="662" height="307" /><p id="caption-attachment-9422" class="wp-caption-text">din arhiva personală</p></div>
<p><strong>Andra Tischer: Ce înseamnă să fii un scriitor de succes? </strong><strong>Te consideri unul?</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: Am spus deja care-i treaba cu succesul. Cît despre mine, una la mînă că nu sunt scriitor, a doua, în cazul meu nu poate fi vorba de succes, ci de cîte persoane citesc poveÈtile pe care le scriu. Adică 30, 40. Sau cam pe acolo. Habar nu am de ce, dar asta înseamnă că fac ceva bine atunci cînd scriu, ceva ce place respectivilor. Asta înseamnă că nu scriu degeaba. Èi asta e bine, pentru mine e un succes. Pe o scară oarecare a succesului, în sensul comun al ideii de succes, la o valoare intim lipită de zero, dar pentru mine e suficient.</p>
<p><strong>Andra Tischer: Am mai văzut că eÈti foarte dezamăgit de atmosfera literară de astăzi, mă gândesc la cea din România. Ce te deranjează anume?</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: Am fost dezamăgit. Acum îmi este indiferent. Nu ai cum să lupÈi împotriva curentului, de orice natură ar fi el. Probabil că cel mai deranjat aspect este înfierarea criticii de orice fel, critică atît de necesară cernerii literaturii. Să fim sinceri, nu absolut orice text merită să apară pe hîrtie, chiar dacă doar în cîteva sute de exemplare. În zilele noastre s-a ajuns în situaÈia în care oricine poate trimite la o editură oarecare postările de pe Facebook din ultimele două luni Èi le poate publica fără probleme, chiar dacă textele respective sunt o mizerie. Sub deviza ”Este loc sub soare pentru toată lumea”, acceptăm orice ca fiind literatură de calitate, bună de tipărit pe hîrtie, închis între coperÈi Èi trimis în librării. BineînÈeles că treaba asta are implicaÈii adînci, cum ar fi de pildă faptul că asta se consumă. Iar treaba unei edituri este să publice ce se vinde. Dacă asta vrea publicul cititor asta îi dai, că ăsta e rostul tău ca editură, să faci bani. Calitatea literară a publicaÈiei este absolut secundară în ecuaÈia asta. Or, gustul publicului cititor Èi implicit cererea Èi oferta ar fi influenÈate într-o măsură mai mare sau mai mică de existenÈa unei critici avizate, care să judece la rece dacă cutare sau cutare carte este bună sau nu, cu argumente solide, avizate. Tocmai critica asta este absentă cu desăvîÈire. Nu este băgată în seamă. Este nulă. Este văzută ca un afront, ca o ofensă. Nu mai are voie nimeni să zică nimic despre romanul cutare sau cutare, pe principiul motivaÈional contemporan ”ori ai ceva bun de spus ori taci din gură.” Literatura românească contemporană a devenit o postare de Facebook cu audienÈă pe public, la care nu poÈi comenta pentru că proprietarul profilului a dezactivat opÈiunea Èi poÈi doar să dai like sau să treci la postarea următoare. Un alt aspect care îmi provoca dezamăgire este faptul că scrisul este legat mult prea strîns de cel care scrie. Dacă cutare este miÈto atunci musai că romanul pe care l-a scris este miÈto. Se ridică astfel în slăvi creaÈii îndoielnice doar pentru că cei care le-au scris fac parte din cine Ètie ce club, din cine Ètie ce asociaÈie, este cine Ètie ce sau are 200 de mii de abonaÈi pe pagina de Facebook. Ghici ce, scriitorul nu este carte de vizită pentru cartea pe care a scris-o. Cartea este propria sa carte de vizită. Dacă este foarte bună, este foarte bună. Dacă nu, nu. E atît de simplu. PuÈin mă interesează pe mine cine a fost Èi ce a făcut Alexandre Dumas. Putea fi Èi cerÈetor. Èi nici nu vreau să Ètiu. Am citit însă întreagă sagă d’Artagnan de atîtea ori că am Èi uitat numărul. De ce? Pentru că este o carte foarte, foarte bună. Asta este literatura care nu are nevoie de purtători de cuvînt. În ziua de astăzi trebuie să dai bairam ca să zică lumea că e bună cartea pe care ai scris-o.</p>
<p><strong>Andra Tischer: Ai participat la vreun concurs literar? Sunt ele rampe de lansare pentru scriitori?</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: Da, am participat. Pînă nu am mai participat. După un astfel de concurs am făcut un experiment. După ce au fost anunÈaÈi cîÈtigătorii Èi publicate online toate textele care au participat, le-am tipărit la imprimantă Èi le-am dat nepoată-mii să le citească Èi să facă ea un clasament. Fără să Ètie care e a mea. Anonime toate. Era clasa a cincea pe atunci. Povestea mea a clasat-o pe 5 sau 6 din vreo 20, îmi amintesc. Dar a Èinut să îmi precizeze ceva despre cea care fusese clasată pe locul întîi în concurs Èi acoperită cu laude. ”<em>Ce e mizeria asta? A fost acceptată în concurs? Èi noi la Ècoală scriem compuneri mai bune.</em>” Èi e clasa a cincea. Nu are însă gîndirea alterată de curentul contemporan de literatură din asta scrisă între două emisiuni de scandal la televizor. Are în schimb o bibliotecă plină, de la clasici pînă la literatură contemporană bună. După ce clădeÈte fundaÈia are timp berechet să facă infuzii de postări de Facebook cu pretenÈii de roman foileton. Cît despre concursurile literare ca rampe de lansare pentru scriitori, nu am vreo părere. Probabil că pot fi.</p>
<p><strong>Andra Tischer: Ce Èanse are în ziua de azi un scriitor să fie publicat de o editură mare? </strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: Să scrie bine este o noÈiune relativă. Trebuie fie să scrie ce se publică, adică să se încadreze în curent, fie să aibă norocul ca celui care îi citeÈte manuscrisul să îi pice cu tronc atît de tare încît să riÈte să îl publice Èi după aceea să vadă dacă a meritat riscul sau nu. Èi, bineînÈeles, că dacă eÈti cunoscut pe Facebook, unei edituri îi este mult mai uÈor să îÈi accepte manuscrisul Èi să îl publice.</p>
<p><strong>Andra Tischer: Sunt mulÈi scriitori „în vogă” astăzi, dar citiÈi doar de o anumită categorie de lectori, mă gândesc la romanele „feminine”. Cum explici priza pe care o au la public?</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: Simplu. Pentru că spun femeilor ceea ce femeile vor să audă. Nu este nicio enigmă în asta. Romanul de dragoste Èi filmul de dragoste este înscris în codul genetic al femeii aÈa că nu e niciun mister că femeile reacÈionează pozitiv Èi adulativ la genul ăsta de literatură. E Èi firesc să fie aÈa. Nu e nimic ieÈit din comun. Problema este alta. Cît de sincer este autorul care scrie aÈa ceva? Adică o face pentru că simte că trebuie să scrie asta sau o face doar pentru că îi place atenÈia pe care o obÈine de la cititoare? Nu că ar fi ceva neapărat rău în asta, cărui bărbat nu îi plac admiratoarele? Există însă în cazul acestor scriitori o nuanÈă literară destul de clară, scrisul ca necesitate sau scrisul ca scop. Din păcate, mulÈi o emană pe cea din urmă.</p>
<p><strong>Andra Tischer: Mai e ceva de făcut sau ne lăsăm de scris?</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: Cine scrie, scrie, cine nu, nu. Am renunÈat să mai încerc să public după 10 ani de încercări Èi patru romane trimise pe la edituri Èi respinse cu brio. Le-am dat foc Èi am încetat să mai încerc. Acum mai scriu doar poveÈti scurte pe care le public cîteodată pe pagina mea de internet. PerseverenÈa este admirabilă, dar toate au o limită. Èi la un moment dat oboseÈti. Mă limitez la a scrie atunci cînd am o idee pe care o consider bună Èi din care cred că poate ieÈi o poveste bună Èi atît. O scriu, o corectez, o public pe pagină Èi gata. Fiecare cu norocul lui. Pentru că, ca în orice altceva, este nevoie Èi de un dram de noroc. Iar pe ăla ori îl ai ori nu îl ai.</p>
<p><strong>Andra Tischer: MulÈumesc pentru timpul tău, Victor!</strong></p>
<p><strong>Victor Chircu</strong>: Cu drag!</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/ceasul-victor-chircu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Ceasul</a>, de acelaÈi autor.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;con&#099;urs&#064;&#121;&#097;h&#111;o&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>