<p>Tot citind Èi citind, am dat peste acest interviu al lui Mihail Sebastian cu Tudor Arghezi, la el acasă &#8211; de altfel, se numeÈte ”În intimitatea lui Tudor Arghezi” Èi îl puteÈi citi în întregime <strong><a href="https://dosaresecrete.ro/in-intimitatea-lui-tudor-arghezi-un-dialog-inedit-cu-mihail-sebastian/?fbclid=IwAR1vRmZ2ccuE5vdo7gL03VmDcgFnHppqCONGiPW0STjajbw1l3xYDP17_lo&;utm_content=cmp-true" target="_blank" rel="noopener">AICI</a></strong>. Mi-a plăcut o replică: ”<strong><em>Dar eu nu scriu „pentru cineva”. Scriu pentru mine — şi atâta tot. Cititori? Nu cunosc. Cunosc cel mult cumpărători de cărţi. Şi nu stimez pe nimeni pentru cât a cetit, ci numai pentru cât a trăit. Oamenii realizează uneori o individualitate prin viaţa lor, niciodată prin lectura lor. Dacă totuşi, însă, mă gândesc la cineva în legătură cu scrisul meu, nu mă gândesc decât la un om anumit, care ar întruni anumite clape de sensibilitate extremă. Pe mine mă interesează extremele: starea serafică şi starea abjectă. Aş vrea să-l împac pe omul acela.”</em></strong></p>
<p>Ei, apoi mi-am amintit de o poezie pe care am citit-o într-un Almanah de pe vremuri, „Scânteia” parcă, în orice caz, de prin anii în care intelectualii erau la mare preÈ, ca Èi azi, însă cu condiÈia să nu deschidă gura. Arghezi i-a dat titlul „<strong>Instigatorul”</strong>. Nu e vorba despre serafici, desigur, ci mai degrabă despre abjecÈi, care s-au înmulÈit atât de mult încât înăbuÈă, precum buruiana, orice plantă care tinde spre soare Èi ea, în atâta întindere de pământ. Iată:</p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Stăpâni de teapa asta, la moşul meu şi tata, </em></strong><br />
<strong><em>Stăteau de frică smirnă şi le scoteau privata. </em></strong><br />
<strong><em>Ţângău-acela vânăt, care-altădată de ruşine </em></strong><br />
<strong><em>Ascuns pe după hârburi, te judecă pe tine? </em></strong><br />
<strong><em>Care-ţi lingea ciubota, călare şi copita </em></strong><br />
<strong><em>Să-ţi dea acum o mămăligă, pe-ascuns, cu miluita? </em></strong><br />
<strong><em>Şi stârpitura asta să-ţi cântărească graiul, </em></strong><br />
<strong><em>Să-ţi ia din mâini cimpoiul, duminica şi naiul? </em></strong><br />
<strong><em>El, viermele, limbricul, el, gângavul, pelticul?</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em> </em></strong><br />
<strong><em>Un surd te-nvaţă scripca; un şchiop pe loc-bătuta: </em></strong><br />
<strong><em>De unde mă-sa iese pricepere atâta? </em></strong><br />
<strong><em>Când unul nu aude şi maţele de-abia </em></strong><br />
<strong><em>Şi le întinde altul, în cârpe, pe saltea? </em></strong><br />
<strong><em>Ia furca, taică-n mână, şi-ascute-i bine dinţii </em></strong><br />
<strong><em>Şi apără-ţi odrasla, de ţi-ai uitat părinţii!</em></strong></p>
<p>În primul rând, să stabilim două lucruri: nu facem politică, n-avem niciun fel de legătură cu lumea „de sus” Èi nu vorbim <em>pro domo, </em>ci mă refer la niÈte fapte cu caracter general, Èi, mai mult, cu caracter istoric, încercând să ajung la cauzalitatea Èi esenÈa unor fapte care se petrec acum în societatea românească, atât de agitată, atât de (demult) bulversată.</p>
<p>Nu Ètiu cât sunt „cu picioarele pe pământ”, dar trăiesc în lumea oamenilor simpli, de unde realitatea se vede altfel. Trebuie să fiu sinceră, totuÈi, Èi să spun că admir elanul, forÈa credinÈei Èi optimismul oricărei miÈcări care se încheagă din iniÈiativa unor oameni extraordinari, intelectuali născuÈi Èi nu făcuÈi.</p>
<p>Suntem o Èară în care istoria s-a consumat între două limite, pe de-o parte despotismul, adaptat fiecărei epoci după chipul Èi asemănarea regimului politic, pe de altă parte supunerea, servilismul celor din pătura de jos, atitudini rămase constante până în ziua de astăzi.</p>
<p>Desigur, nu mai vorbim despre tiranie, dictatură sau forme exacerbate de manifestare a puterii, ci de conceptul de autoritate, care e, Dumnezeule, încă foarte prost înÈeles la români. Între cele două categorii, parveniÈii, cei caracterizaÈi printr-o capacitate de adaptabilitate superioară, (asemeni nevertebratelor care se agaÈă de firul de pai spre a se sustrage catastrofei, diluviului), abandonând orice fel de principii Èi valori în ascensiunea lor către vârful societăÈii. Care vârf? Cel de putere, nu acela care ar fi îndrituit intelectual, moral sau spiritual.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-7730" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/03/8bc15518615b892b702a68d126ec971b.jpg" alt="" width="564" height="846" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Suntem încă Èara în care visul societăÈilor civilizate ca intelectualii/tehnocraÈii, în tot cazul, oamenii cu studii, prin urmare cultivaÈi din toate punctele de vedere, să fie categoria socială menită să conducă destinul colectivităÈii, rămâne nu doar necunoscut, ci Èi imposibil de atins.Principii? Valori? Lumea preferă spectacolul, pentru că o pâine Èi-o dă vecinul, de pomană, iar de unde nu curge, pică, Èi atunci, de ce să ne mai prevalăm de educaÈie ca de o forÈă capabilă să schimbe umanitatea?</p>
<p>DisonanÈa dintre scopul comun pe care toÈi indivizii unui popor ar trebui să-l aibă – evoluÈia (socială, spirituală, morală, culturală) Èi metehnele structural, organic întipărite în mentalitatea oamenilor este, după părerea mea, insurmontabilă. Suntem încă în Èara în care fanariotismul se manifestă în toată splendoarea lui, sub mantaua nevinovată a modernităÈii, care, vezi bine, se potriveÈte firii noastre ca nuca în perete.</p>
<p><strong>Cu alte cuvinte: nu există individ ajuns într-o funcÈie de conducere care să nu acÈioneze represiv, sub orice formă, împotriva subordonaÈilor inconfortabili. AveÈi dreptate, excepÈiile întăresc regula.</strong></p>
<p>La noi, dacă judecăm drept după ce privim peste tejghea, nu există co-, există doar „eu”, iar cei care se pun contra curentului sfârÈesc, de obicei, prin a fi anihilaÈi. Nu contează nemulÈumirile lor, care, în fond, ar putea fi utile în îndreptarea/îmbunătăÈirea lucrurilor, contează doar status quo-ul celor de sus, care trebuie să rămână neschimbat.</p>
<p>Zaharia Trahanache e în toÈi, să avem „puÈintică răbdare”, ne spune Caragiale prin vorbele acestui personaj, Èi exact aÈa am rămas, răbdători Èi înÈelegători. Cum că aceia care ne conduc (nu mă refer la politică, repet, ci la toate, dar toate domeniile în care există acest raport între structurile de conducere Èi angajaÈi) deÈin secretul absolut al facultăÈii de a conduce.</p>
<p>Nu există, cred, sau, dacă există, sunt gata să accept opiniile oricui, vreun caz în care vreun angajat revoltat să nu fi fost pus la punct într-o manieră mai mult sau mai puÈin discretă. Nu <em>tam-tam</em>-ul contează, ci „amendarea”, descalificarea, etichetarea, suflatul în ceafă, junghiul din coaste etc.</p>
<p>Am în jur oameni care suferă destul de serios de „sindromul angajatului nedreptăÈit”, care stau la serviciu peste normă fără să primească măcar vreun <em>mulÈumesc (că doar e la mijloc binele afacerii, nu?), </em>pe principiul „dacă mie îmi merge bine – zice Èeful – atunci Èi vouă vă merge bine”, doar că „binele” acesta nu se prea arată niciodată la faÈă, mai mult se cam ascunde sub preÈul de la intrare, oameni care mor efectiv datorită acelui înfricoÈător „<em>burn out</em>” (epuizarea la locul de muncă), sau oameni care preferă să emigreze, în speranÈa unei echităÈi sociale Èi materiale. Dar se vede că, la noi, Èeful se naÈte Èef, iar principiul acesta devine unul de „drept divin”, aÈa cum se alegeau domnii pe vremea despotismului medieval.</p>
<p>Suntem rudimentari în ceea ce priveÈte mentalitatea de a conduce, oricâtă Ècoală, oricâte cursuri de pregătire în domeniu ar face unii, rămân străini de ceea ce înseamnă colaborarea, spiritul de echipă, solidaritatea, empatia.Acel har de a face ca lucrurile să meargă un pic mai bine Èi pentru celălalt.</p>
<p>Sunt variaÈiuni de mici (mă refer la calităÈile morale Èi de educaÈie) dictatori care trebuie să aibă ultimul cuvânt, frecându-Èi de bucurie mâinile când îi fac o farsă – pe faÈă sau prin dos – angajatului, mai ales prin dos, pentru că făÈărnicia merge mână în mână cu caracterul autoritar, celui care slujeÈte pentru buna lui stare. Un chioÈc în gară să aibă pe mână, Èi acolo trebuie să facă pe nebunul, iar asta e atmosfera cam în tot locul, indiferent de câte trepte urcăm în ierarhia „stăpânitorilor” sau câte covoare roÈii se aÈtern în faÈa lor.</p>
<p>Până când va exista această mentalitate, „las că te pun eu cu botul pe labe, dacă mai cârteÈti”, vom rămâne, dragii moÈului, în acelaÈi loc, cu aceleaÈi proaste obiceiuri, aceleaÈi salarii din care fiecare Èef trage cât poate, aceleaÈi taxe aproape sufocante, aceiaÈi obraznici care au impresia că sunt Dumnezei Èi să Ètiu să cântărească munca pe care ei înÈiÈi nu sunt în stare s-o facă. Oameni cu minte puÈină Èi educaÈie pe sponci, urâÈi suflet Èi la căutătură…</p>
<p>Vom rămâne o societate frântă în clase sociale care se duÈmănesc, se dispreÈuiesc, ironizându-se grotesc pe la televiziuni. Era să zic un circ, dar aÈ dezonora tagma, Circul se face cu artiÈti, e o meserie nobilă, pe când <em>bâlciul</em> s-ar potrivi mai bine.</p>
<p>CitiÈi Èi despre <a href="https://bel-esprit.ro/fie-painea-cat-de-rea-george-cretianu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>George CreÈianu</strong></a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;o&#110;c&#117;&#114;&#115;&#064;y&#097;&#104;&#111;o.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>