<p>Ne punem întrebări şi răspunsurile noastre sunt multiplu direcÈionate, încât pare a rămâne mai importantă formularea întrebării la care să reflectăm, decât răspunsul, care azi poate fi unul, mâine poate fi altul, apropiat sau diametral opus.</p>
<p>În fond, Universul expandează cu o viteză mai mare decât viteza luminii, astfel încât el nu mai este identic în acest moment cu cel care era când scriam aici primul rând…<br />
Îţi poţi umple viaţa cu idei, cu scenarii despre viitor, cu imagini spectaculoase, dar, dacă nu te aÈteaptă nimeni acasă, înseamnă că altceva contează mai mult: ceea ce ai şi dă un sens existenÈei sunt sentimentele Èi cine eÈti tu cu adevărat în adâncul sufletului, universul tău interior, ce gânduri Èi ce emoÈii trimiÈi tu în univers, Èi ce aÈtepÈi ca el să-Èi întoarcă reflex.<br />
Universul mare, cosmosul, este încă la început, spune ÈtiinÈa. Se acceptă că el va avea un sfârÈit… când se va stinge. Ètim că lumile se nasc Èi pier, este o realitate de necontestat. Există scenarii. Diferite, căci nimic nu poate fi sigur. La fel Èi lanÈul generaÈiilor noastre, în universul mic, acela al UmanităÈii, sau unul Èi mai mic, al sufletulului nevăzut, dar aflat „într-o reÈea de putere pulsatorie” cu lumea. (Linné von Taggart, <strong><em>Câmpul. Căutarea forÈei secrete a Universului</em></strong>, Edit. <em>Adevăr divin</em>, BraÈov, p.190 ).</p>
<p>AÈadar, nu ne putem imagina ce urmează. Nicio variantă de răspuns nu este sigură.</p>
<p><strong>Atunci ce este cel mai important pentru noi, ca umanitate ?</strong><br />
Răspunsul la care am ajuns ar fi că putem să ne cunoaÈtem universul interior, sufletul, care poate fi pătruns, înÈeles, respectat Èi direcÈionat înspre sacru, în sensul transcendenÈei spre Dumnezeu, după cum spunea <strong>Mircea Eliade</strong>. (<strong><em>Istoria religiilor</em></strong>, <em>Humanitas</em>, BucureÈti, 1992, p. 410 Èi urm.) Ar fi o modalitate de împlinire, de atingere a fericirii, în plan spiritual, prin credinÈă, iubirea aproapelui Èi de Dumnezeu, Mântuitorul nostru.</p>
<p><strong>Am putea realiza pasul de la profan la ceea ce este sacru, un spaÈiu spiritual ideal.</strong></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-2706" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/16142953_2205134673044026_780972595440661148_n.jpg" alt="" width="641" height="641" /></p>
<p>A atinge sacralitatea înseamnă a vedea limpede, cu luciditate realităÈile lumii, dar<strong><em> limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.</em></strong>, spunea <a href="https://bel-esprit.ro/antoine-de-saint-exupery-toti-oamenii-mari-au-fost-candva-copii/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Antoine de Saint – Exupéry.</strong></a><br />
Nu putem vedea lumea cu adevărat decât cu sufletul, lucrurile esenÈiale scapă raÈionalităÈii pure, <em>nu cunoaÈtem decât ceea ce îmblânzim</em> spunea Antoine de Saint-Exupéry Èi adăugăm noi, nu îmblânzim decât cu sufletul, prin simÈurile, reperele Èi principiile lui. Trebuie să recunoaÈtem această realitate, nu este o noutate: gândim cu sufletul Èi nu greÈim.<br />
Dacă între afectiv Èi mental există acea legătură organică precum un canal de comunicare ce asigură fluxul raÈional-emoÈional, atunci putem recalibra sufletul prin puterea gândurilor noastre Èi a conÈtiinÈei, la nivel vibraÈional. Cuvântul zideÈte lumea, dar ne zideÈte Èi pe noi. Litera lui este, în formă rostită, sunet.</p>
<p><strong>Sunetul este vibraÈie, deci energie. La fel Èi în forma scrisă, rostit mental.</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><strong>Atât scris, cât Èi rostit, cuvântul este o energie pornită din conÈtiinÈă.</strong><br />
ConÈtiinÈa, gândul exprimat în cuvinte, scrise sau rostite, toate pot intra în rezonanÈă unele cu altele Èi ne pot reconfigura sufletul, fiinÈa, în esenÈa ei. AÈadar, învăÈăm să gândim frumosul, binele Èi compasiunea Èi vom fi mai buni, mai flexibili, mai toleranÈi. Devenind mai iubitori, lumea întreagă se va schimba Èi va fi mai bună.</p>
<p>Scriam mai demult, că tineretul s-a săturat de <em>calvarul</em> anilor de după cutremurul din 1977, sau de după dezastrul de la Cernobîl, când prin poezie se transfigurau lucruri din cele mai cumplite, pentru a putea rezista. PoeÈii sublimează Èi acum aspecte terifiante ale lumii noastre, care există, nu le putem ignora, dar, pe de altă parte, încearcă să aibă percepÈii pe trepte mai înalte vibraÈionale… o schimbare de optică, ceea ce este minunat!<br />
Poate că în felul acesta, putem să ne armonizăm cu natura. Nu să o dominăm, ci să ne armonizăm cu ea, să ne dezvoltăm empatia Èi să cunoaÈtem fericirea în mediul nostru, natura, aÈa cum ne-a lăsat-o Dumnezeu…</p>
<p>Despre compasiune Èi credinÈă, despre condiÈia de <strong><em>om bun</em> </strong>în timpurile noastre, despre toleranÈă, vorbea <strong>Papa Francisc</strong>, cu înÈelepciune, maximă sinceritate Èi luciditate: <em>Nu este necesar să crezi în Dumnezeu ca să fii un om bun. Într-un fel, conceptul tradiÈional de Dumnezeu este depăÈit. O persoană poate fi spirituală, fără, însă, a fi religioasă. Nu este necesar să mergi la biserică Èi să dai bani – pentru mulÈi oameni natura poate fi biserica. Unii dintre cei mai buni oameni din istorie n-au crezut în Dumnezeu, iar cele mai mari atrocităÈi au fost făcute în numele Domnului.</em></p>
<p>Admirabil punct de vedere, unul care să cuprindă în sensurile ei cele mai adânci, o calitate &#8211; bunătatea sufletului uman, în toate ipostazele general umane…<br />
Aceasta nu înseamnă că omul religios va dispărea în istoria civilizaÈiei. Nu. El ajunge să se cunoască mai bine pe sine, dar şi lumea din care face parte. <strong>Dubla cunoaştere</strong> este fundamentală, pentru că face din el, aşa cum sugerează Mircea Eliade, a cărui adeziune la creÈtinismul ancestral o cunoaÈtem, nu doar un om obişnuit, ci Èi un om desăvârşit.</p>
<p><em>Homo religiossus</em> este omul care nu se poate detaşa niciodată de universul <strong>sacrului</strong>, ba dimpotrivă se regăseşte în el sau cel puţin în preajma lui.</p>
<p><strong><em>Lupa Exupéry</em></strong></p>
<p><em>Ni se părea că totul era static<br />
timpul era o dimensiune observabilă<br />
prin repetiÈia dimineÈilor cu altă rouă<br />
aÈezată lacrimă pe suflet<br />
zborul nu-l vedeam, aveam nevoie de<br />
o lupă, aceea a sufletului<br />
&#8211; după Exupéry &#8211;<br />
dacă vrei pot fi eu lupa ta<br />
eu sunt numai suflet născut pentru<br />
tine, priveÈte-te prin mine Èi<br />
vezi-te, mă voi strădui, îÈi spuneam, să respect<br />
voinÈa ta, să fiu o oglindă dreaptă<br />
Ètiu<br />
călătoriile tale se termină<br />
în niÈte spaÈii de nedefinit<br />
te atrage mirajul potenÈial al unui vortex<br />
ce deschide porÈile energetice ale cerurilor<br />
de peste padină<br />
am simÈit impulsul acela<br />
am citit despre asta pe undeva<br />
dacă sufletul tău<br />
se poate privi printr-o lupă magică<br />
precum sunt eu<br />
atunci înseamnă<br />
că sufletele noastre sunt simetrice Èi<br />
noi trăim în aceeaÈi dimensiune<br />
</em><br />
( Florica Patan, <strong><em>Lupa Exupéry</em></strong>, din ciclul. <em>Poeme de iunii</em>)</p>
<p>CitiÈi Èi despre <strong><a href="https://bel-esprit.ro/gabriel-garcia-marquez-spune-totdeauna-ce-simti/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Gabriel Garcia Marquez&#8230;</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;l&#111;&#114;ip&#097;ta&#110;&#064;y&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>