<p><strong> De ce s-ar sinucide un bărbat tocmai la metrou?</strong></p>
<p>„<em>CămaÈa se stinse cu un oftat fin pe marginea covorului, ca spuma unui val ce sărută năvalnic pietrele Èărmului îndrăgostit de mare Èi, preÈ de un moment, străfulgeră cu albul ei electric obscuritatea mansardei… Respirând adânc, din ultimele interstiÈii, cele mai profunde, îi deschise încet fiecare nasture Èi, odată cu el, fiecare amintire ce se trezea acum în inimă vibra frenetic până în creier, dogoritor. De acolo, cuminte, pleca spre vârful degetelor, răsărind pe piele acorduri de lunatice simfonii… în apropierea lui, numai eterică senzaÈie de plutire, de vis neîntrerupt, departe de lume, într-o altă viaÈă, numai căldură care lipea de corp redobânditul suflet, însingurat de veacuri, zbucium Èi chemare din adâncuri neÈtiute îi încleÈtau fibră cu fibră toată Èesătura de carne Èi întreaga fiinÈă… Atingând sideful rece, îi reveneau în minte mâinile lui ca o promisiune cerÈită, niciodată împlinită, albe ca o rochie de mireasă uitată pe clapele unui pian… mâinile lui, care acum căutau cu atâta liniÈte urmele aripilor bolnave de dor, pe spatele ei… Descoperită acum ca o carte deschisă, pielea lui părea de sticlă în lumina răsfrântă de cutele draperiei Èi îÈi puse obrazul în dreptul inimii, ca să-Èi liniÈtească tâmplele înfierbântate… inima îi bătea în tonurile unui orologiu într-o catedrală medievală. Deasupra, în patul umerilor, îi sărută prelung, apăsat, clavicula, iar corpul lui răspunse neîntârziat cu o tresărire, dându-i viaÈă Èi putere de a-l privi Èi de a-i prinde în mâini obrajii. </em></p>
<p><em>Zărind pentru o clipă tatuajul, îl întrebă în gând: De ce să-Èi faci un tatuaj pe piele, când ai atâta loc în suflet? Atâta timp, atâta timp trecuse înfiorător de greu, dar acum secundele erau fluide ca o ploaie de vară ce răcorea trupul încins de aÈteptare. Captivă pentru un moment în mâna lui, mătasea bluzei îi mângâie în cădere pulpele Èi îi înfioră, pentru a mia oară, fiecare celulă… în îmbrăÈiÈarea aceasta, nu mai erau două corpuri, ci unul singur, devenit altar de piatră… Întâiul sărut avu un gust amar, de dor de mare, Èi luă cu el, în carnea lui Èi-n miros de fragedă amintire, clipă după clipă, zi Èi noapte nemăsurate, an după an de crudă aÈteptare. Pe buzele strivite, se limpezeau acum insomniacele nopÈi Èi toÈi paÈii zadarnic pierduÈi în căutarea lui…</em>”</p>
<p>O voce spartă rupse tăcerea gândului încremenit între foi:</p>
<p><strong><em>CirculaÈia metroului pe ruta Berceni-Pipera este îngreunată de o tentativă de sinucidere. Salvatorii SMURD acordă asistenÈă unui bărbat care a căzut între Èinele de metroul la staÈia Constantin Brâncoveanu. Vă rugăm să aveÈi răbdare Èi să nu vă înghesuiÈi la punctele de coborâre sau la ieÈirea din staÈia de metrou. Vă mulÈumim!</em></strong></p>
<p>Se auzea pentru a treia oară anunÈul acesta bizar Èi începea să devină uÈor uÈor angoasant, rupând Èirurile amintirii care se aÈterneau acum, mai vii ca niciodată… De ce s-ar sinucide un bărbat tocmai la metrou Èi de ce-ar alege o metodă atât de dureroasă, mă gândesc, de riscantă (dacă rămâne doar paralizat sau ciung sau cu un handicap care l-ar face să supravieÈuiască, dar să nu mai poată <em>trăi?</em>), de lipsită de eroism ( câÈi nu bombăne, acum, că întârzie la serviciu sau la vreo întâlnire importantă…), de expusă publicului, ca o piesă de teatru buf, cu un singur actor la care mulÈimea asistă fără să înÈeleagă, de fapt, pentru ce a fost chemată?</p>
<p>Sinuciderea e un act asumat în deplină conÈtiinÈă de cauză, el presupune luciditate Èi un sentiment al limitei pe care numai o inteligenÈă superioară Èi-l poate da, mai greu poate fi conceput ca un act de bravadă sau de exaltare, aÈa încât opÈiunea pentru săvârÈirea lui în văzul lumii ar deveni cel puÈin ciudată… oricum, după moarte, nu mai stă nimeni să te aplaude sau să-Èi plângă de milă, iar până acolo nu eÈti decât un ins care deranjează traiectoria de ceasornic rusesc a vieÈii unor oameni rutinaÈi deja…</p>
<p>&#8230; teoria despre sinucidere e foarte complexă, poate doar filozofii existenÈialiÈti au reuÈit să îi dea o formă inteligibilă, e mai uÈor să scrii despre dragoste – cu condiÈia să nu fii întrerupt de o banală tentativă de sinucidere (eÈuată pe deasupra!), petrecută în metrou, într-o dimineaÈă frumoasă de iulie când ai înaintea ta un început de carieră strălucită, dacă Ètii cum să te porÈi cu o comoară pe care destinul Èi-o aÈază la picioare, ca o răsplată (firească, până la urmă) a abnegaÈiei cu care Èi-ai făcut meseria până acum. Ploua când am plecat de <em>acasă </em>(dacă pot numi aÈa staÈionarea asta de câteva zile într-un apartament din Pipera, închiriat pe termen scurt) Èi numai scriind despre ceea ce visasem cu ore în urmă mă puteam sustrage sentimentului neplăcut de umezeală care mă pătrunde până la os…</p>
<p>Poate că omul s-a sinucis din cauza ploii… sau din cauza iubitei… sau din cauza amândurora, că n-a mai putut rezista. Se spune că regăsirea sufletului geamăn exclude orice altă posibilitate de a vieÈui în absenÈa lui, de aceea unii oameni aleg moartea odată cu dispariÈia fizică a celuilalt. Teorii&#8230;</p>
<p>– Cum eÈti?</p>
<p>Nici măcar nu-l priveÈte, pe faÈa ei rămâne albă, nescrisă, tăcerea… ar putea îngropa întreaga lume, cu tot cu preoÈi Èi rugăciuni, în golul din ea… nici măcar nu se mai fereÈte să-Èi ascundă un oftat sacadat, ca după plâns…</p>
<p>&#8211; Mă întrebi ca specialist, ca om? Să Ètiu cum să-Èi răspund…<em> </em></p>
<p>E în grimasa care-i pune în lumină ochii un început de sarcasm care nu e acid, nu e răutăcios, e o mască pe care Èi-o aÈază cu o naturaleÈe de fiecare dată Èi are un fel seducător în care îÈi ridică o sprânceană, în timp ce îÈi încruntă fruntea, ca Èi când s-ar strădui să vadă mai bine printre cuvinte, să Ètie cum să le drămuiască mai bine…</p>
<p>&#8211; Ètii cum mă simt?… Èi-a ridicat bărbia Èi acum îl priveÈte semeaÈă, fulgerând… Èi-a încruntat ambele sprâncene Èi, între ei, blocul de gheaÈă s-a înălÈat brusc, dinspre interior spre vârful aisbergului, tăios…</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>&#8211;</em>AÈa cum m-ai <strong>lăsat</strong>, aÈa cum am rămas în pragul uÈii acum mai bine de o jumătate de an, sau poate nu mai Ètii că ai luat tot din mine când s-a închis uÈa în urma ta, tot, tot, tot… am încercat să respir Èi n-am avut nici un pic de aer, nici pentru două bătăi de inimă, am rămas ne-vie, ne-moartă cu otrava absenÈei tale care mi-a împânzit toate venele… ai Ètiut tot Èi ai rămas la fel de rece ca un chirurg care a extirpat din mine, cu sânge rece, tot sufletul acesta pe care l-am Èinut în secret doar pentru tine… ai Ètiut tot… Èi m-ai privit cum mă zbăteam între vii Èi morÈi, acum stai în faÈa mea Èi mă întrebi cum sunt? La ce Èi-ar folosi?</p>
<p>N-o credeam capabilă de atâta patimă, dar era în scrâÈnetul cuvintelor ei un urlet lugubru de animal sfâÈiat care nu se lăsa pradă morÈii fără să lupte până la ultima suflare… la încheietura mâinii, venele ameninÈau răzvrătite Èi în palmă i se încleÈtaseră de furie unghiile, mai să se rupă… Èuierase vorbele, ca să nu atragă atenÈia, dar corpul nu i se lăsa îmblânzit Èi transmitea, din toate fibrele, un sentiment pe care nu-l mai cunoscusem până atunci Èi care îÈi desfăÈura spectacolul înaintea mea, cu o vibraÈie nemaipomenită…</p>
<p>&#8211; Ètiu că simÈeai de fiecare dată cât de dor îmi era de tine, nu se poate să nu fi simÈit, <strong>eu</strong> te simÈeam pe tine în fiecare secundă, noaptea în somn când te întorceai în cearÈafurile în care nu-Èi găseai locul Èi în toate frământările tale, nu te vedeam, dar erai acolo Èi făceai ce voiai cu inima mea, mai ales când erai trist, pentru că mă Èintuia la pământ, cum să înÈelegi tu asta? Ètii tu ce a fost în sufletul lui Dumnezeu când s-a retras în ceruri după ce l-a creat pe om? Nimic… a stat Èi a savurat spectacolul, probabil că a Èi aplaudat cu cinism patetica reprezentaÈie… asta suntem noi, niÈte monÈtri, fiecare în felul lui… ne bucurăm la fiecare firimitură Èi undeva, departe, cineva cântareÈte cu măsură străină sufletele noastre. Pentru că tu i-ai dat voie, neînÈelegând ce fel de iubire zace în pieptul meu Èi cum îmi roade oasele Èi carnea, în lipsa ta… M-am întrebat cu aceeaÈi durere în fiecare zi – cum poate un om să fugă de fiinÈa pe care pretinde că o iubeÈte? Ce stană de piatră poartă în venele lui Èi nu-l lasă nici să respire, nici să se miÈte… ai putut să trăieÈti fără mine, nu pot decât să te felicit, n-o să murim în acelaÈi timp… în ultima vreme ne ajunge să Ètim că suntem vii, de respirat oricum respirăm împreună, în acelaÈi ritm, dar n-ai Èi tu senzaÈia că suntem conectaÈi la aparate? Sângele nostru amestecat e din ce în ce mai anemic, pentru că tu ai preferat virtutea, în schimbul vieÈii mele. Cu fiecare despărÈire (dacă se poate spune aÈa) am rupt din mine bucăÈi de carne ca un lepros care nu-Èi mai suportă propriul trup mizerabil Èi nu Èi-ai întors odată privirea către mine, nici măcar din milă… deÈi nu vreau mila ta, cât mai sunt încă stăpâna mea nu vreau nimic de la tine decât să înÈelegi că aveam nevoie de prezenÈa ta ca să pot supravieÈui, de vocea ta ca să pot respira, de mâinile tale să mă cuprindă ca să nu mai rup din mine carne vie&#8230;</p>
<div id="attachment_35546" style="width: 562px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/de-ce-s-ar-sinucide-un-barbat-tocmai-la-metrou/e01ee2f684acf5eecaa1da259397eec9-1/"><img aria-describedby="caption-attachment-35546" class="wp-image-35546 size-full" title="De ce s-ar sinucide un bărbat tocmai la metrou?" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/09/e01ee2f684acf5eecaa1da259397eec9-1.jpg" alt="" width="552" height="774" /></a><p id="caption-attachment-35546" class="wp-caption-text">De ce s-ar sinucide un bărbat tocmai la metrou?</p></div>
<p><em>CirculaÈia metroului pe ruta Berceni-Pipera este îngreunată de o tentativă de sinucidere…</em> a cincea oară… vocea ei se sparse între sunetele metalice ale anunÈului, dar ochii îi sclipiră ca Èi când altceva i-ar fi putut capta atenÈia… se anunÈa ultima staÈie. Am privit-o ridicându-se deasupra lui, cuprinzându-i în mâini obrajii cu un gest atât de tandru încât anula toate minutele cangrenate de patos de până atunci Èi l-a sărutat pe tâmple… am avut senzaÈia că el a încercat chiar Èi atunci să se rupă de ea cu un gest aproape nefiresc, apoi l-am auzit gemând, dincolo de braÈele ei… <em>aÈa, ca o mamă</em>, i-am auzit murmurul înghiÈit cu greu…</p>
<p>În urma ei a rămas un parfum în notele căruia se zbăteau sentimente arse într-o inimă de flori de santal… El m-a privit curios, probabil că se întreba câte cuvinte au răzbătut până la mine Èi aÈ fi vrut să îi spun povestea <em>noastră, </em>atât de asemănătoare… dar nu avea nici un rost, oricum n-ar fi schimbat nimic, probabil că undeva, în mintea lui, ca Èi în mintea ta, lucrurile sunt neaÈezate în matca lor, <em>voi nu puteÈi să ardeÈi aÈa ca noi, pentru că dacă s-ar întâmpla asta, n-ar mai avea cine să întreÈină focul</em>… Am vrut să îi spun Èi că povestea asta merge mai departe, că n-are staÈie aÈa ca un metrou, n-are Èine pe care să se aÈeze Èi între liniile ei nu se poate petrece nicio sinucidere, nici măcar ratată, pentru că nu-Èi are rostul… n-ar fi decât o grabnică trecere spre o altă existenÈă în care probabil, lucrurile se vor repeta, aÈa ca în „Adam Èi Eva”, cartea lui Rebreanu… pentru ce să te grăbeÈti s-o iei de la capăt? Poate totuÈi în viaÈa asta rana se va vindeca, cine Ètie prin ce minune… <em>te poÈi lupta cu orice, mai puÈin cu amintirile unui bărbat îndrăgostit, Èi apoi e Èi păcat s-o faci</em>… <em>într-un univers atât de stabil, nu există fisuri…</em></p>
<p>Părea atât de împovărat de scena care îÈi mai răspândea încă în aer mirosul greu de suflet mistuit, încât am avut tentaÈia de a-l consola, dar mi-am amintit că fiecare din noi poartă o cruce pe care nu i-o duce nimeni atunci când nu mai poate, nu Ètiu de unde gândul acesta, cine Ètie…</p>
<p>Mi-a trebuit mult timp după aceea să revin la proza începută în dimineaÈa aceea, nici astăzi nu Ètiu dacă o s-o termin vreodată… rămânea din ea iluzia unei poveÈti cu <em><a href="https://www.britannica.com/topic/Happy-End" target="_blank" rel="noopener">happy end</a> </em>Èi, cum n-am scris niciodată o astfel de povestire, cred că n-ar fi avut niciun succes.</p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="U3Z5yQpcRB"><p><a href="https://bel-esprit.ro/atac-de-panica-la-metrou/">Atac de panică la metrou, nimic neobiÈnuit</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Atac de panică la metrou, nimic neobiÈnuit&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/atac-de-panica-la-metrou/embed/#?secret=zgJ5hrt9SE#?secret=U3Z5yQpcRB" data-secret="U3Z5yQpcRB" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pco&#110;&#099;u&#114;&#115;&#064;y&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>