<p style="text-align: center;"><em><strong>Biblia ne povesteÈte de Samson, cum că muierea,</strong></em><br />
<em><strong>Cînd dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea</strong></em><br />
<em><strong>De l-au prins apoi duÈmanii, l-au legat Èi i-au scos ochii,</strong></em><br />
<em><strong>Ca dovadă de ce suflet stă în piepÈii unei rochii…</strong></em><br />
<em><strong>Tinere, ce plin de visuri urmăreÈti vre o femeie,</strong></em><br />
<em><strong>Pe cînd luna, scut de aur, străluceÈte prin alee</strong></em><br />
<em><strong>Èi pătează umbra verde cu misterioase dungi,</strong></em><br />
<em><strong>Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.</strong></em><br />
<em><strong>Te îmbeÈi de feeria unui mîndru vis de vară,</strong></em><br />
<em><strong>Care-n tine se petrece… Ia întreab-o bunăoară —</strong></em><br />
<em><strong>O să-Èi spuie de panglice, de volane Èi de mode,</strong></em><br />
<em><strong>Pe cînd inima ta bate ritmul sfînt al unei ode…</strong></em><br />
<em><strong>Cînd cochetă de-al tău umăr Èi se razimă copila,</strong></em><br />
<em><strong>Dac-ai inimă Èi minte, te gîndeÈte la Dalila.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>E frumoasă, se-nÈelege… Ca copiii are haz,</strong></em><br />
<em><strong>Èi cînd rîde face încă Èi gropiÈe în obraz</strong></em><br />
<em><strong>Èi gropiÈe face-n unghiul ucigaÈei sale guri</strong></em><br />
<em><strong>Èi la degetele mînii Èi la orice-ncheieturi.</strong></em><br />
<em><strong>Nu e mică, nu e mare, nu-i subÈire, ci-mplinită,</strong></em><br />
<em><strong>Încît ai ce strînge-n braÈe — numai bună de iubită.</strong></em><br />
<em><strong>Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i Èade bine</strong></em><br />
<em><strong>Èi o prinde orice lucru, căci aÈa se Èi cuvine.</strong></em><br />
<em><strong>Dacă vorba-i e plăcută, Èi tăcerea-i încă place;</strong></em><br />
<em><strong>Vorba zice: „fugi încolo“, rîsul zice: „vino-ncoace!“</strong></em><br />
<em><strong>Îmblă parcă amintindu-Èi vre un cîntec, alintată,</strong></em><br />
<em><strong>Pare că i-ar fi tot lene Èi s-ar cere sărutată.</strong></em><br />
<em><strong>Èi se naltă din călcîie să-Èi ajungă pîn’ la gură,</strong></em><br />
<em><strong>Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură,</strong></em><br />
<em><strong>Ce n-o are decît numai sufletul unei femei…</strong></em><br />
<em><strong>Cîtă fericire crezi tu c-ai găsi în braÈul ei!</strong></em><br />
<em><strong>Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji —</strong></em><br />
<em><strong>Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj —</strong></em><br />
<em><strong>Èi adînc privind în ochii-i, Èi-ar părea cum că înveÈi</strong></em><br />
<em><strong>Cum viaÈa preÈ să aibă Èi cum moartea s-aibă preÈ.</strong></em><br />
<em><strong>Èi, înveninat de-o dulce Èi fermecătoare jale,</strong></em><br />
<em><strong>Ai vedea în ea crăiasa lumii gîndurilor tale,</strong></em><br />
<em><strong>AÈa că, închipuindu-Èi lăcrămoasele ei gene,</strong></em><br />
<em><strong>Èi-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene,</strong></em><br />
<em><strong>Èi, în chaosul uitării, oricum orele alerge,</strong></em><br />
<em><strong>Ea, din ce în ce mai dragă, Èi-ar cădea pe zi ce merge.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Ce iluzii! Nu-nÈelegi tu, din a ei căutătură,</strong></em><br />
<em><strong>Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe gură,</strong></em><br />
<em><strong>Că întreaga-i frumuseÈe e în lume de prisos,</strong></em><br />
<em><strong>Èi că sufletul Èi-l pierde fără de nici un folos?</strong></em><br />
<em><strong>În zadar boltita liră, ce din Èapte coarde sună,</strong></em><br />
<em><strong>Tînguirea ta de moarte în cadenÈele-i adună;</strong></em><br />
<em><strong>În zadar în ochi avea-vei umbre mîndre din poveÈti,</strong></em><br />
<em><strong>Precum iarna se aÈază flori de gheaÈă pe fereÈti,</strong></em><br />
<em><strong>Cînd în inimă e vară…; în zadar o rogi: „Consacră-mi</strong></em><br />
<em><strong>CreÈtetul cu-ale lui gînduri, să-l sfinÈesc cu-a mele lacrămi!“</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Ea nici poate să-nÈeleagă că nu tu o vrei… că-n tine</strong></em><br />
<em><strong>E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine,</strong></em><br />
<em><strong>C-acel demon plînge, rîde, neputînd s-auză plînsu-Èi,</strong></em><br />
<em><strong>Că o vrea… spre-a se-nÈelege în sfîrÈit pe sine însuÈi,</strong></em><br />
<em><strong>Că se zbate ca un sculptor fără braÈe Èi că geme</strong></em><br />
<em><strong>Ca un maistru ce-asurzeÈte în momentele supreme,</strong></em><br />
<em><strong>Pîn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere,</strong></em><br />
<em><strong>Ce-o aude cum se naÈte din rotire Èi cădere.</strong></em><br />
<em><strong>Ea nu Ètie c-acel demon vrea să aibă de model</strong></em><br />
<em><strong>Marmura-i cu ochii negri Èi cu glas de porumbel</strong></em><br />
<em><strong>Èi că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară</strong></em><br />
<em><strong>Precum în vechimea sfîntă se junghiau odinioară</strong></em><br />
<em><strong>Virginile ce stătură sculptorilor de modele,</strong></em><br />
<em><strong>Cînd tăiau în marmor chipul unei zîne după ele.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>S-ar pricepe pe el însuÈi acel demon… s-ar renaÈte,</strong></em><br />
<em><strong>Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaÈte</strong></em><br />
<em><strong>Èi, pătruns de-ale lui patimi Èi amoru-i, cu nesaÈiu</strong></em><br />
<em><strong>El ar frînge-n vers adonic limba lui ca Èi HoraÈiu;</strong></em><br />
<em><strong>Ar atrage-n visu-i mîndru a izvoarelor murmururi,</strong></em><br />
<em><strong>Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi,</strong></em><br />
<em><strong>Èi-n acel moment de taină, cînd s-ar crede că-i ferice,</strong></em><br />
<em><strong>Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice</strong></em><br />
<em><strong>Èi cu patimă adîncă ar privi-o s-o adore,</strong></em><br />
<em><strong>De la ochii ei cei tineri mîntuirea s-o implore</strong></em><br />
<em><strong>Ar voi în a lui brate să o Èină-n veci de veci,</strong></em><br />
<em><strong>DezgheÈînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci.</strong></em><br />
<em><strong>Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atît amor,</strong></em><br />
<em><strong>Cînd, căzîndu-i în genunche, i-ar vorbi tînguitor,</strong></em><br />
<em><strong>Fericirea înecîndu-l, el ar sta să-nnebunească,</strong></em><br />
<em><strong>Ca-n furtuna lui de patimi Èi mai mult să o iubească.</strong></em><br />
<em><strong>Ètie oare ea că poate ca să-Èi dea o lume-ntreagă,</strong></em><br />
<em><strong>C-aruncîndu-se în valuri Èi cerînd să te-nÈeleagă</strong></em><br />
<em><strong>Ar împlea-a ta adîncime cu luceferi luminoÈi?</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Cu zîmbiri de curtezană Èi cu ochi bisericoÈi,</strong></em><br />
<em><strong>S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt</strong></em><br />
<em><strong>De-a fi umbra frumuseÈii cei eterne pe pămînt.</strong></em><br />
<em><strong>O femeie între flori zi-i Èi o floare-ntre femei —</strong></em><br />
<em><strong>È-o să-i placă. Dar o pune să aleagă între trei</strong></em><br />
<em><strong>Ce-o-nconjoară, toÈi zicînd că o iubesc — cît de naivă —</strong></em><br />
<em><strong>Vei vedea că de odată ea devine pozitivă.</strong></em><br />
<em><strong>Tu cu inima Èi mintea poate eÈti un paravan</strong></em><br />
<em><strong>După care ea atrage vre un june curtezan,</strong></em><br />
<em><strong>Care intră ca actorii cu păsciorul mărunÈel,</strong></em><br />
<em><strong>Lăsînd val de mirodenii Èi de vorbe după el,</strong></em><br />
<em><strong>O chioreÈte cu lornionul, butonat cu o garofă,</strong></em><br />
<em><strong>Operă croitorească Èi în spirit Èi în stofă;</strong></em><br />
<em><strong>Poate că-i convin tuspatru craii cărÈilor de joc</strong></em><br />
<em><strong>Èi-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc…</strong></em><br />
<em><strong>Èi cînd dama cochetează cu privirile-i galante,</strong></em><br />
<em><strong>ÎmpărÈind ale ei vorbe între-un crai bătrîn Èi-un fante,</strong></em><br />
<em><strong>Nu-i minune ca simÈirea-i să se poată înÈela,</strong></em><br />
<em><strong>Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala…</strong></em><br />
<em><strong>Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugăreÈte,</strong></em><br />
<em><strong>Pe cînd craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i creÈte,</strong></em><br />
<em><strong>Ochiul îngheÈat i-l umplu gînduri negre de amor</strong></em><br />
<em><strong>Èi deodată e vioaie, stă picior peste picior,</strong></em><br />
<em><strong>È-acel sec în judecata-i e cu duh Èi e frumos…</strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><em><strong>A visa că adevărul sau alt lucru de prisos</strong></em><br />
<em><strong>E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr,</strong></em><br />
<em><strong>Este piedica eternă ce-o punem la adevăr.</strong></em><br />
<em><strong>AÈadar, cînd plin de visuri, urmăreÈti vre o femeie,</strong></em><br />
<em><strong>Pe cînd luna, scut de aur, străluceÈte prin alee</strong></em><br />
<em><strong>Èi pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi</strong></em><br />
<em><strong>Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.</strong></em><br />
<em><strong>Te îmbeÈi de feeria unui mîndru vis de vară,</strong></em><br />
<em><strong>Care-n tine se petrece…</strong></em><br />
<em><strong>Ia întreab-o, bunăoară,</strong></em><br />
<em><strong>È-o să-ti spuie de panglice, de volane Èi de mode,</strong></em><br />
<em><strong>Pe cînd inima ta bate-n ritmul sfînt al unei ode…</strong></em><br />
<em><strong>Cînd vezi piatra ce nu simte nici durerea Èi nici mila —</strong></em><br />
<em><strong>De ai inimă Èi minte — feri în lături, e Dalila!<br />
</strong></em></p>
<div id="attachment_24755" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-24755" class="wp-image-24755 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/07/cuplu.jpg" alt="" width="564" height="843" /><p id="caption-attachment-24755" class="wp-caption-text">Painting by Clarence F. Underwood</p></div>
<p>Câteva „consideraÈiuni” pe marginea textului, mai degrabă gânduri&#8230;</p>
<p>„Scrisoarea a V-a”, de Mihai Eminescu. Una dintre capodoperele unanim recunoscute ale periaodei sale de maturitate, începută în 1884, publicată fragmentar în 1886, Èi integral postum la 1 februarie 1890 în revista <i>Convorbiri literare, </i>organul de presă al Junimii<i>. </i>Diatribă la adresa femeii care trădează în dragoste, poemul este impregnat de pesimismul Èi misoginismul lui Schopenhauer, ale cărui idei poetul le îmbrăÈiÈează încă din anii studenÈiei la Viena. Filozoful romantic german i s-a potrivit nu doar ca temperament, ci Èi ca viziune lui Eminescu, pentru că găsea în el extremele unei concepÈii dualiste asupra lumii &#8211; eseul „Despre geniu sau nebunie”, de altfel, se regăseÈte ilustrat în „Luceafărul”, demonstrabil pas cu pas. Toate atributele geniului, în concepÈia lui Schopenhauer, transpar Èi la poetul nostru, odată cu fel de a fi „altfel”, în răspăr cu lumea.</p>
<p>Mai cu seamă că în 1883 încep să apară primele semne ale bolii, este internat la Sanatoriul dr. ÈuÈu (un fel de blestem al vieÈii lui), care îl tratează cu mercuri, în doze inadecvate, capabile să omoare Èi un cal. Tot aÈa, timp de 6 ani, până când teribilul tratament îi distruge sistemul nervos, dar îi lasă intact creierul (care cântărea cât al lui Einstein), luciditatea, conÈtiinÈa. Adică acea capacitate de a suferi. Tipic romantic, veÈi spune. Poate că aÈa este, dar putem spune Èi tipic Eminescu, mai ales în ultima perioadă de creaÈie. Alienare. Un diagnostic la fel de „romantic”, iar moartea la 39 de ani nu e cu nimic mai deosebită de cea a lui Byron sau a lui Shelley, aÈa cum s-a întâmplat, de fapt, la mulÈi dintre poeÈii romantici din restul Europei. Desigur, toată lumea a încercat să vadă cazuistica medicală, ignorând partea de combustie interioară care rezultă din scrierile lor.</p>
<p>Dacă cercetăm opera lor (n.n. a poeÈilor romantici) vom vedea că există o forÈă creatoare Èi o prolixitate care întrece practic calculul unei temporalităÈi „umane”. Îngeri Èi demoni totodată, ei au ars precum un rug viu („Odă în metru antic” e evident grăitoare), iar această efervescenÈă a avut ca sorginte un anumit fond interior marcat de o incredibilă exaltare. Fie că este vorba despre iubire, natură, timp, cosmos Èi/sau alte „spaÈii compensatorii”, romanticii au fost niÈte suferinzi incurabili, cărora nimic din ceea ce e omenesc nu le-a fost pe măsură: mereu tânjind, mereu nesatisfăcuÈi de real, mereu ardenÈi în căutarea unui ideal (de cele mai multe ori abstract), iar sinceritatea cu care Èi-au etalat acest fel de a fi indică o Èi mai profundă dramă interioară.</p>
<p>„Scrisoarea a V-a” (ultima) aduce în faÈa cititorului profilul unui „înger demonic” ce analizează cu ochi critic Èi ironic starea lui în faÈa iubirii trădate, invocând, prin detalii îngroÈate, viciile femeii incapabile să-i înÈeleagă dragostea, suferinÈa Èi geniul. Era în perioada în care Eminescu, trimis de la Ana la Caiafa, trecea prin chinurile unei relaÈii tumultuoase cu <strong><a href="https://bel-esprit.ro/prefera-sa-fie-metresa-lui-eminescu-decat-nevasta-unui-print/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Veronica Micle</a></strong> (aflată departe de el dar mereu pusă pe reproÈuri), despre care primea neîncetat atenÈionări de la „amicii” săi (în frunte cu Maiorescu)&#8230; Că avusese sau nu o relaÈie cu Caragiale, cine mai poate a socoteală, numai corespondenÈa lor e singura capabilă să desluÈească puternicele trăiri pe care le avea poetul îndrăgostit până peste poate&#8230; Însă, cu excepÈia câtorva momente de exaltare (care au generat, de altfel, (încă) cele mai strălucite poeme din literatura română), nu putem vorbi de o reală stare de fericire pe care dragostea o produce, cât, mai degrabă, de o dezamăgire născută din sentimentul incompatibilităÈii cu fiinÈa în care Èi-a investit sentimentele. Funciar, romanticii trăiesc într-o tensiune care oscilează între extreme, iar planul erotic (sentimental) este de cele mai multe ori un câmp de bătălie. Prin urmare, orice falie între <strong>idealul</strong> pe care Èi-l construiesc Èi <strong>realitatea </strong>cu care se confruntă devine un punct vulnerabil ale cărui margini cotropesc, încetul cu încetul, întreaga lor fiinÈă.</p>
<p>Femeia dezlănÈuie pasiuni pe care nu e capabilă să le întreÈină, spune Eminescu în subtext, pentru că e înzestrată nativ cu darul seducÈiei, ale cărei urmări însă nu le poate nici prevedea, nici tempera. Fire versatilă, ea cucereÈte pentru că e dedată jocului instinctualităÈii erotice, dar e total lipsită de profunzime Èi intensitate. Ea e Dalila (Eminescu recurge de multe ori la instrumentarul mitologic), vicleana căreia îi place postura de a fi adulată, dar nu cunoaÈte „demonia pasională” (Schopenahauer) Èi nici nu se poate dărui cuiva pe de-a-ntregul, cu credinÈă Èi devotament. În fond, poemul acesta face din nou apologia geniului romantic, aÈa cum se întâmplă Èi în „Luceafărul” sau în „Odă în metru antic”, pentru că adevărata cheie de lectură se află în acel „eu” hiperbolizat aflat în centrul discursului liric (aici, „mascat” în „tu” cu valoare generică). Bărbatul (a se citi geniul romantic) e un creuzet al iubirii autentice, transfiguratoare, supus tentaÈiei &#8211; prin urmare vulnerabilizat -, pentru care instinctul erotic se ridică la rang de principiu existenÈial, depăÈind „chemarea speciei”. Apanaj al femeii (cochete), care caută în el doar oglinda magică în care să se vadă mai presus decât este cu adevărat.</p>
<p>Concluzia? Iubirea e suferinÈă Èi ardere inutilă, pentru că între bărbat Èi femeie există o diferenÈă insurmontabilă în felul de a trăi iubirea.</p>
<p>Ceea ce va relua Èi Allain de Botton, după mai mult de un secol:</p>
<p><em><strong>„În lumea modernă ne aÈteptăm să existe egalitate în toate aspectele din cuplu, ceea ce înseamnă, în esenÈă, o egalitate a suferinÈei. Însă calibrarea durerii pentru asigurarea unor doze egale nu e treabă uÈoară; nefericirea se trăieÈte subiectiv Èi există întotdeauna o tentaÈie pentru fiecare parte să-Èi formeze convingerea sinceră, dar în competiÈie cu a partenerului, că, la drept vorbind, viaÈa lui (sau a ei) e mai blestemată – în moduri de care celălalt nu pare înclinat să Èină cont Èi pentru care nu vrea să ispăÈească.”</strong></em></p>
<p>E nevoie de o înÈelepciune supraomenească pentru a evita concluzia consolatoare că ai o viaÈă mai grea decât a celuilalt.”<strong> <a href="https://www.catchy.ro/alain-de-botton-de-ce-iubim-femeile/17371" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Alain de Botton</a></strong></p>
<p>Misoginism? Există, desigur, în fiecare bărbat o doză de misoginism, uneori manifest, alteori temperat prin convenÈie socială. Dezamăgire? Cu siguranÈă, Èi un sentiment al unei dulci amărăciuni, pentru că scrisul netezeÈte asperităÈile sufleteÈti, purificând spiritul prin acel salvator catharsis. Aici, femeia rămâne importantă ca generatoare de „simÈiri”, de tumult, Èi ca sursă de inspiraÈie, ea, nenumita care se perpetuează ad aeternum în toate fiinÈele feminine. Un fel de supragen, am putea spune, faÈă de care soluÈia este autoprotecÈia. Ce ne spune poetul? Că iubirea, până la un moment dat, incită, creează fiori, dezlănÈuie trăiri abisale, dar preÈul de a cădea în capcana ei, sau, mai degrabă naivitatea (din nou trăsătură specifică geniului la Schopenhauer) e prea mare Èi mult prea greu de plătit.</p>
<p>Mai presus de toate însă, un nou răspuns la celebra invocare din finalul „Odei”: „Ca să pot muri liniÈtit/ Pe mine, mie redă-mă”. Un mod de a pătrunde în esenÈa lucrurilor printr-un scenariu plasat în mit, pentru a demonstra caracterul repetitiv al lucrurilor, acel tipar imuabil în care se petrec toate cele întru fiinÈă. Un „mit al eternei reîntoarceri”, ar spune <a href="https://bel-esprit.ro/mircea-eliade-voiam-sa-trec-printre-semeni-neluat-in-seama/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Eliade</strong></a>, pe care <strong>Poezia </strong> îl aduce într-o formă jucăuÈ-sublimată, am putea spune, deschisă numai celor care ajung dincolo de graniÈele reci ale semnificaÈiilor de suprafaÈă. Mitul orfic n-a fost niciodată atât de bine reprezentat în literatura noastră ca la Eminescu, pentru care Iubirea Èi CreaÈia au fost dintotdeauna ideal Èi scop existenÈial.</p>
<p> ;</p>
<p>AscultaÈi înregistrarea textului <strong><a href="https://www.youtube.com/watch?v=yS9_Wf1DOKM" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici.</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:c&#111;&#110;cur&#115;&#114;a&#100;&#117;&#115;t&#097;n&#099;&#097;&#064;ya&#104;&#111;&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>