<p>Crăciunul e încă proaspăt Èi astăzi, cu doar o zi înaintea ultimei din an. Îi simÈi Èi-i povesteÈti ecourile ca să-Èi bucuri sufletul încă Èi încă o dată, pe-al tău Èi pe-al celor cu care împărtăÈeÈti magia.</p>
<h4><img class="aligncenter size-medium wp-image-17188" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/da_virginia1-300x300.jpg" alt="" width="300" height="300" /></h4>
<h4>Un ecou</h4>
<p>Sofia, fetiÈa unei prietene, elevă în clasa a cincea deja, constituie pentru mine, de ani buni, exemplul copilului crescut cu acea dragoste Èi grijă care asigură existenÈa lui MoÈ Crăciun. Cu ochii plini de lacrimi Èi îndoieli sădite în suflet era, însă, Sofia în ajunul acestui Crăciun, punându-Èi mama la grea încercare&#8230;</p>
<p>Ceea ce mi-a povestit ea, mama, mi-a demonstrat, o dată în plus, că iubirea dă cele mai bune explicaÈii. ExplicaÈia pe care a oferit-o fetiÈei ei se potriveÈte perfect cu următoarea poveste, adevărată Èi ea:</p>
<p>În anul 1897, o altă fetiÈă &#8211; Virginia O’Hanlon, tachinată de prietenii săi care-i răsturnau cerul spunându-i că MoÈ Crăciun nu există, a scris o scrisoare ziarului The New York Sun, punându-i întrebarea întrebărilor:</p>
<h5>„Există MoÈ Crăciun?”</h5>
<p style="padding-left: 40px; text-align: center;"><em>„Am opt ani. Unii dintre prietenii mei spun că Moş Crăciun nu există. Tata spune că tot ce scrie în „Sun” este adevărat. Spuneţi-mi, vă rog, există Moş Crăciun?”</em><br />
<em>Virginia O’Hanlon</em></p>
<p>Redactorului şef i-a părut suficient de importantă încât să-i dea curs, astfel că răspunsul a revenit în sarcina lui Francis Pharcellus Church, un editorialist experimentat Èi profund. El s-a achitat de îndatorirea primită printr-unul dintre cele mai frumoase Èi mai pline de sens editoriale din toate timpurile.</p>
<p>Îl redau în continuare, pentru toÈi copiii Èi toÈi oamenii mari:</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>„Virginia, micii tăi prieteni nu au dreptate. Mulţi copii cred numai ceea ce văd. Ei cred că nu poate exista ceea ce nu pot pricepe cu spiritul lor mic, de copil. Spiritul uman, în general, e mic, indiferent că aparţine unui om mare sau unui copil. În spaţiul cosmic, s-ar pierde ca o insectă mititică. Un creier de furnică nu e suficient pentru a cuprinde şi înţelege întregul adevăr.<br />
Virginia, Moş Crăciun există! Există aşa cum există iubirea, mărinimia, cinstea, credinţa, sinceritatea, respectarea cuvântului dat. Şi doar pentru că toate acestea există, viaţa noastră este frumoasă şi senină. Fără Moş Crăciun, lumea ar fi atât de întunecată! Fără el nu ar mai exista nici o fetiţă ca Virginia, nici credinţa, nici poezia! N-ar mai exista absolut nimic din ce ne face viaţa suportabilă. Abia dacă s-ar mai distinge un licăr de frumuseţe. Chiar şi lumina copilăriei, cea care face lumea să strălucească, s-ar stinge. Moş Crăciun există, altfel nu ai mai putea crede în basme. Sigur, l-ai putea ruga pe tatăl tău, în ajun, să trimită oameni care să-l prindă pe Moş Crăciun. Aproape sigur, n-ar reuşi să-i dea de urmă. Şi? Ce-ar dovedi asta? Nici un om nu-l poate vedea aşa uşor. Asta nu dovedeşte nimic. Cele mai importante şi mai frumoase lucruri rămân de cele mai multe ori invizibile. Zânele, de pildă, dansând în luminişuri sub razele lunii. Şi totuşi, ele există!<br />
A-ţi imagina toate minunile, cu atât mai puţin a le vedea, asta nu poate nici cel mai înţelept om din lume. Indiferent ce vezi, nu vezi niciodată totul. Poţi să desfaci un caleidoscop în căutarea acelor figuri atât de frumoase. Vei găsi doar cioburi colorate, atâta tot. De ce? Pentru că există un văl care acoperă lumea cea adevărată, un văl pe care nu-l poate destrăma nici cea mai mare putere din lume. Numai credinţa, poezia şi iubirea îl pot ridica puţin. Abia atunci putem recunoaşte frumuseţea şi splendoarea de dincolo. „Acesta este adevărul gol-goluţ?” ai putea să întrebi. Virginia, nimic pe lume asta nu este mai adevărat şi mai trainic.<br />
Moş Crăciun trăieşte şi va trăi veşnic. Va exista şi peste zece ori zece mii de ani, pentru a umple de bucurie pe toţi copiii ca tine şi fiecare inimă primitoare.</p>
<p>Crăciun Fericit, Virginia!”</p>
<p>După ce a fost publicat pentru prima dată în ziua de marţi, 21 septembrie 1897, pe prima pagină a ziarului Èi până la încetarea apariţiei ziarului „The Sun” (New York), în 1950, editorialul a fost reprodus anual, de Crăciun, pe prima pagină a acestuia. Mai târziu, ştafeta a fost preluată de ziarul german „Welt am Sontag”, iar acum, publicaţiile din întreaga lume o reamintesc cititorilor an de an.</p>
<p>Mama Sofiei mi-a spus-o Èi mie, astăzi. Îi mulÈumesc!</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-17190" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/Virginia-OHanlon-300x165.jpg" alt="" width="300" height="165" />
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:lu&#109;&#105;&#110;it&#097;.&#103;&#105;&#117;rgi&#117;.a&#064;g&#109;&#097;i&#108;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>