
<p>Dintotdeauna, poveÈtile cu nuanÈe metafizice au fascinat cititorii din lumea occidentală. Ziceri precum «Nimic nu e veÈnic, nimic nu e real» suscită interesul celui căruia truda zilnică Èi problemele de natură materială nu-i dau pacea la care râvneÈte. Bunăoară, scriitorul franco-belgian, <a href="https://www.eric-emmanuel-schmitt.com/home_language.cfm;jsessionid=BF1914F28C8DA989EF73723B98651DA3.cfusion?urlredirect=home%2Ecfm&;CFID=2179641&;CFTOKEN=94b407bfb9a6648f-A6026B75-EC8B-7901-3A4C6EBF2214A8E0">Éric-Emmanuel Schmitt</a>, ne invită să parcurgem o serie de lecturi consacrate spiritualităÈii (<em>Le Cycle de l&#8217;invisible/Ciclul Invizibilului); </em>unul dintre cele mai surprinzătoare romane din acest ciclu fiind <em><a href="http://www.humanitas.ro/humanitas-multimedia/milarepa">Milarepa</a></em> (apărut în 1997, Ed. <a href="https://www.albin-michel.fr/auteurs/eric-emmanuel-schmitt-16374">Albin Michel</a>, tradus în limba română de Ileana Cantuniari pentru <a href="http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/milarepa">Editura Humanitas</a>).</p> 
<div class="wp-block-image">
<figure class="alignleft is-resized"><img class="wp-image-7843" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/03/Milarepa-@-Humanitas.jpg" alt="" width="598" height="922">
<figcaption>Milarepa, Editura Humanitas &#8211; Coperta Angela Rotaru<br><br></figcaption>
</figure>
</div> 
<p>EdiÈia originală este însoţită de o postfaţă în care se poate citi un interviu oferit de autor, unde acesta prezintă modul în care a receptat filosofia orientală, viziunea budistă asupra iertării şi a suferinţei, dar şi povestea lui <a href="https://www.eric-emmanuel-schmitt.com/literature.cfm?nomenclatureId=1816&;catalogid=794">Milarepa</a>. Textele centrate pe căutarea sinelui şi regăsirea valorilor morale par a fi mult mai echilibrante decât aderarea propriu-zisă la o mişcare spiritualistă. Furat de plăcerea de a împărtăşi tuturor bucuria descoperirii valorilor tibetane, celebrul autor purcede la o demonstaţie interculturală de emoţie pură, cuceritoare Èi pledează pentru acel sâmbure de bunătate luminoasă din fiinţa umană, dar care nu poate fi dat la iveală decât în urma unor suplicii, pierderi sau traume.</p> 
<div class="wp-block-image">
<figure class="alignleft is-resized"><img class="wp-image-7845" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/03/MIlarepa-Livre-du-Poche-626x1024.jpg" alt="" width="596" height="974">
<figcaption><br>Milarepa &#8211; Le Livre de Poche</figcaption>
</figure>
</div> 
<p>Romanul, cu aspect de monolog spiritual, ne poarta spre piscurile Himalayei, spre crestele gândirii umane, cât mai aproape de întrebarea esenÈială: «Cum iÈi poÈi găsi drumul în lume?». AÈadar, avem &#8211; în cele 63 de pagini &#8211; un text poetic, o poveste <em>karmică</em> tocmai bună pentru cei care nu cunosc prea multe despre budism. Încă o dată, Schmitt semnează un roman excelent, situat la graniÈa fantasticului cu filosofia (orientală). DeÈi e de dimensiuni reduse (mai scurt decât orice carte semnată de Amélie Nothomb) Èi pare mai degrabă o broÈură decât un roman, <a href="http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/milarepa"><em>Milarepa</em></a> are o mare densitate. Abilul autor se foloseÈte de trucurile sale de „povestaÈ” Èi ne introduce mai întâi la Paris, unde Simon visează mereu un vis bizar. Schmitt îşi imaginează cum ar fi fost ca unchiul lui Milarepa să se reincarneze într-un bărbat în vârstă de treizeci şi opt de ani din Paris, care la rândul său trebuie să îşi purifice sufletul repetând povestea lui Milarepa de sute de mii de ori. Ca Èi Buddha, Milarepa simbolizează purificarea prin renunţarea la slăbiciuni şi la tentaţia urii pentru a-şi purifica definitiv <em>karma</em> şi pentru a-şi întrerupe ciclul reincarnărilor, considerat şi o sursă a suferinţelor, ca dobândă pentru păcatele din vieţile anterioare. Prin urmare, parizianul cu viaţă anoastă nu şi-ar fi amintit de o existenţă orientală anterioară dacă o şarmantă femeie nu l-ar fi abordat într-o cafenea şi nu i-ar fi amintit de infamiile comise cu aproape un mileniu în urmă, undeva, într-un ţinut aflat la mii de metri deasupra lumii dezlănţuite. Pentru a scăpa de «<em>samsara</em>», Simon trebuie să spună de cel puÈin o sută de mii de ori povestea. Mereu, Simon visează la o viaÈă în munÈi. Autorul prezintă legenda din perspectiva unchiului lui Milarepa, reîncarnat, conturându-se, astfel, mitul metempsihozei, al reîntrupării de după moartea fizică, o credinÈă orientală. Avem să aflăm că Milarepa întrupează Poetul, Sfântul, Ascetul şi Stăpânul Spiritual. Născut în 1040, în Tibet, într-o familie nobilă, Milarepa rămăsese fără tată la vârsta de Èapte ani Èi – împreună cu mama Èi sora lui – cade în mâinile unui unchi tiranic Èi lacom. AÈadar, mătuÈa Èi unchiul îi sărăcesc, trasnformându-l pe Milarepa într-un servitor exploatat. Mama sa îl va trimite să înveÈe magia neagră pentru a se răzbuna pe cei care profitaseră de ei. Pentru a-şi spăla păcatele acumulate prin actul vindicativ, mai târziu, se va aciua pe lângă un mare înţelept din Tibet.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>
 
<p>NaraÈiunea alternează între Parisul contemporan, cu Simon, Èi Tibetul veacului XI, pe urmele lui Milarepa („Montmartre e frumos în seara asta. Parisul e un decor. Tibetul, un alt decor. Îndărătul imaginii se înfioară vidul”). Verva lui Schmitt, naraÈiunea plurivalentă, pe mai multe niveluri, ajută ca lectura să devină fluidă, iar extraordinara poveste metafizică e mult mai accesibilă. Drumul lui Milarepa din întunecimea fiinÈei, din închisoarea propriei cărni, către iluminarea spirituală Èi împlinirea fiineÈi, este prezentată din perspectiva lui Simon: „Mi-amintesc încă de ultima mea suflare: nu era şoapta părerii de rău. Nu. De veacuri rătăceşte din trup în trup şi a sfârşit prin a se instala în mine&#8230;Simon-Svastika, în aşternutul durerii mele. Simon. Căci întrezăream, în sfârşit, înţelepciunea. Era urletul urii.” Acesta &#8211; reprezentând reîntruparea unchiului lui Milarepa, care, pentru a îÈi elibera spiritul de păcatele săvârÈite &#8211; trebuie să ducă istoria eremitului mai departe. Prin urmare, regretându-Èi trecutul, Milarepa caută iertarea, înÈelepciunea Èi puterea de a trece peste toate cele întâmplate, ajungând să facă un pact cu preamăritul Lama, Marele Marpa, oferindu-i „trupului, cuvântul Èi inima”, în schimbul „hranei, veÈmintelor Èi învăÈăturii”. Se conturează (Èi) motivul pactului cu diavolul, aÈadar, Milarepa nu le poate avea pe toate Èi trebuie să aleagă doar una singură. Astfel, alege învăÈătura, fiind nevoit ca de celelalte două să se îngrijească singur: „A dori prea multe îÈi tulbură sufletul.”</p>
<p>Adesea ludic, adesea epic, textul lui Éric-Emmanuel Schmitt ne iniÈiază, cu supleÈe, în spiritualitatea tibetană („Pământul îÈi vinecă rănile mai repede decât oamenii.”). DeÈi Simon relatează legenda lui Milarepa, ura unchiului său, Svastika, are consecinÈe asupra caracterului tânărului Milarepa. Spiritul răzbunător se va domoli în momentul în care maestrul său, Lama Marpa, îi deschide calea &#8211; graÈie studiului Èi meditaÈiei &#8211; spre disciplina interioară Èi către înÈelepciune. În mare sa aventură, Milarepa cade pradă destinului pe care nu-l poate înÈelege. Într-o permanentă stare contradictorie, crede că Marele Marpa îÈi bate joc de el, punându-l la diferite munci, pentru ca, mai apoi, să-l pună să distrugă ceea ce a construit, într-un permanent „du-te-vino” al sorÈii. Obosit, rănit Èi dezamăgit, admonestat de Marele Marpa, Milarepa are o revelaÈie: îÈi dă seama că ceea ce căuta era, întotdeauna, acolo unde trebuia să fie, iar aÈteptarea l-ar fi condus pe drumul către împlinirea fiinÈei. După un veritabil traseu iniÈiatic, el însuÈi devine un discipol care să-i îndrumeze pe alÈii pe calea spiritului („M-a legat prin jurământul de novice Èi mi-a poruncit ca, dincolo de suferinÈele mele, mai târziu, după moartea mea, să revin pe pământ de câte ori va trebui spre a-mi continua sarcina. Voia să facă din mine un adevărat <em>bodhisattva</em>.”)</p>

<p>Parcursul lui Milarepa către sine e jalonat de reflecÈii despre credinÈă Èi desăvârÈire:„ – Care nefericire ? întrebă Milarepa. Eu sunt fericit cum nu am mai fost niciodată. Am învăÈat să mă îndepărtez de mine însumi, să simt deÈertăciunea lucrurilor Èi să mă rog pentru soarta celorlalte făpturi.” Ca Èi în celelalte romane din acest ciclu, autorul pledează pentru înÈelegerea acestei lumi, presărând în text pilde despre viaÈă, moarte, libertate, superioritatea fiinÈei Èi bunăstare:„ Izolându-mă în grotele mele cocoÈate sus pe munte, am dat uitării lumea comună a simÈurilor, părerea fraÈilor Èi-a vecinilor mei. Cântând doar cânturi de <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>, am dat uitării disputele. Străduindu-mă să învăÈ blândeÈea, am dat uitării deosebirea dintre mine Èi ceilalÈi.” Adesea ludic, adesea epic, textul lui Éric-Emmanuel Schmitt ne iniÈiază, cu supleÈe, în spiritualitatea tibetană („Pământul îÈi vinecă rănile mai repede decât oamenii.”). DeÈi Simon relatează legenda lui Milarepa, ura unchiului său, Svastika, are consecinÈe asupra caracterului tânărului Milarepa. Spiritul răzbunător se va domoli în momentul în care maestrul său, Lama Marpa, îi deschide calea &#8211; graÈie studiului Èi meditaÈiei &#8211; spre disciplina interioară Èi către înÈelepciune. În mare sa aventură, Milarepa cade pradă destinului pe care nu-l poate înÈelege. Într-o permanentă stare contradictorie, crede că Marele Marpa îÈi bate joc de el, punându-l la diferite munci, pentru ca, mai apoi, să-l pună să distrugă ceea ce a construit, într-un permanent „du-te-vino” al sorÈii. Obosit, rănit Èi dezamăgit, admonestat de Marele Marpa, Milarepa are o revelaÈie: îÈi dă seama că ceea ce căuta era, întotdeauna, acolo unde trebuia să fie, iar aÈteptarea l-ar fi condus pe drumul către împlinirea fiinÈei. După un veritabil traseu iniÈiatic, el însuÈi devine un discipol care să-i îndrumeze pe alÈii pe calea spiritului („M-a legat prin jurământul de novice Èi mi-a poruncit ca, dincolo de suferinÈele mele, mai târziu, după moartea mea, să revin pe pământ de câte ori va trebui spre a-mi continua sarcina. Voia să facă din mine un adevărat<em>bodhisattva</em>.”) Parcursul lui Milarepa către sine e jalonat de reflecÈii despre credinÈă Èi desăvârÈire:„ – Care nefericire ? întrebă Milarepa. Eu sunt fericit cum nu am mai fost niciodată. Am învăÈat să mă îndepărtez de mine însumi, să simt deÈertăciunea lucrurilor Èi să mă rog pentru soarta celorlalte făpturi.”</p>

<p>Ca Èi în celelalte romane din acest ciclu, autorul pledează pentru înÈelegerea acestei lumi, presărând în text pilde despre viaÈă, moarte, libertate, superioritatea fiinÈei Èi bunăstare: „Izolându-mă în grotele mele cocoÈate sus pe munte, am dat uitării lumea comună a simÈurilor, părerea fraÈilor Èi-a vecinilor mei. Cântând doar cânturi de <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>, am dat uitării disputele. Străduindu-mă să învăÈ blândeÈea, am dat uitării deosebirea dintre mine Èi ceilalÈi.” LecÈia de optimism desprinsă Èi din această proteică scriere a lui Éric-Emmanuel Schmitt, aparent despre «îmblânzirea<em>karmei</em>», se înscrie în aceeaÈi traiectorie ca Èi celelalte opere din „<em>Ciclul Invizibilului”</em>. ÎnvăÈămintele desprinse din întâlnirile cu personajele exotice din lumea orientală par să îl reînveţe pe occidental să vadă lumea şi cu alţi ochi.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:ma&#100;&#097;lin&#097;.dumi&#116;&#114;&#097;&#099;he&#064;y&#109;&#097;il.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
«Cum îți poți găsi drumul în lume?» – „Milarepa”
