<p><strong>Colierul de inimă albastră</strong></p>
<p>Prefer să merg cu trenul pentru că mă liniÈteÈte Èi îmi oferă singura Èansă de a rămâne cu gândurile mele, descătuÈate din corsetul tiparelor cotidiene. În răgazul de a-mi pune într-o ordine cât de cât firească toate întrebările Èi toate lucrurile lăsate în nelămurire, toate căile întortocheate pe care mi se pare că rătăcesc fără stare Èi fără capăt, de atâta prădalnică vreme… dacă e lume în compartiment, mă adun din afară, dinspre cerul care-Èi toarnă pletele de nori pe vârfurile munÈilor, colorând în verde povârniÈurile până înspre vale, Èi toate crâmpeiele de amintiri amestecate în apele crude ale memoriei afective… singura parte vie din mine, pe care o simt atât de materială, încât aÈ putea s-o modelez ca pe-o bucată de plastilină, între două degete.</p>
<p>Încetul cu încetul, cobor în mine cu paÈi apăsaÈi, ca într-o peÈteră în care picură, din gările prin care trecem, imagini frânte ale despărÈirii noastre, pe acel peron care, în mod ciudat, Èi-a împrumutat forma tuturor peroanelor din lumea asta, închizând în scrâÈnetul de roÈi ultimele secunde ale unei mari iluzii… îÈi spun în gând, aproape de fiecare dată când cobor din tren, <em>că am rămas acolo ca în ultima zi, cu picioarele captive în asfaltul încins Èi cu mintea în privirea ta, întoarsă de la mine, în mintea mea mă poÈi găsi la orice oră în după-amiaza aceea de august, mi se pare, Èi în acelaÈi loc…</em> chiar, ai mai văzut pe cineva care să rămână ani întregi într-un singur loc, fără să aibă orice altă preocupare, fără să mănânce sau să bea apă, fără să-Èi aducă aminte de sine Èi de viaÈă, respirând încontinuu, cu o pulsaÈie haotică, acelaÈi aer greu de durere încinsă Èi înăbuÈitoare? E ca Èi când biografia mea s-a oprit aici Èi în loc de continuare cineva a lăsat loc liber, pentru o viaÈă viitoare… <em>to be continued</em>… simt nevoia unui fum de Èigară, să-mi schimbe gustul amar care mi-a rămas pe buze Èi în creier, dar în trenuri nu se mai fumează, aÈa că nu există nicio soluÈie salvatoare, <em>Ètiam eu</em>…</p>
<p>S-a aÈezat în faÈa mea Èi, cu un <em>Bună ziua </em>discret, uÈor cântat, însoÈit de un zâmbet atât de cald Èi de familiar încât părea luminos, a tras o perdea opacă peste toate gândurile mele, cu o naturaleÈe acaparatoare… din poziÈia în care se aÈezase, lângă fereastră, puteam s-o văd ca între oglinzi paralele Èi mi-am luat timp s-o descopăr, cu o neprefăcută curiozitate, pe care, cu fineÈe Èi eleganÈă, a ignorat-o…mă captivase ca întreg, Èi acum desfăceam, piesă cu piesă, ansamblul acesta de feminitate neostentativă prinsă în imaginea unei femei, cred eu, de o vârstă a maturităÈii împlinite, fără să fi trecut <em>on the wrong side of the 40-ies… </em>rochia lungă din mătase naturală desena pe corpul ei subÈire imaginea unui curcubeu care începea de la umărul stâng Èi o înfăÈura, treptat, vălurit, în spirale de culori aprinse, halucinante, dezbrăcând, aproape de podea, picioarele încorsetate în niÈte sandale aurii, model grecesc, terminate cu unghii roÈii, pe cea mare strălucea, într-un model smălÈuit cu argintiu, o mică piatră albăstrie.</p>
<p>Degetele ei lungi, neobiÈnuit de albe pentru luna august, parcă ar fi fost înadins ferite de lumina soarelui, desfăcuseră cu o <a href="https://bel-esprit.ro/rabdarea-o-virtute/">răbdare</a> mută filele unei cărÈi cu coperte de piele fină… la fiecare mână, câte un singur inel – n-am mai văzut niciodată bijuterii atât de mari, care să se potrivească atât de firesc – purta în lucrătura de pietre reflexele mătăsii care îi acoperea braÈele, până aproape de încheietură… cu siguranÈă însă, cel mai mult atrăgea privirea un pandantiv albastru, în formă de inimă, ancorat între două piese mici din argint care îi sporeau luminozitatea, culcat cuminte pe pielea albă, la marginea decolteului din dantelă neagră… nu Ètiu dacă era frumoasă femeia aceasta, era însă o apariÈie, iar ca s-o cuprinzi pe de-a-ntregul cu ochii Èi cu mintea aveai nevoie de minute bune de limpezire treptată Èi tăcută. Povestea tristă din privirea ei (la un moment dat a privit munÈii Èi, ridicându-Èi capul, talismanul i s-a ridicat pe pieptul alb, animat de un oftat cu greu disimulat) i-a amplificat acel aer misterios Èi sobru în care era îmbrăcată de sus Èi până jos…</p>
<div id="attachment_10672" style="width: 580px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-10672" class=" wp-image-10672" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/5296d1a0b0a467f09c5ed8cf77b10463.jpg" alt="" width="570" height="781"><p id="caption-attachment-10672" class="wp-caption-text">flickr.com</p></div>
<p>Lângă ea, la scurt timp, s-a oprit un bărbat care, probabil, o căutase îndelung…</p>
<p><em>Te rog…te rog… </em></p>
<p>nu era umilinÈă în vocea lui, nu, nici pe departe, nici recunoaÈterea vreunei culpe pentru care ar fi cerut clemenÈă, era o seriozitate aproape brutală, masculină, amestecată cu o doză de certitudine că lucrurile se vor întoarce, în final, aÈa cum voia el, probabil singurul deÈinător al forÈei de a le influenÈa… cu toate că am simÈit nevoia organică de a dispărea dintre ei, cu teama Èi neliniÈtea unei poveÈti care începea să-Èi desfăÈoare pânzele sub ochii mei, am rămas tăcută Èi i-am privit, încurajată Èi de sentimentul că oricum nimic nu mai conta acum pentru ei, decât ceea ce aveau să-Èi spună, ca după o lungă absenÈă.</p>
<p>Ea Èi-a întors încet, foarte încet privirea Èi în ochii ei n-am putut citi decât o mare oboseală, pe care miÈcarea greoaie a respiraÈiei, din adâncul pieptului(ceea ce îi făcea oasele sternului Èi mai evidente, iar în patul lor virgin, inima albastră creÈtea Èi se micÈora ca o inimă adevărată, fără să palpite) o făcea Èi mai evidentă… nu era nevoie de nici un cuvânt, pentru că ea spunea cu tot corpul ceea ce era de înÈeles…</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Spune-mi ce vrei, să trăiesc o <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> interzisă, imposibilă,</em> <em>ce vrei, de fapt?,</em> s-a auzit Èoptit vocea lui, picurând silabele printre zgomotele metalice<em>… </em>era o apărare sau cel puÈin aÈa părea, fără să sune deloc patetic. Bărbatul care stătea lângă ea fără să fie măcar aproape, nici măcar fizic (ceea ce ar fi fost de aÈteptat pentru o asemenea discuÈie), îÈi apăra propria demnitate Èi dreptul la fericire cu o asemenea luciditate încât mi-a dat fiori… am simÈit în el orgoliul de învingător al castei de războinici Èi încercam acum să-mi dau seama dacă o iubeÈte, câtuÈi de puÈin, sau care era originea acestei tăioase pledoarii, aÈteptam cu sufletul căuÈ să continue, deÈi aveam o vagă bănuială…</p>
<p><em>Ce crezi că simt atunci când te duc spre casă Èi Ètiu că vei petrece noaptea în braÈele lui?</em>… vocea i se înălÈase Èi braÈul i-a zvâcnit uÈor, ca Èi când ar fi vrut s-o prindă de mână, s-o facă atentă, s-o scoată din starea aceea de mută Èi dureroasă neclintire care se prelungea, peste marginile aÈteptării, simÈeam în el mustind o nedreptate surdă pe care într-un moment-limită reuÈea, în sfârÈit, s-o exteriorizeze… nu era gelos, cu siguranÈă, era mai mult o încrâncenare venită dintr-o mare Èi poate prea mult amânată atracÈie, sau <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>, sau pur Èi simplu căutare… Pentru prima dată, am descoperit că în privirea unui bărbat se pot ascunde infinite nuanÈe Èi că ele pot vibra, atunci când dau glas unor sentimente cu totul Èi cu totul <em>altfel</em> decât crezusem eu că există…</p>
<p>Ea a închis cartea cu o liniÈte venită din adâncuri, de dincolo de ea, de dincolo de lume Èi de oameni Èi, ancorându-Èi privirea asupra lui, cu o sforÈare pe care n-a mai putut să o reprime, i-a răspuns încet, ca într-o rugăciune aproape mută:</p>
<p><em>Dragul meu, (</em>pronunÈase <em>dragul meu</em> ca Èi când ar fi început să rostească un descântec<em>), pentru mine nu există <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>-imposibilă, <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>-trofeu, <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>-ilegală, sau cum vrei tu să zici, pentru mine există doar acea <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> din dimineaÈa de august, la ora de început de zi, de lume, de viaÈă Èi de moarte, când mi-ai spus simplu, </em>te iubesc!<em>…de atunci am trăit într-o altă realitate, departe de orice determinare, de spaÈiu sau de timp, de suflet sau de minte, de ochi Èi de buze, de cruci Èi de pământ reavăn al acestei lumi, de atunci am adormit Èi m-am trezit fără să Ètiu de mine, doar în umbra marii tale absenÈe, în tristeÈea de necuprins a marii tale depărtări Èi n-am Ètiut cum să respir în afara ta, ai crescut în mine Èi te-am purtat în fiecare secundă a iubirii mele, o <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> pe care n-am mai citit-o decât în epopei.</em></p>
<p><em>De câte ori ai fugit de mine, de atâtea ori am sângerat în tăcere, ca un animal rănit, cu fiecare clipă mai anemică, mai slăbită de puteri… mi-am adunat toate forÈele ca să transform iubirea asta – imposibilă, cum îi zici tu – într-o <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a>-posibilă-în-toate felurile, puteam să-Èi fiu amantă, Èi mamă, Èi confidentă, Èi singurul prieten sincer din lumea asta, învăÈasem temeinic, în fiecare noapte, să te cunosc, să-Èi Ètiu frământările, Èi visele, Èi idealurile… ce folos! M-am risipit în toate astea, m-a copleÈit timpul care ucide în noi tot ce clădim cu atâta efort Èi cu atâta dăruire…am avut Èi eu o Èansă, aceea de a scrie… salvatoare până la un moment dat, când mi s-au terminat amintirile Èi n-am mai putut să inventez altele, pentru că ai fugit de mine, ai fugit de apropierea mea, n-am Ètiut niciodată de ce… am Ètiut doar că azi eram… mâine n-a existat niciodată, nu era scris pentru mine, trăiam pentru fiecare cuvânt al tău, pândit pe ascuns, în orele târzii ale nopÈii Èi înainte de lumina albă a dimineÈii…</em></p>
<p><em>Dar acum nu mai pot, au secat în mine toate izvoarele, toate cerurile Èi nu mai găsesc nicăieri puterea să mai respir sau să-mi surprind inima bătând, am obosit, dragul meu, nu mai am nimic de oferit, sunt un pământ arid pe care nici un Dumnezeu n-ar mai putea călca fără să-Èi zdrelească picioarele, iartă-mă, nu mai sunt decât un fir de trestie gol pe care-l poartă vântul de acolo-acolo, îl spală ploile Èi-l năpădesc, în furtună, miÈcătoarele nisipuri ale amintirilor… În mine îÈi duce ultimele zile orice sentiment Èi nu mai pot iubi, Èi nici nu mai Ètiu, de fapt, să mai iubesc… Nu-Èi mai pot oferi nimic, pentru că nu mai am nimic, pentru că nu mai sunt nimic… Acum te rog… acum <strong>eu</strong> sunt cea care te rog… te rog, lasă-mă…</em></p>
<p>Începusem să tremur Èi m-am simÈit atât de neînsemnată, încât dispărusem cu totul în catifeaua roÈiatică a canapelei, gara mea trecuse de mult, orice gând trecuse de mult departe de mine, cuvintele ei îmi erau cunoscute toate, dar pe buzele acestea de pe care se rostogoleau greoi, sacadat, înfiorător de dureros, căpătau substanÈă de carne vie Èi sticloasă… talismanul de inimă albastră ieÈi în evidenÈă încă o dată, devenit enorm cât un cord hipertrofiat, însoÈind ultimele silabe cu suflul de pe urmă al unui muribund care poartă în el, spre un alt cer, povara unei mărturisiri izbăvitoare.</p>
<p>Cu siguranÈă, una dintre amintirile de care nu mă voi putea despărÈi niciodată&#8230;</p>
<p>Un articol de <strong>Iulia Tănase</strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;&#111;n&#099;urs&#064;ya&#104;&#111;o.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>