„Cuvântul unei femei poate schimba faţa unor evenimente atât de mari?”
După încheierea Primului Război Mondial, Marile Puteri reconturau harta lumii la Conferința de Pace de la Paris. Prim-ministrul de atunci, Ionel Brătianu, îi transmitea de la Paris regelui Ferdinand că negocierile de pace sunt în impas și că România este tratată cu dispreț și indiferență de aliați din cauza semnării separate în 1918 a Tratatului de Pace cu Puterile Centrale, cu care, de altfel, Regina Maria nu fusese de acord.
Sfătuit de ambasadorul Franței la București și de Barbu Știrbey, la 5 martie 1919, regele Ferdinand, conștient de abilitățile soției sale, o trimite pe Maria într-o misiune neoficială la Paris și la Londra pentru tratative privind recunoașterea internațională a granițelor țării.
Astfel că, sub pretextul vizitării fiului său, Nicolae, aflat în Anglia la studii, Regina Maria părăsea țara cu trenul regal, la începutul lunii martie 1919.
„Este magnifică” – scria Colette la 6 martie 1919, în „Le Matin”
Vizita reginei se anunța a fi un eveniment de excepție, iar presa franceză și cea internațională erau în febra obținerii de exclusivități din partea acestei femei cu aură eroică.
O stratagemă demnă de laudă este aceea a Sidoniei-Gabrielle Colette (28 ianuarie 1873 – 3 August 1954), șefa secției literare a cotidianului „Le Matin” pe atunci, prestigioasa jurnalistă și scriitoare franceză.
Aceasta s-a urcat în trenul regal oprit în gara Laroche, înainte de Paris, sub pretextul oferirii unui buchet de flori reginei. Colette a obținut un interviu în exclusivitate pentru milionul de cititori ai ziarului său.
Reflectarea vizitei în ziarul Le Matin, 6 martie 1919
„O regină a cărților, a lumii literelor, care permanent vorbește cu pasiune de țara sa și de poporul său deosebit. O regină mândră, care a ținut capul sus în fața umilințelor la care au încercat să o supună invadatorii germani”,
scria Colette, redând apoi cuvintele reginei:
„Eu eram ca un fel de drapel pentru țara mea”. Am fost cum se spune o încurajatoare, am fost cea care a dat curaj, am fost prezentă peste tot…”
„Și cum vă va iubi Parisul, doamnă!”
i-a mai spus Colette, conștientă de farmecul și personalitatea reginei care va deveni pentru o săptămână „Regina Parisului” și va schimba radical percepția lumii asupra țării sale.
„… o vom admira, printre trandafiri, violete și liliac, acest gât superb, această frunte pe care exilul și adversitatea nu au putut-o face să se încline și care nu se va înclina decât în fața suferinței umane.” – Colette
Colette
„Am venit să dau un chip României”
Folosindu-și farmecul și inteligența, Regina Maria a câștigat influență în negocierile pentru România. Vizita la prim-ministrul Clemenceau a devenit una legendară. Regina a cutezat să îi ceară omului de stat francez ajutorul pentru revenirea la România a Transilvaniei până la Tisa şi a Banatului, în întregimea lui.
Suntem singura barieră în Orient – Trebuie să ne ajutați
În același turneu în Paris, Regina Maria s-a întâlnit și cu președintele francez Raymond Poincaré care îi conferă Legiunea de Onoare precum și cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, și prim-ministrul Marii Britanii, Lloyd George, schimbând mult în bine situația țării, mai ales în ceea ce privește interesul și înțelegerea față de România.
Regina Maria împreună cu fiica cea mare – sosire Ritz, martie 1919
foto sursa
Citește și Fii fericit…
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.