<p><strong>Cioara Èi fiii ei</strong></p>
<p>(veche legendă islandeză tradusă din suedeză,<br />
prelucrată Èi repovestită de Daniel Onaca)</p>
<p>Într-o frumoasă zi de vară, regele Ragnar fără de Èară a poposit în Èinutul normanzilor la niÈte vechi prieteni de-ai săi. A tras corabia într-un golfuleÈ Èi a coborât pe mal. Pe cei care aveau în grijă asigurarea hranei i-a trimis să facă rost de cele trebuitoare tovarăÈilor de călătorie. Nu departe de locul unde acostaseră, aceÈtia zăriră o casă Èărănească. Tinerii s-au îndreptat într-acolo, sperând că dacă vor găsi făină, vor putea coace Èi pâine. Au dat peste o babă urâtă ca moartea pe care au întrebat-o dacă avea pe acolo vreun sac de făină Èi dacă voia să-i ajute să frământe niÈte pâini.<br />
&#8211; Mâinile mele sunt Èepene de bătrâneÈe, răspunse baba, dar vă poate ajuta fata mea.</p>
<p>Grima se numea baba cea slută, dar nu ea era adevărata mamă a fetei care tocmai păÈi peste prag, intrând în odaie. Tânăra femeie era atât de frumoasă încât tinerii Èi-au pierdut graiul de admiraÈie. Aceasta însă abia dacă s-a uitat la ei, ocupată cum era cu pregătitul aluatului de pâine Èi cu frământatul. După ce s-a dospit, l-a mai frământat odată, l-a împărÈit în părÈi egale Èi le-a vârât în cuptorul încins. ”De coptul lor aveÈi voi grijă”, zise fata învârtindu-se printre oaspeÈii nechemaÈi. Tinerii încă nu-Èi puteau reveni din uimire, iar când s-au întors cu pâinile la corabie Ragnar i-a certat pentru că acestea aveau coaja arsă. Tinerii, atunci, s-au dezvinovăÈit povestind că le-au copt într-o casă unde locuia o fată, de o frumuseÈe atât de răpitoare că nici Thora Borgarhjort, fosta lui soÈie decedată, nu era mai frumoasă. ”Nu ne-am putut lua ochii de la ea Èi de-aia am uitat de pâinea pusă la copt în cuptor”, au zis ei.<br />
Auzind acestea, Ragnar trimise degrabă niÈte războnici la coÈmelia babei cu sarcina să răpească fata Èi s-o aducă la el pe corabie.<br />
&#8211; Care este numele tău, a întrebat-o Ragnar de cum o văzu.<br />
&#8211; Cioara, răspunse fata, fără să fi dat vreun semn că i-ar fi fost frică de cel ce o interoga astfel.<br />
&#8211; Nepotrivit nume pentru o fată atât de frumoasă, observă anchetatorul.<br />
Fermecat Èi el de nurii tinerei femei Èi fără să se mai întindă la vorbă, Ragnar îi ceru să-i fie soaÈă. Cioara i-a răspuns că îi mulÈumeÈte pentru cinstea vădită, dar că ar fi mai bine să bea pocalul nuntirii acasă, la reÈedinÈa lui din Dania. Ragnar fu de acord, dar când au ajuns la cetatea sa, Cioara i-a spus:<br />
&#8211; Haide să mai aÈteptăm trei zile, timp în care să aducem jertfe zeilor, altfel mari nenorociri se vor abate asupra noastră.<br />
De data aceasta, Ragnar nu a mai vrut să-i îndeplinească dorinÈa, aÈa că cei doi au celebrat nunta chiar în acea zi. Ragnar Èi Cioara au avut mai mulÈi fii împreună. Cel mai mare dintre ei, Ivar, era numit ologul din pricină că nu se putea Èine pe picioare. Cioara spunea că asta a fost pedeapsa zeilor pentru că Ragnar nu a vrut să aducă jertfe zeilor înaintea căsătoriei lor. CeilalÈi băieÈi se numeau Björn (Ursul), Vitserk Èi Ragnvald. Cu toÈii erau buni atleÈi, în afară de Ivar, care nu putea participa la întreceri. Acest handicap însă era compensat de o minte deosebit de ageră, fapt pentru care ologul era socotit consilierul fraÈilor săi. AceÈtia nu făceau nimic înainte de a-i cere sfatul.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Erik Èi Agnar, fiii lui Ragnar cu Tora, erau niÈte luptători curajoÈi. În fiecare vară plecau în expediÈii de jaf pe mare, de unde se întorceau cu prăzi bogate. Într-una din zile Ivar le-a spus fraÈilor săi că era timpul ca Èi ei să facă astfel de incursiuni pentru a câÈtiga reputaÈie, precum fraÈii lor vitregi. AceÈtia<br />
s-au dus atunci la Ragnar rugându-l să-i miluiască cu o corabie Èi cu o ceată de războinici neînfricaÈi. Tinerii au primit cele cerute Èi s-au pregătit de drum. Mai întâi au navigat spre Vitaby, o cetate vestită pentru ritualurile vrăjitoreÈti despre care si zvonea care se practicau acolo. De-a lungul anilor, fuseseră mulÈi cei care încercaseră să o cucerească, dar fără succes. Asta nu pentru că stăpânii ei ar fi avut vreo armată din cale-afară de puternică, ci pentru că posedau două vaci miraculoase, care obiÈnuiau să se năpustească, mugind, asupra duÈmanilor Èi să-i calce în picioare.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-3788" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/39535772_10156200967608005_6082495232480378880_o-e1542900563835.jpg" alt="" width="600" height="600"><br />
AjunÈi la Vitaby, Erik Èi Ägnar au lăsat corăbia lângă Èărm Èi l-au rugat pe Ragnvald, cel mai tânăr dinre ei, să stea de pază. FraÈii mai mari, însoÈiÈi de ceilalÈi războinici, s-au îndreptat apoi spre vestita cetate. Când au văzut că duÈmanii se apropie, străjile au slobozit grozavele animale care s-au repezit de îndată asupra lor. În acest timp, Ragnvald, socotind că era sub demnitatea lui să păzească vasul, a luat-o pe urmele fraÈilor săi, aruncându-se Èi el în luptă. Din nefericire însă îndrăzneala i-a fost mai mare decât priceperea la mânuirea săbiei căci Èi-a găsit sfâÈitul pe câmpul de bătaie. Odată cu el se părea că vor pieri Èi ceilalÈi războinici, într-atât de mare a fost prăpădul semănat de patruped printre ei. A fost momentul când, purtat pe scuturi, Ivar sosi Èi el la locul confruntării. De cum a văzut măcelul provocat de vaci, Èi-a încordat arcul său cel mare Èi le-a săgetat pe amândouă. Odată bestiile răpuse, cetatea fu lipstită de apărători. Invadatorii au cucerit-o, au jefuit-o Èi i-au dat foc, după care zidurile ei fură nivelate precum cele ale Cartaginei din vechime.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/daniel-onaca-ragnar-si-sarpele-torei/" target="_blank" rel="noopener">Ragnar Èi Èarpele Torei, de acelaÈi autor&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Daniel Onaca' src='https://secure.gravatar.com/avatar/1b21da99c426189347ccc0539f641c17de5884c041545704d0eb22444f2cd8ef?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/1b21da99c426189347ccc0539f641c17de5884c041545704d0eb22444f2cd8ef?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/daniel-onaca/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Daniel Onaca</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;&#101;van&#116;in&#064;ho&#116;m&#097;il&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>