În Sibiul interbelic, ca și în celelalte orașe din Transilvania din acea perioadă, cinematografele și idolii marelui ecran înfrumusețau viața oamenilor. Cinematografia era în egală măsură: mijloc de transmitere a informațiilor (mai țineți minte jurnalele care precedau filmele în copilăria noastră ?) și modalitate de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut și relaxant.
Filmul a fost și un canal de propagandă a Partidului Nazist din Germania, mai ales după câștigarea alegerilor de către Adolf Hitler în 1933. Sub forma unei „comedii” cu titlul Fata cea urâtă / Das hässliche Mädchen cu Max Hansen și Dolly Haas, artizanii propagandei invitau în mod subtil publicul în sălile de cinematograf „să se distreze”. Filmul a fost realizat la începutul anului 1933 în timpul tranziției de la Republica de la Weimar la Germania nazistă. Regizorul, Hermann Kosterlitz a plecat din Germania înainte de finalizarea filmului și s-a exilat în S.U.A. unde a lucrat sub numele Henry Koster. Actrița principală, Dolly Haas, a emigrat și ea în S.U.A. Actorul principal, Max Hansen, era pe jumătate evreu. Titlul filmului Fata cea urâtă este o metaforă pentru a sugera existența marginală a evreilor sub dominația nazistă.
afișul filmului Fata cea urâtă
O altă peliculă germană realizată în 1933 a fost Răsărit de soare/ Morgenrot, despre bătălia submarinelor din primul război mondial, cu Rudolf Forster în rolul principal. A fost primul film proiectat în Germania nazistă, devenind în scurt timp un simbol al noului regim. Titlul Morgenrot (Roșu de dimineață) este expresia din limba germană care desemnează culoarea roșiatică a cerului înainte de răsăritul soarelui. În film este vorba despre o moarte eroică în care personajul principal, căpitanul submarinului, afirmă:
Germanii poate nu știu cum să trăiască, dar sigur știu cum să moară.
Într-o scenă importantă, căpitanul propune ca el împreună cu adjunctul său să se scufunde, în ideea că ar putea rămâne în viață; restul echipajului refuză pe considerentul că ori toți ori niciunul, drept pentru care căpitanul afirmă din nou:
Este o glorie să mor alături de asemenea eroi.
Această temă e recurentă în filmele din perioada nazistă. Adjunctul, știind că femeia pe care o iubea era îndrăgostită de căpitan, și nu de el, se sinucide împreună cu un alt marinar pentru a-i salva pe ceilalți – o metodă eroică de a rezolva triunghiurile amoroase în filmele naziste, unde moartea eroică îl salvează pe om de la eșec.
Fimul a obținut premiul pentru cel mai bun film străin al anului 1933 din partea unei comisii de film americane: The National Board of Review of Motion Pictures.
afisul fimului Morgenrot
Fecioara din Orleans Jeanne D’Arc/ Das Mädchen Johanna cu Angela Salloker în rolul titular este un alt film istoric german din 1935 cu o tentă politică evidentă în critica de specialitate din presa germană și internațională. Eroinei Franței anului 1429 i se suprapune figura Führerului german. Demența celor două personaje istorice, unul deja intrat în legendă, celălalt aflat în plină ascensiune, este abil sugerată.
În revista Spectatorul din 1935, scriitorul american Graham Greene a criticat filmul pentru psihologia nazistă. Se referea prin aceasta la paralela politică accentuată între operațiunea Noaptea cuțitelor lungi și episoade din timpul Războiului de 100 de ani și între incendiul de la clădirea Reichstag-ului din 27 februarie 1933 și execuția Ioanei prin ardere pe rug la Rouen.
afișul filmului Fecioara din Orleans Jeanne D’Arc
În timp ce producțiile cinematografice de la Hollywood au cucerit lumea, Sibiul, ca și celelalte orașe transilvane, a fost la confluența între modelele culturale german, austriac, maghiar, dar și anglo-american sau autohton. Publicul era invitat să se bucure de producții cinematografice din toate aceste țări, despre unele dintre ele astăzi nu se mai știe nimic. Actori și regizori care s-au bucurat de notorietate, filme realizate după spectacole de operetă vieneze sunt de mult uitați astăzi, gloria lor a rămas efemeră și limitată la granițele fostelor provincii ale Imperiului Austro-Ungar.
Citiți și articolul anterior despre cinematografia interbelică
