În Sibiul interbelic, ca și în celelalte orașe din Transilvania din acea perioadă, cinematografele și idolii marelui ecran înfrumusețau viața oamenilor. Cinematografia era în egală măsură: mijloc de transmitere a informațiilor (mai țineți minte jurnalele care precedau filmele în copilăria noastră ?) și modalitate de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut și relaxant.
Johnny Weissmüller a fost campion olimpic la înot la probele de 100 metri liber, 400 metri liber și 2 x 400 metri ștafetă la Jocurile Olimpice din Paris 1924 și Amsterdam 1928. În total a câștigat cinci medalii olimpice de aur și una de bronz. A fost primul înotător care a stabilit recordul de sub un minut la 100 metri liber și nu a pierdut nicio cursă în întreaga carieră de sportiv. În 1950 a fost desemnat de către Associated Press drept cel mai mare înotător al primei jumătăți a secolului al XX-lea. Născut în 1904 într-un sat de lângă Timișoara, într-o familie de șvabi, a emigrat în Statele Unite împreună cu familia în 1905.
Cariera de actor și-a început-o în anul 1932 când a semnat un contract pe 7 ani cu studiourile Metro-Goldwin-Mayer pentru a juca rolul titular într-o serie de filme Tarzan, bazate pe romanul omonim al lui Edgar Rice Burroughs. Filmul a avut un succes de casă enorm, iar Weissmüller a devenit un star peste noapte. A jucat în 12 producții rolul lui Tarzan între anii 1932-1948, primele șase cu studiourile MGM, următoarele cu RKO Pictures. Seria de filme cu Tarzan a rulat și în România în perioada interbelică.
A rămas celebru strigătul lui Tarzan din junglă, care a fost auzit pentru ultima dată în 1984, când Weissmüller a fost condus pe ultimul drum. A fost înmormântat cu salve de armă, fiind onorat de însuși președintele Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan, la rândul lui fost actor de cinema.
Un alt campion, de data aceasta la box și actor ocazional a fost germanul Max Schmeling. Născut Maximilian Adolph Otto Siegfried Schmeling în 1905, a fost campion mondial la categoria grea în perioada 1930-1932. În 1935 regimul nazist din țara natală încearcă să se folosească de faima lui pentru a-i susține ideologia. Statele Unite doreau să boicoteze Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, iar autoritățile germane au reușit să-l convingă să facă parte din campania organizată de Ministerul Propagandei pentru a-i convinge pe americani să participe la Jocurile Olimpice. În contextul acesta a apărut în filmul Knock-out – Ein Junges Mädchen, ein Junger Mann/ Knock-out – O tânără, un tânăr împreună cu Anny Ondra, soția sa.
Max Schmeling și Anny Ondra
În 1936 a luptat contra lui Joe Louis, un boxer american de culoare, supranumit „bomba neagră”, la New York, învingându-l prin knock-out în runda a 12-a. Louis era considerat invincibil la momentul acela. Meciul a fost difuzat la radio în Germania, Schmeling devenind astfel ținta abuzului politic al propagandei naziste ca „dovadă a superiorității rasei ariene.”
În timp ce producțiile cinematografice de la Hollywood au cucerit lumea, Sibiul, ca și celelalte orașe transilvane, a fost la confluența între modelele culturale german, austriac, maghiar, dar și anglo-american sau autohton. Publicul era invitat să se bucure de producții cinematografice din toate aceste țări, despre unele dintre ele astăzi nu se mai știe nimic. Actori și regizori care s-au bucurat de notorietate, filme realizate după spectacole de operetă vieneze sunt de mult uitați astăzi, gloria lor a rămas efemeră și limitată la granițele fostelor provincii ale Imperiului Austro-Ungar.
Citiți și articolul anterior, aici.
