Viața ideală, iubirea autentică, fericirea pură – toate acestea despre care scriu adesea, există.
Nu am însă convingerea că în această realitate, pe care o împărțim cu toții. Sunt zile în care abia putem afirma că suntem bine. Puține zile în care simțim acest „bine” și rare sunt zilele în care zâmbim și cu sufletul.
Ne trece viața într-o credință a binelui care este definită doar prin comparația cu răul, dar poate face parte din legile naturii, unde lumina poate fi definită prin comparația cu întunericul. Revenind la” bine”, poate că suntem bine comparativ cu alții cărora le e mai greu, dar asta ar trebui să ne aducă bucuria? Că altora le e mai greu?
Suntem bine dacă avem o familie, o casă, mâncare, haine și un job. Fericiți cei care au și sănătate.
Și nu am cum să nu mă întreb: care e esența vieții, unde sunt idealurile, stările exaltice de trăiri interioare?
Cum am ajuns aici, mulțumindu-ne prin a ne târî prin viață? Cine ne-a îngenunchiat? Nici spre cer nu mai putem privi, nici rugi nu mai putem înalța de teama unui Dumnezeu care-și pedepsește creația.
Deja celebra vorbă „la toți ne e greu, dar nu la toți la fel” a sintetizat esența contemporaneității.
Tuturor, fără excepție, ne e greu. Îngenunchiați de foame, boală, război, singurătate, absența iubirii, înrobiți de bani, muncă sau celebritate.
Oare vremurile sunt crude cu noi? Cui aparține această cruzime la care suntem supuși? Să ți se dea o viață și să ți se ia bucuria de a trăi.
Ne iluzionăm crezând că ne putem face viața exact asa cum plănuim. Adesea intențiile noastre sunt contrazise de acțiunile noastre.
Ne putem dori să fim sănătoși, dar mâncăm prea multă mâncare de proastă calitate sau găsim scuze pentru a nu face mișcare.
Putem tânji după o relație de iubire, dar ne îndepărtăm noi înșine de îndată ce se apropie de noi un potențial partener.
Putem vrea să avem o carieră importantă, dar eșuăm în a face pașii necesari pentru a o realiza.
Ce e mai rău e că tocmai acel lucru care ne trage înapoi este adesea invizibil pentru noi, făcându-ne să rămânem frustrați și derutați.
Pe Ada o găsiți și aici.
