
<p>E primul an în ultimii 12 fără petrecere de Crăciun. Pe la începutul lui decembrie am realizat, făcând chiar un atac de panică fulger(?), că anul ăsta nu trebuie să bifez prezenÈa la petrecerea de Crăciun a corporaÈiei, nu trebuie să îmi fac griji cu ce mă îmbrac Èi nici să mă tângui că trebuie să #rezist – alături de colegii la fel de entuziasmaÈi – câteva ore bune, într-o locaÈie cu Ètaif, la cinÈpe ace, pretinzând că sunt happy Èi totul e minunat. Èi asta după o săptămână de lucru de 60 ore, după 12 luni de muncă asiduă cu program infernal Èi după o zi – „scurtă” – petrecută la birou Èi prezenÈă obligatorie la petrecere începând cu 19.00. Ca Èi cum, prin magie,cineva s-ar putea împrospăta, coafa Èi împopoÈona undeva sub birou Èi ar avea chef apoi de zbânÈuială <em>black tie</em> Èi socializare cu aceiaÈi colegi cu care stă nas în nas 12 ore pe zi, 12 luni pean. Hei, Èi cu partenerii lor de viaÈă. </p>
<p>E primul an în care mi-am adunat „cohonesul” Èi m-am rupt de viaÈa nebună a lumii corporatiste. Majoritatea covârÈitoare a prietenilor Èi cunoscuÈilor care au aflat despre marele pas mi-au spus fără să stea pe gânduri că sunt foarte curajoasă. Între noi fie vorba, aÈtept statuia. Dar, lăsând gluma la o parte, nu cred că gestul meu – care nu e doar al meu, mai sunt Èi alÈi bravi „dezertori” care Èi-au văzut de viaÈă în afara coliviei de aur – are prea mult de-a face cu ceea ce numeÈte lumea „curaj”. Cred că e mai degrabă o decizie luată din frică. Frică în forma cea mai pură de consecinÈele traiului „corporate”.</p><figure class="wp-block-image"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/shttefan-280128-unsplash-683x1024.jpg" alt="" class="wp-image-4659"></figure>
<p>Automatismul în logica unei astfel de decizii este teama de instabilitatea financiară care vine la pachet cu asumarea libertăÈii. E drept, după mai bine de zece ani în care banii nu au fost niciodată o problemă,schimbarea paradigmei poate crea o undă de Èoc. Incomparabilă, însă, cu frica unei vieÈi incerte în afară cubiculului. La ce bun un cont doldora, dacă dincolo de turnicheÈii clădirii de sticlă e <a href="https://bel-esprit.ro/singuratatea-pro-sau-contra/">singurătate</a>, oboseală extremă Èi nefericire tratată cu sesiuni de shopping. <em>Un Vuitton nu are nicio valoare pe holurile unui spital, </em>citeam cândva,nu-mi amintesc unde, dar mi-a rămas în minte. </p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>


<p>Mi-au trebuit doisprezece ani Èi câteva crize de <em>burnout</em> ca să înÈeleg că <em>ce e mult strică</em>. Că trebuie să-mi dau voie să trăiesc Èi altfel decât pe culmile gloriei vândute de firmele luminoase.Să înÈeleg că viaÈa „corporate” – dincolo de câteva atuuri profesionale indiscutabile – îÈi vinde iluzii, îÈi vinde un vid imens împachetat cu cel mai sclipitor ambalaj Èi cea mai frumoasă fundă. Practic, la 22 de ani, proaspăt ieÈit de pe băncile facultăÈii, cu 3 lei în cont, îÈi spui că e singura decizie care are logică. Èi, cel mai probabil, aÈa este. Doar că poleiala este atât de lucitoare, tăvălugul iluziilor este ameÈitor Èi este imposibil să te opreÈti.TrăieÈti an după an în virtutea acestei alegeri iniÈiale, visând avid la Eldorado,dând la schimb <em>viaÈa. </em>Habar n-ai că te poÈi opri în orice moment, că nu se va petrece nicio tragedie, că nu va fi sfârÈitul lumii dacă vei spune stop. </p>
<p>Probabil că unul dintre cele mai dificile lucruri pe lumea asta e găsirea echilibrului. De aia suntem atât de nefericiÈi, deÈi fericirea e la îndemână. Dacă am avea curajul să trăim mai simplu&#8230;Dacă am înÈelege că nu avem nevoie de atât de multe acumulări ca să fim bine&#8230;Doar că maÈina, telefonul, poÈeta, costumul, prânzul sau cina, vacanÈa, toate trebuie să fie de cinci stele, altfel putem să fim siguri că ne-am ratat viaÈa, că nu suntem buni de nimic. </p><figure class="wp-block-image"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/freestocks-org-487556-unsplash-1024x683.jpg" alt="" class="wp-image-4660"></figure><p>Mi-au trebuit trei luni după marele pas să-mi îngădui odihnă la orice oră pofteÈte trupul, să-mi îngădui zile în care, pur Èi simplu, să nu fac nimic, să nu mi se pară ciudată o plimbare în parc, miercuri la prânz. Numai după o asemenea dezintoxicare devine evident răul pe care ni-l facem voit, automatismele în care ne încorsetăm vieÈile, cenuÈiul cu care ne sufocăm orice urmă de bucurie Èi creativitate. </p><p>Mi-am făcut cel mai frumos cadou de Crăciun: o nouă viaÈă! Sper să găsiÈi Èi voi limpezimea de a vă face inventarul Èi să regăsiÈi bucuria de a trăi liber, dincolo de constrângerile lumii „corporate”.</p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/ava-marinescu-proza-spovedanie-si-vindecare/">https://bel-esprit.ro/ava-marinescu-proza-spovedanie-si-vindecare/</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40330310_2111691152195814_1192817064977367040_n.jpg" width="100" height="100" alt="Ava Marinescu" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ava-marinescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ava Marinescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Sunt o Femeie avocat care s-a trezit într-o zi în faÈa maÈinii de scris împinsă o forÈă lăuntrică pe care n-aÈ Èti să o aÈtern în cuvinte Èi care a trezit în mine o poftă nemărginită de a scrie. În timp, pofta s-a transformat într-o nevoie acută de a sta faÈă în faÈă cu mine, cu adevărul din miezul meu. De a-mi privi în ochi fricile, iubirile nerodite Èi demonii ascunÈi prin cotloane de frica luminii. De a mă scrie mai întâi pe mine, descompundu-mă, bucată cu bucată, operând Èi cosând plăgile sângerânde pentru ca apoi să mă pot reasambla într-un Eu vindecat. AÈa s-a născut volumul de proză scurtă la care lucrez intens. MocneÈte în capul pieptului Èi ideea unui roman de dragoste ceva mai neobiÈnuit. Am decis să las celor două proiecte Èanse egale de izbândă Èi le-am promis că va vedea lumina tiparului cel care va pulsa mai puternic sub epidermă Èi îmi va Èine muza aproape. Scrisul să-mi fie spovedanie Èi doctorie întru renaÈtere.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/anca.vatasoiu/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#118;&#097;&#116;&#097;so&#105;&#117;&#097;&#110;&#099;&#097;&#064;&#103;m&#097;&#105;&#108;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Cel mai frumos cadou de Crăciun: o nouă viață! – Ava Marinescu
