<p>Cei mari Ètiu mai bine!</p>
<p>Este perioada aceea din an când tocmai începe vacanÈa de vară. Ela a terminat clasa a doua Èi a luat premiul întâi, cu coroniÈă. Nu are planuri de vacanÈă, ca de fiecare dată, nu îÈi face. Nu îÈi lasă gândurile să zboare prea departe. Ètie că, visând la lucruri inaccesibile, privaÈiunea de acestea doare Èi atunci mai bine nu visează. Pentru ea, vacanÈă înseamnă câteva inerente responsabilităÈi casnice Èi multă, multă joacă cu copiii de pe strada ei. Nu aÈtepta să-i pice din cer nicio minune, Èi totuÈi acum ceva imprevizibil apare Èi-i zădărniceÈte, îi scutură până Èi aceste anodine iluzii, îi răpune chiar Èi aceste insignifiante visuri.</p>
<p>Chiar a doua zi mama ei, cu vădită părere de rău, îi dă vestea care o descumpăneÈte, o veste ce îi strânge inima de <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a> în incomensurabile cohorte de incertitudini.</p>
<p>-Ètii că mătuÈa ta, Clara, vine mâine acasă de la spital? o întreabă cu o tonalitate spăsită pe Ela. În urma operaÈiei, doctorul i-a interzis orice fel de efort. O să trebuiască să te duci la ea începând de mâine Èi să rămâi pentru toată perioada vacanÈei. Trebuie să o ajuÈi, mamă, la treburile gospodăreÈti, săraca de ea nu are pe nimeni.</p>
<p>Mama Elei este o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> ale cărei până Èi cele mai îndepărtate cotloane de suflet îi sunt inundate de nemarginită bunătate Èi nemăsurată milă de oameni- nobile străluciri ale fiinÈei ei. Dragostea incomensurabilă, unică, incomparabila dragoste dintre mamă Èi fiică interfera dezarmant, se topea într-o splendidă armonie absolută de fiecare dată când vreuna dintre ele dorea ceva de la cealaltă.</p>
<p>-Bine, o să mă duc, îi răspunde Ela cu solemnitate zâmbitoare, fără să intuiască în ce consistă ajutorul la activităÈile administrative ale mătuÈii. Are deplină încredere în ce spune mama Èi nu pune niciodată la îndoială corectitudinea hotărârilor acesteia, corectitudine absolutizată de o dragoste fascinator de mare.</p>
<p>Ela, copilul de opt ani, gândeÈte că cei mari Ètiu mai bine. Cu siguranÈă Ètiu ei mai bine!</p>
<p>A doua zi, conform înÈelegerii celor mari, se prezintă fără prea mare entuziasm la „jobul de vară”. Ela nu este nici încântată dar nici supărată, pentru că nu Ètie exact ce înseamnă toate acestea. Află curând că mirajul, abia ivit al vacanÈei, s-a mistuit.<img class="aligncenter wp-image-6802" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/49461676_2253914728202560_4564674332902555648_n-1.jpg" alt="" width="485" height="485"></p>
<p>MătuÈa Clara nu are copii, iar soÈul ei, care este tractorist la o fermă de legume din apropiere, pleacă dimineaÈa devreme Èi se întoarce târziu, când coboară asfinÈitul la capătul zilei. MătuÈa Clara are puÈin sub cincizeci de ani, este al doilea copil dintre cei zece fraÈi, copii orfani a căror mamă s-a prăpădit la câteva luni după naÈterea ultimului copil. Èi cum cea mai mare dintre fete era deja măritată, Clara a trebuit să-Èi atribuie pentru o perioadă, rolul de mamă, până când tatăl ei s-a recăsătorit cu soÈia unui ofiÈer. Aceasta Èi-a lăsat totul în urmă, unica fiică, statutul ei de doamnă ofiÈer Èi a ales să trăiască lângă un Èăran, înstărit cei drept, dar cu zece copii. AceÈti copii urmau să îi păstreze până la sfărÈitul vieÈii ei, un anumit respect venit, poate, din bănuiala că tot a rămas ea cu ceva crestături pustiitoare de suflet când Èi-a părăsit unicul copil ca să îi crească pe ei.</p>
<p>MătuÈa Clara este cam zgârcită, sau poate prea calculată, ca să zic aÈa, altfel ar putea să plătească o menajeră, doar are cu ce! AvariÈia ei este deja proverbială în familia lor. Dumnezeu Ètie de unde i se trage calicenia aceasta, pentru că, repet, provine dintr-o familie destul de înstărită. Poate pentru că a apucat vremea foametei de după război Èi teama de sărăcie i-a rămas nespulberată?!</p>
<p>Èi tot din vremurile acelea îndepărtate a rămas cu obiceiul de a-Èi înflori exprimarea în cuvinte împrumutate de la nemÈii care au fost cazaÈi o vreme în casa tatălui ei. Bănuiesc că după nemÈi or fi avut Èi ruÈi, sau poate nu, pentru că în vocabularul ei nu prea întâlneÈti cuvinte provenite sau cu înfluienÈă din limba rusă. Un vocabular înrâurit poate Èi de zona în care fusese crescută, un sat din apropierea oraÈului-port GalaÈi, în care era un veritabil amalgam de evrei,turci, greci, bulgari Èi alte naÈii, aÈa cum îi Èade bine unui înfloritor, prosper port la Dunăre.</p>
<p>Ela fiind crescută de părinÈi mai tineri, care nu orizontul mărginit de puÈina lor Ècoală Èi se exprimă adecvat timpurilor, înÈelege mai mult intuitiv la ce se referă mătuÈa Clara când foloseÈte arhaisme precum: gologan, franc, iatac, chiler, văsar, blidar, privată, closet, poiată, pestelcă, parale Èi tot de astea&#8230; Bateria pentru lanternă ea o numeÈte „încărcătoare”, când o trimite să cumpere ceva de la magazin îi spune „să dea o fugă la coperativă”. Când, într-o zi de duminică după prânz, Ela o întreabă ce face unchiul Ilie, neÈtiind că acesta se tolănise în pat, mătuÈa Clara îi răspunde:</p>
<p>-Eei, ce să facă Èi el?! Stă cloÈcă-n pat Èi îÈi curăÈă odăile.</p>
<p>Ela nu pricepe nimic, holbează ochii dintr-un reflex ce nu atârna de voinÈă, dar află mai apoi că unchiul Ilie leneveÈte-n pat, scobindu-Èi nasul. Pe cât de destinzător acest prost obicei al intimităÈii unchiului Ilie, pe atât de dezgustător mod de ”a-Èi curăÈa odăile”.</p>
<p>Èi totuÈi nu modul de exprimare al mătuÈii, doldora de cuvinte nemaiîntâlnite pentru Ela, este cea mai mare dintre încercări. Este insignifiant faÈă de tot ceea ce are de făcut. De fapt, Ela nici ea nu Ètie cum Èi după ce criterii să ordoneze înghesuiala provocărilor. Trebuie să-i calce cămăÈile unchiului Ilie:</p>
<p>-Ela, fată! Hai să-i calci o cămeÈă tarului ăsta de Ilie.</p>
<p>Tarul de Ilie?! Oare la ce se referă mătuÈa Clara când îl numeÈte „tar” pe bărbatul ei? La faptul că acesta îi este povară? La faptul că-i de belea? La faptul că-i agasant când ajunge seara acasă atât de beat încât trebuie să se spetească amândouă ca să-l dea jos din tractor, să-l aducă în casă de pe la jumătatea dealului acolo unde-Èi parca tractorul- pentru că jaful lui de autovehicul nu mai avea pornire a doua zi-, să îl spele musai pe cap, pe spate Èi pe picioare, chiar dacă „pripasul de Ilie” era beat criÈă? Că doar nu o să-i murdărească patul, nu?! Dar asta cu patul este altă poveste, hai să terminăm cu călcatul cămăÈii.</p>
<p>-Ela, calcă pe dos partea asta unde sunt nasturii, altfel faci cute care îl enervează pe Ilie când îÈi încheie bunghii, zice mătuÈa Clara.</p>
<p>Nu îi este uÈor Elei, se străduieÈte să facă treabă bună Èi fără să comenteze. Ea nu comentează niciodată, doar se supune regulilor celor mari, chiar dacă acestea o apasă dincolo de orice rezistentă. AÈa face ea în toate cazurile. Nu comentează. Se va schimba mai târziu, când îi va fi clar ce este splendoare Èi ce este întunecime în această lume. Deocamdată este în lumea feerizată prin naivitatea copilăriei. Deocamdată, Ela, copilul de opt ani, gândeÈte că cei mari Ètiu mai bine, cu siguranÈă Ètiu ei mai bine!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Cu mânuÈele ei de copil, nu-i este uÈor să mânuiască, pentru prima dată în viaÈa ei, fierul de călcat Èi mai ales, să nu cumva să facă deranjantele cute. Cum-necum, mai mult cu chin decât altfel, termină de călcat cămaÈa.</p>
<p>Tot acum învaÈă Ela să facă „pireu”, „borÈ”, să spele rufe. Da, să spele rufe cu mânuÈele alea mici Èi fragile. Să le spele bine, să frece bine, să insiste mai ales în anumite locuri, cum ar fi la guler, la manÈete sau „la subÈiori”, după cum o învaÈă mătuÈa Clara.</p>
<p>De altfel, totul devenise o predictibilă rutină, cu stereotipia ei searbădă, anostă. Trezirea era dimineaÈa devreme, pentru că „dacă dormi mult faci gălbinare, maică!”. Èi uite-aÈa, se vaccina Ela zilnic cu minunatul aer al dimineÈii încă impregnat de roua nopÈii. În primul rând trebuia dat drumul la „orătăniile din ogradă”, aÈa cum le numeÈte mătuÈa Clara. Acestea se întorceau singure seara de pe câmpul unde ciuguleau iarba grasă Èi scurmau ziua întreagă după gângănii mici. Orătăniile nu prea îi dau de lucru Elei, doar că trebuie să măture în fiecare dimineaÈă curtea plină de găinaÈ. Èi tare mare îi pare curtea Èi tare mare Èi greu de manevrat îi pare măturoiul de răchită. Apoi trebuie să spele aleile din curte. Pe astea trebuie să le mai spele o dată, după prânz, în văpaia după-amiezii, în toate acele după-amiezi ale ei fără speranÈă. Căci „aleile se prăfuiesc Èi trebuie să fie curate, astfel încât să umbli desculÈ fără să te murdăreÈti”. Daa&#8230;, astfel încât&#8230;, să-Èi vină să îÈi urli disperarea. până la ultimile zvâcniri.</p>
<p>Mai apoi, tot dimineaÈa devreme, aeriseÈte camerele în care au dormit, facea paturile a căror „perini” musai trebuie să le schimbe faÈa de pernă de noapte, cu cea de zi. Asta este una dintre regulile mătuÈii Clara, o altă fixaÈie bizară a ei, fără noimă.</p>
<p>Însă Ela nu comentează, nu-Èi permitea libertatea de a contesta ceva, se gândeÈte că cei mari Ètiu mai bine. Cu siguranÈă Ètiu ei mai bine!</p>
<p>Pe deasupra, Ela trebuie să aducă apă bună de băut, bună de fiert fasolea, bună&#8230;, doar mătuÈa Clara mai Ètia pentru ce anume. Este o fântână, încadrată în gardul dinspre stradă, cu ghizdul jumătate în curte Èi jumătate în „uliÈă”, dar are apă cu gust sălciu, bună doar ca apă menajeră. Pentru spălatul rufelor Èi pentru apa de baie se foloseÈte apa de ploaie, strânsă precum un leac de mare preÈ, în diverse ”ciubere”.</p>
<p>Apa bună de băut o aduce Ela de la o fântână aflată la două străzi distanÈă, cu o găletuÈă de cinci litri. Nu ar fi ea prea grea, doar că distanÈa este mare Èi Ela este nevoită să facă câteva popasuri bune, să îÈi odihnească braÈele Èi mai ales să nu se grăbească, să îÈi potrivească ritmul aÈa încât să ajungă cu găleÈica plină acasă.</p>
<p>Acasă, adică la mătuÈa Clara, acolo unde în această vacanÈă de vară Èi-a rătăcit copilăria. „Acasă” înseamnă pentru Ela cu totul Èi cu totul altceva, acasă îÈi are copilăria aproape de ea, Èi caldă de tot. Acasă are cu totul Èi cu totul altă semnificaÈie pentru Ela.</p>
<p>Acasă ajunge zilnic, când se înapoiază de la brutăria satului de unde ia pâine proaspătă în schimbul unui bon de pe o cartelă. Are de străbătut cale lungă de la casa mătuÈii Clara Èi până la brutărie. Sunt peste doi kilometri, iar casa Elei este aproximativ la mijlocul acestei distanÈe. Trece zilnic pe acasă. ÎÈi odihneÈte picioarele-i prea scurte pentru un aÈa drum lung. ÎÈi vede mama, doar ea este acasă la ora aceea. Plânge vreo jumătate de oră de dorul incandescent al fraÈilor Èi al tatălui, după cum îi spune mamei. Plânge pentru că lipsa familiei iubite o loveÈte în tot ce are ea mai scump. Plânge că-i lipseÈte joaca cu copiii de pe strada ei, plânge că nu are vacanÈă, plânge pentru că nu are copilărie. Dar pe acestea din urmă nu i le mai spune mamei, ca să n-o întristeze. O iubeÈte prea mult ca s-o întristeze.</p>
<p>După ce Èi-a odihnit picioarele, după ce Èi-a spălat în lacrimi amărăciunea din sufletu-i de copil, îÈi ia pâinea Èi pleacă. Fără cârteli, fără ajustări, fără negocieri. Că doar nu poate să-Èi renege angajamentele, nu? Chiar dacă acestea o Èintuiesc într-un vârtej, într-o învolburare ce-i răpeÈte toate splendorile vacanÈei de vară.</p>
<p>Trebuie să se grăbească căci ziua de vară chiar dacă-i lungă, la fel de lungă este Èi lista sarcinilor ei, listă ce cade zilnic pestea ea, strivind-o cu greutatea ei. Mai are multe de făcut, mai are multe de învăÈat Èi chiar dacă le învăÈă cu stoicism Èi mult prea devreme pentru vârsta ei, chiar dacă această experienÈă trăită până la margini depăÈeÈte limitele putinÈei unui copil, cică „ toate astea aveau să îi prindă bine în viaÈă”. Cică, mai târziu, toate altarele acestea de jertfă se vor cristaliza în ceva cu adevărat important ce-o va ajuta să se centreze pe propriu-i succes ca să răzbată în viaÈă. O fi aÈa, n-o fi?! Cine Ètie?! Dacă aÈa spun cei mari, înseamnă că aÈa o fi, Ètiu ei ce Ètiu!</p>
<p>Ela, copilul de opt ani, gândeÈte că cei mari Ètiu mai bine, cu siguranÈă Ètiu ei mai bine!</p>
<p>Doar că, uneori, ÈtiinÈa celor mari te cam zdruncină Èi schimonoseÈte uneori faÈa frumoasă a copilăriei. Doar că, uneori, ÈtiinÈa celor mari îÈi poate pune la pământ primii lăstari ai vieÈii Èi chiar dacă alte mlădiÈe noi se vor încăpăÈâna să ia locul celor răpuse, Èi chiar dacă ai un sol fertil, tot nu mai eÈti întreg, ceva tot îÈi lipseÈte. Doar că, uneori, ÈtiinÈa celor mari te poate răni adânc Èi riÈti să rămâi uÈor de rănit. Pentru totdeauna.</p>
<p>Nu vreau să mai înÈir aici tot ce a trebuit să facă Ela în cele trei luni ale ei de vacanÈă, luni în care i s-a părut că poartă lumea întreagă pe umerii săi. Pentru veÈnicie. Ar fi multe de spus Èi nu vreau să mai vorbesc despre această urmă eternă de sânge, rămasă intactă, ce bântuie recurentă în amintirea unei fiinÈe despre copilăria sa. Nu vreau pentru că-mi produce vibraÈii iritante căutarea unui sens acolo unde nu-i. Nu vreau pentru că toate aceste lucruri se scriu cu lacrimi, pentru că durerile nu se uită. Le târâm însângerarea după noi. Èi nu vreau pentru că nici răbdare nu mai am să vorbesc despre o vacanÈă nenorocită, distructivă, ucigaÈă de candoare.</p>
<p>Cert este că la început de an Ècolar, când vara murea Èi ea după o vacanÈă moartă prematur, Ela avea propria ei fustiÈă de pionier. Nu mai trebuia să împrumute ori de câte ori avea nevoie. Pentru că, dacă Ela era Èefa clasei, dacă era la Panoul de onoare al Ècolii, dacă lua premiul întâi cu coroniÈă, nu însemna că trebuie neapărat să aibă propria-i fustiÈă de pionier. Cine spune că trebuie, cine spune că este obligatoriu?! Acum însă avea! Era aceasta cam mare, este adevărat, i-o luase cu câteva numere mai mare ca s-o aibă mai mulÈi ani, poate pentru toÈi anii, dar ce mai conta?! Acum avea! Îi cumpărase mătuÈa Clara, drept simbrie a trei luni de servitute. Nu o costase o avere, cam 80 de lei. Ce, credeÈi că vacanÈa de vară a unui copil costă mai mult? Cine Ètie?!</p>
<p>Ela, copilul de opt ani, gândeÈte că cei mari Ètiu mai bine, cu siguranÈă Ètiu ei mai bine!
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Silvia Cuzum' src='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/silvia-cuzum/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Silvia Cuzum</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#115;c&#117;zu&#109;&#064;&#121;ahoo.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>