Căutând-o pe… mama – „Jack”

Jack – un film de acțiune în toată puterea cuvântului, dar vibrant și mișcător

Oare câți dintre noi n-am suspinat, în copilărie sau adolescență, citind aventurile unor orfelini precum Oliver Twist din romanul Oliver Twist/The Parish Boy’s Progress de Charles Dickens, Tom Sawyer din The Adventures of Tom Sawyer de Mark Twain sau Rémi din Sans Famille/ Nobody’s Boy de Hector Malot? Suferința unui copil fără familie stârnește întotdeauna valuri de emoție și afecțiune, dar ce te faci când un băiețel, care are mamă, descoperă  brusc gustul amar al maturizării? Puteam să credem că am citit, am văzut și-am simțit (cam) totul: copilăria însăși sau copilăria tristă, familia monoparentală, părinții iresponsabili, sacrificarea unor inocenți. Pialat, Dardenne, Truffaut, Rossellini sau Kore-eda au trecut peste toate acestea.

Totuși, nu fusese surprinsă dragostea uriașă a unui puști de zece ani pentru mama și pentru frățiorul său (vitreg!). Câteva zile și nopți de cursă cu obstacole pentru Jack – pornit în căutarea mamei – devin temă de reflecție pentru spectator. Inspirat din realitățile crude ale unei actualități tulburi, filmul semnat de Edward Berger aduce în prim-plan nefericirea unui băiețel berlinez de zece ani. Dacă Jack se poate încadra cu ușurință la categoria “cronica unei copilării nefericite”, pelicula nu este lipsită de filiație. Motivul copilului care crește într-un mediu sordid și ostil este lesne de recunoscut și aici. După modelul fraților Dardenne, camera de filmat îl va însoți pe Jack în permanență, în  cursa teribilă prin Berlin.

În Jack, puștiul cu aer serios (Ivo Pietzcker) ne introduce direct în lumea sa, unde el execută activități de adult: face menajul, cumpărăturile, îl duce și-l aduce de la școală zilnic pe frățiorul său vitreg-Manuel (Georg Arms). Din primele scene, ne putem da seama că șturlubatica (de douăzeci-și-ceva de ani) mamă – Sanna (Luise Heyer) – este mai mult absentă în viața celor doi copii minori. Această party girl, care muncește pe ici-colo, se însoțește cu diverși masculi tineri într-o viteză amețitoare, dar nu pare să știe prea clar ce se petrece cu cei doi micuți. Când este alături de ei, pare doar o soră mai mare, pusă mereu pe șotii, de aceea, sarcinile cele mai grele îi revin lui… Jack.

În urma unui nefericit moment de neatenție, la îmbăierea lui Manuel, Jack este  preluat de serviciile sociale și internat într-un cămin, iar mezinul rămâne în grija mamei. Viața din internat nu este prea aspră, mai ales că pedagoga Becki (interpretată de însăși scenarista Nele Mueller-Stöfen) îi monitorizează, atent și cu afecțiune, mai toate activitățile. Găsește, un potențial amic în persoana colegului de cameră, un băiețel fără tată, care urmărea cu binoclul (primit de la tatăl defunct) viața păsărilor. Strădania celor doi puști de-a analiza cuiburile trădează dorința lor de-a fi protejați precum puii de pasăre. Totuși, frustrările, puseele de violență, tipic adolescentine, le produc momente tensionate unora dintre copii. După câteva altercații cu un coleg mai mare, Jack se vede nevoit să fugă din internat, de spaima repercusiunilor.

Urmează o cursă contracronometru prin Berlin, în căutarea mamei sale. Timp de trei zile și trei nopți, băiețelul de zece ani parcurge sute de kilometri încercând să o găsească pe Sanna; în tot acest răstimp, se ocupă cu maximă seriozitate de Manuel, pe care îl “recuperase” de la o amică de-ale mamei lui. Berger a filmat lupta pentru supraviețuire a unor copii lipsiți de protecție; este admirabilă și copleșitoare intuiția și înțelegerea rolurilor de către cei doi copii, de aici intensitatea interpretării lor. Reușita actoricească îi revine, pe deplin, lui Ivo Pietzcker, care nu lăsa să treacă vreo undă de emoție prin opacitatea privirii sale. Momentele de vulnerabilitate le descoperim doar în clipele în care îl îngrijește pe blonduțul  angelic, Manuel.

Teribila cursă a lui Jack printr-un Berlin pestriț devine pretextul unei prezentări “clinice” a ceea ce-am putea numi “grijă părintească”. Regia este voit austeră, fără prea multe concesii, iar partea ce ține de umanism îi revine lui Ivo Pietzcker. Prezența sa intensă, ochii mari deschiși către o lume nemiloasă – strâmbă și gălăgioasă – insuflă personajului vitalitate și credibilitate. Omulețul cu obrajii mereu rumeni, ciufulit și taciturn, descurcă ițele încurcate de-o mamă ce pare doar o soră adolescentă, naivă, boemă și hedonistă.

Fără să vrea, Jack, berlinezul de zece ani, devine un fel de Tom Sawyer al zilelor noastre, dar care poartă singur toate grijile “familiei sale“. Rapiditatea camerei de filmare surprinde trăirile acestui copil, grăbit să intre în lumea adulților. Realismul imersiv al filmului lasă la vedere ruptura clară dintre lumea copiilor lipsiți de protecție și cea a unor adulți egoiști, insensibili și total indiferenți față de pericolele la care-și expun copiii.

Jack este un film de acțiune în toată puterea cuvântului, dar vibrant și mișcător. Hăituit, hămesit de foame și speriat de nesiguranță, puștiul aleargă zi și noapte printr-un oraș intens animat, dar în care nimănui nu-i pasă de soarta celor ca el. Metropola germană devine un imens labirint al existenței, iar micul erou se vede nevoit să sară mereu garduri, să se strecoare pe ferestre sau printre ușile întredeschise.

Deși este suținut de-o interpretare actoricească plină de pathos, fără cusur, cu un montaj dinamic, povestea emoționantă a lui Jack este lungă (103 minute) și dureroasă. Actorul – de numai zece ani – devine principalul vector al emoțiilor, care transformă pelicula într-o reușită. Dezamăgit de reacțiile false ale mamei (“Where have you been? I was so worried!”), de nepăsarea altora ca ea, face alegeri tranșante. Ușa în fața căreia cei doi copilași se opresc, în final, mai lasă loc pentru optimism și pentru speranța de-a găsi afecțiunea de care aveau atâta nevoie. Mesajul cineastului german este clar, fără echivoc: “În ce lume ne creștem astăzi copiii?”.

Jack

Regizor: Edward Berger
Scenarist: Edward Berger, Nele Mueller-Stöfen
Compozitor: Christoph M. Kaiser, Julian Maas
Operator: Jens Harant
Producător: Jan Krüger, René Römert
Monteur: Janina Herhoffer

Distribuţia

Ivo Pietzcker (Jack)
Georg Arms (Manuel)
Jacob Matschenz (Philipp)
Vincent Redetzki (Jonas)
Luise Heyer (Sanna)
Odine Johne (Kati)
Nele Mueller-Stöfen (Becki)

Premii, nominalizări, selecţii

Festivalul internaţional de film din Berlin (2014) – Ursul de Aur, nominalizat: Edward Berger

Via WebCultura