<h4>Cassandru</h4>
<p style="text-align: right;">Mihail Medrea</p>
<p>Nu mai ştia nimeni cum îl cheamă. I se spunea Cassandru. Din ce în ce mai rar, pentru că nu prea se vorbea despre el. Iar când i se adresa cineva, îi zicea doar: „Cară-te naibii de-aici!“ Şi facu-ţi, şi dregu-ţi!&#8230; I se dusese buhul de piază rea. Dacă afirma el despre cineva că va păţi ceva sau despre ceva că se va întâmpla într-un fel sau altul, musai că urma o nefăcută. Nu aşa cum spusese el, ba de multe ori chiar nu se brodeau prezicerile cu realitatea, însă, oricum, nu era a bună.</p>
<p>Deşi era detestat, nu se putea abţine să nu-şi dea cu părerea despre una, despre altul&#8230; Dacă deschidea gura, era neînduplecat. O ţinea pe-a lui, de-a surda, cu toate că era înjurat sau bătut.</p>
<p>Nu şi-a terminat liceul fiindcă s-a pus cu cine nu trebuia. În clasa a XI-a, l-a contrazis pe proful de istorie într-o chestiune veşnic spinoasă: cea evreiască. A fost exmatriculat şi a scăpat ca prin urechile acului de centrul de reeducare.</p>
<p>Nu-şi putuse întemeia o familie fiindcă nu avea nici un rost; fiind prea slobod la gură, nu rezista în niciun serviciu mai mult de câteva zile. În cele din urmă ai săi l-au alungat de-acasă. Ajunsese pe drumuri, <em>boschetar</em> cum se zice, hrănindu-se cu pâinea aruncată de alţii, pe unde se-apuca, îmbrăcându-se şi încălţându-se cu ce găsea pe la containerele de gunoi. Vara, dormea în vreun cotlon, într-o casă părăsită sau în cimitir. Iarna, dispărea. Nimeni nu se întreba unde.</p>
<p>Nu era îngăduit printre boschetari. Le era groază de el. Odată, l-au bătut cu încrâncenare, vrând să-l ucidă. Ştia ce-l aşteaptă, văzându-se împresurat. I-a blestemat cumplit, încât ăia, puţinii care au scăpat cu viaţă din nenorocirile pe care le atrăseseră asupra lor, zărindu-l încă de departe, fugeau de el ca de-un demon.</p>
<p>Fusese un copil bolnăvicios şi timid. Nu se amesteca în harţa puştanilor, iar la joacă era mai mereu ţapul ispăşitor. El ofta, răbdând fără să crâcnească nedreptăţile şi ocările.</p>
<p>Era elev la liceu când i s-a vădit vocaţia de prezicător. Prima oară, le-a dezvăluit colegilor nu doar ce note vor primi la teza de la <em>mate</em> dar şi cine va fi prins copiind. Totul s-a îndeplinit precum a menit el. Altă dată, i-a spus unui prieten să nu meargă la un chef cu maşina, fiindcă aceasta se va zdrobi într-un accident. Prietenul l-a ascultat. Ăilalţi, nu. Toţi cei şase zurbagii înghesuiţi în „aspiratorul de gagici“ au pierit într-un accident stupid, după o cursă nebunească, prin ceaţă, încheiată sub roţile unui TIR parcat regulamentar.</p>
<p>Peste ani, la stăruinţele colegilor de serviciu, au jucat la Loto. O sumă nu cine-ştie-ce. Şi au ieşit numerele pe care le jucaseră. Ar fi câştigat premiul cel mare. Dacă&#8230; Dacă n-ar fi pierdut biletul. Atunci a luat prima bătaie „soră cu moartea“.</p>
<p>Nu se mai ştie cine l-a poreclit Cassandru. Cert este că acest cognomen l-a autentificat drept o ciudăţenie cu care nu era bine să ai de-a face.</p>
<p><em>Nu-i înţeleg şi nici nu-i invidiez pe cei care afirmă, la un moment dat: „Dacă ar fi să o iau de la capăt, aş trăi (sau aş face) exact la fel“&#8230; Aiurea ! La mine-i cu totul invers. Şi ştiu că nu va mai fi o „a doua oară“ pentru mine şi că, aflat spre capătul vieţii, nu-mi va fi dată şansa de a o lua de la capăt. </em></p>
<p><em>O să crăp, şi-o să mă ia naiba!</em></p>
<p>Suferea cumplit când i se adevereau prezicerile, neluat în seamă, batjocorit pentru ele. Asta la început, în tinereţe.</p>
<p>Detesta să aibă dreptate. Şi nu se putea abţine să nu-şi trâmbiţeze viziunile. Era ceva care-l depăşea. Ca şi pe cocoşul care anunţă ceasurile din noapte şi ivirea zorilor sau care anunţă ploaia ce stă să vină.</p>
<p>Într-o dimineaţă ploioasă de vară, pe când lenevea în culcuş, a simţit că-l soarbe aşa&#8230; ca un vârtej. A închis ochii, ameţit. Când să-i deschidă, l-a înşfăcat viziunea unei pâlnii uriaşe, învârtejindu-se, bâţâindu-se cu capătul de jos pe pământ, absorbind în vortexul monstruos orice întâlnea în cale. Cordonul se lărgea din ce în ce, gura pâlniei, vineţie, cuprinzând orizontul într-un răget înspăimântător.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Şi-a pierdut cunoştinţa.</p>
<p>Spre seară, începând a se dezmetici, ştia că asupra ţinutului se va prăvăli urgia. Voia mai mult decât orice să înece în alcool pornirea irepresibilă de a le dezvălui tuturor ceea ce stă să se întâmple. Era inutil să-i prevină dar trebuia să-şi facă datoria. A mers mai întâi în staţia de taxi din apropiere. Taximetriştii nu l-au lăsat să caşte gura. Mai luase bătaie de la alţii asemenea, pentru un îngrozitor accident pe care-l prevestise.</p>
<p>S-a dus la poliţie. A dondănit el ceva, iar poliţaiul de la poartă l-a luat peste picior. Scos din sărite, a început să vestească în gura mare nenorocirile care se vor năpusti peste oraş dintr-o clipă-ntr-alta. L-au umflat doi zdrahoni, l-au târât în garaj şi au pus pe el furtunul cu apă. După ce l-au murat bine, i-au mai tras şi o amendă, pentru vagabondaj şi tulburarea liniştii publice. Au vrut să-l ducă la ospiciu, însă s-au ivit, în rafală, mai multe infracţiuni grave, în diverse puncte ale oraşului. L-au aruncat în stradă, cu picioare-n dos. Zgribulit, năucit de şuturi şi de palme, a mers la un post de radio, unde-l cunoştea pe unul dintre redactori. Ghinion. Respectivul era în luna de miere. S-a ales totuşi cu câţiva lei, cu care şi-a luat de la un non-stop un sandviş şi o cafea fierbinte.</p>
<p>Zorile l-au prins pe o bancă, în faţa unui bloc. Dârdâia şi plângea. Plângea şi tremura, de frig şi de groază. Dintr-o dată, s-a făcut linişte. Cerul, de un verde intens, părea îmbibat cu otravă. Aerul s-a încins ca-ntr-o etuvă.</p>
<p>Odată cu răsăritul soarelui s-a stârnit vântul. Fierbinte. Tot mai puternic. Cerul devenise opac. Brusc, s-a înstăpânit bezna. Vâscoasă. Vântul s-a oprit. O vreme. Ca, dintr-o dată, să se năpustească într-un vârtej infernal, spulberând geamuri, prăbuşind copacii peste clădiri, peste oamenii care fugeau îngroziţi care-ncotro, printre maşini. Şi, ca să le pună capac la toate, peste întregul ţinut s-a prăvălit un zid de apă, de la barajul rupt de dislocarea unui întreg versant montan.</p>
<p>Între timp, tornada s-a îndepărtat, mugind, spre alte locuri, spre alte dezastre.</p>
<p>Cassandru a scăpat. Se ascunsese într-un container-baracă de pe un şantier din apropiere. Peste container s-a răsturnat un plop imens, sfârtecat de tornadă. Viitura a rostogolit, de-a valma, copac şi container, izbindu-i de un bloc în construcţie. Baraca era de-acum un morman de fiare, deformată ca o biată cutie de conserve de pe maidan. Năuc, a ieşit din epavă, s-a târât printre sfărâmături, până într-un loc mai înalt, neatins de puhoi. De jur-împrejur nu mai era nimic întreg. Nici clădiri, nici arbori, nici stâlpi de curent electric, nici străzi, nici poduri.</p>
<p>Îl durea tot corpul, iar capul părea că-i va plezni dintr-o clipă-ntr-alta. Îşi dorea să dispară, înspăimântat de haosul din jur ce amplifica infernul din sine. S-a lăţit jos ca o broască, terorizat de iminenta apariţie dintre sfărâmături a unei creaturi abominabile care-l va înşfăca şi-l va devora.</p>
<p>* * *</p>
<p>Mai întâi a crezut că e o năzărire. Mai apoi s-a convins că nu i se pare şi că acel orăcăit mânios se auzea de undeva, din apropiere. Era un prunc ce răcnea pe mai multe voci, din toţi plămânii. Apropiindu-se de locul cu pricina, i-a descoperit într-un cărucior dublu pe gemenii cei vocali. De la prima privire a ştiut că sunt fii ai luminii, şi că locul lor este pe <em>Ostrovul Florilor</em>, unde măicuţa Cassandra oblăduia sărmanii acestei lumi: orfanii, bătrânii însinguraţi sau părăsiţi şi animăluţele rămase fără de stăpân.</p>
<p> ;</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-35379" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/09/cassandru-cu-laptop-300x300.jpg" alt="" width="300" height="300" /></p>
<p>sursă <a href="https://pbs.twimg.com/profile_images/1834288910/boschetar_modern_400x400.jpg">foto</a></p>
<p>De acelaÈi autor citeÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/toate-la-vremea-lor/">Toate la vremea lor</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;on&#099;&#117;r&#115;&#064;&#121;ah&#111;o&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>