<p>Mi-a plăcut Casa cu stafii de când mă Ètiu. În copilărie, intram acolo în fiecare duminică după-amiază, când mergeam cu bunicul în vizită la unul dintre prietenii lui din lagăr. Pe vremea aceea, era locuită de trei familii cărora li se împărÈiseră camerele, cele două băi Èi bucătăria. Holul era al tuturor. UÈile imense din lemn de stejar, parchetul de culoarea mierii, feroneria din alamă, totul era într-un desăvârÈit echilibru estetic. Imediat ce urcai pe scara sculptată, în formă de scoică, îÈi apărea înaintea ochilor un tablou cu dimensiuni impresionante care înfăÈiÈa o scenă de război. Èin minte expresia îngrozită a unui soldat care se întorsese din drum să ridice în spate un camarad rănit.</p>
<p>Giovanni, italianul cu care bunicul îÈi împărÈise firimiturile de pâine în lagărul rusesc, Èi care avea să-i rămână prieten pe viaÈă, locuia în cele două camere din dreapta scărilor. Una dintre ele fusese cândva marea sufragerie a casei Èi păstra încă, pe peretele dinspre apus, Èemineul original, din marmură de Carrara, pe care se aflau două bomboniere de cristal pline cu dropsuri colorate. Giovanni mă lăsa de fiecare dată să deschid ”sertarul cu maimuÈe”, cum îi spunea el, în care păstra bijuteriile soÈiei lui, moartă demult. Cât timp fumau Èi jucau rummy, scoteam pe pluÈul bordeaux al canapelei Èiragurile lungi de perle alb-gălbui, broÈele cu pietre preÈioase, inelele cu modele sofisticate, brăÈările, pe care apoi mi le puneam pe degete, pe mâini, la gât&#8230; Giovanni râdea Èi-mi spunea că mie o să mi le lase prin testament Èi aÈa a Èi făcut. Singura datorie pe care o aveam era ”să le pui frumos la locul lor că-s ale tale”.Respectam ordinea în care le scosesem din cutiile lor Èi le culcam la loc ca pe niÈte fiinÈe mici, mici de tot Èi fragile.</p>
<p>Într-o duminică dintre acelea, am ieÈit pe hol. Mă plictisisem. Bătrânii povesteau, aÈa cum făceau mereu, despre viaÈa lor din lagăr, Giovanni râdea cel mai tare amintindu-Èi că primul lucru pe care i l-a spus bunicului fusese ”ce italiană stricată vorbiÈi voi românii”. Sub tabloul de pe hol, era o masă acoperită cu o muÈama înflorată, plină de tăieturi. Un coÈ plin cu caise adunate din curte ( era un cais cu o coroană imensă, stăpân peste toată curtea) fusese lăsat ”la răcoare” de vreuna dintre vecine Èi parfumul fructelor se răspândise în tot holul. Aveam 9-10 ani Èi purtam pantofi roÈii de lac, cu cataramă aurie. Èin minte pentru că-mi legănam picioarele Èi d-ra Cora, care locuia în camerele dinspre stradă, îmi spunea blând să nu mai fac asta ”pentru că-mi gonesc norocul”.</p>
<p>D-ra Cora a descuiat uÈa mare a primei camere cu o cheie legată cu un Ènur lung, roÈu. Era foarte bâtrână Èi adusă de spate, mergea sprijinindu-se într-un baston care se termina cu un cap de vultur sculptat în fildeÈ. Ochii vulturului erau goi, dar Cora zicea că fuseseră acolo două rubine Èi că avea bastonul de la soÈia unui general deportat în Bărăgan, pe care o ajuta uneori la călcat. UÈa s-a trântit cu zgomot în urma femeii. Holul era întunecat. Din ce în ce mai întunecat. Se vedeau de acolo curtea mare Èi vechea locuinÈă a servitorilor transformată în magazie de lemne. ”Să intri când se-ntunecă”, a spus Cora scoÈând doar capul pe uÈa mare de stejar. Capul ei părea o caisă toflogită, prinsă în deschizătura uÈii duble. ”De ce ?”, am întrebat-o plictisită. ”Să nu te prinză ea în ochi când coboară pe scară&#8230;” Nu pricepusem nimic. Cora Èi-a retras capul toflogit din deschizătura uÈii, bătrânii râdeau Èi fumau în timp ce jucau rummy, caisele miroseau înnebunitor a vară&#8230; Cred că aÈipisem în scaunul mare, ca un jilÈ domnesc, de lângă masă. Se păstraseră acolo lucruri ”pe care nu le mai găseÈti azi nicăieri”, cum zicea bunicul. Oamenii le îngrijiseră, aÈa cum se pricepuseră ei, spre deosebire de cele din alte case boiereÈti unde chiriaÈii comunismului urban distruseseră tot, până Èi parchetul din esenÈele cele mai fine, care fusese pus pe foc. Sigur mă trezisem însă la primele scârÈâituri ale lemnului de pe trepte, ca Èi cum cineva ar fi coborât încet, păÈind cu grijă. Nu se vedea însă nimic altceva decât flacăra mică a candelei pe care Cora o aprindea mereu pe peretele dinspre răsărit, sub icoana Fecioarei. Apoi, a apărut ceva ca un voal alb. Se rotea în toate părÈile, de parcă ar fi dansat cineva acoperindu-se cu el. Voalul alb a intrat prin uÈa Corei, a ieÈit repede, s-a dus spre uÈa dormitorului din dreapta, acolo unde nu intrasem niciodată, zăbovind ceva mai mult. A ieÈit rotindu-se ritmic, condus de o muzică secretă, străină urechilor de muritori. Nu m-am speriat. Priveam ca la teatrul de păpuÈi, ascunsă în jiltul mare, domnesc, devenit un fel de spaÈiu protector, intangibil.</p>
<div id="attachment_19362" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-19362" class="size-full wp-image-19362" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/87375433_491826114828477_8295700770691481600_n1-e1583351278232.jpg" alt="" width="600" height="514" /><p id="caption-attachment-19362" class="wp-caption-text">Autor: Nicoleta Olteanu, artist plastic</p></div>
<p>În dreptul geamului dinspre uÈa de la intrare, s-a zărit pentru o clipă spatele alb, acoperit până la jumătate de părul negru, foarte negru, al unei fete care dansa. De fapt, care aluneca pe parchetul lustruit de stejar. Voalul alb îi acoperea trupul imaterial, iar rotirea lui hipnotică răspândea un parfum care semăna cu acela pe care Èi-l pulveriza pe gât Annalise când plecam la teatru. Când a intrat în camera cu Èemineu, fără să fi deschis uÈa, candela domniÈoarei Cora a tremurat o clipă Èi apoi s-a stins. Se făcuse de-a dreptul întuneric. Bunicul a ieÈit pe hol cu Èigara în mână, îi vedeam luminiÈa roÈie, ” hai să mergem! S-a făcut târziu&#8230;” M-am ridicat Èi am intrat în cameră convinsă că fata cu trup de voal este acolo. Nu era. Bunicul aÈeza piesele de rummy în cutia de lemn, iar Giovani deschidea Èi geamul dinspre curte pentru că se făcuse deja prea mult fum. Pe marginea Èemineului, o cutiuÈă muzicală părea că se miÈcă fără să fie atinsă Èi fără să scoată vreun sunet. N-o văzusem niciodată până atunci. Era roÈie, iar pe latura dinspre mine avea pictat un inorog. ”Ce e asta?”, am arătat spre ea, dar niciun bătrân nu m-a luat în seamă. ”Don Giovanni, ce e asta?” ( aÈa-i zicea toată lumea, Don Giovani) ”Ce?” a întrebat bătrânul întorcându-se dinspre fereastră. Am arătat cu degetul, deÈi bunicul mă certa dacă făceam aÈa ceva . ”Asta!”, i-am arătat spre cutia de pe Èemineu, dar Don Giovanni nu părea să priceapă. Cutia muzicală continua să se rotească, o balerină făcea piruetă după piruetă, începusem să aud o muzică răguÈită, disonantă, asemănătoare sunetelor metalice despre care-i spusesem lui Annalise că-mi răsună uneori în urechi. Perdeaua albă se miÈca încet, în ritmul muzicii. Bunicul Èi-a pus pălăria pe cap, l-a bătut pe umăr pe Giovanni Èi m-a luat de mână: ”ai grijă la trepte. Fir-ar, iar s-a stins candela&#8230;” Giovanni Èinea uÈa deschisă să avem lumină până la ieÈire. În spatele lui, fata cu păr negru îÈi rotea voalul alb prin toată camera. Èinea în mână cutia pictată cu inorog. Când am întors capul, am văzut-o cum rupea piciorul drept al balerinei, ca să se ghemuiască apoi pe parchetul din faÈa Èemineului. Ca Èi cum ar fi plâns pe cineva.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>N-am povestit nimănui nimic multă vreme. Nu m-ar fi crezut. Pentru ei, am fost ”copilul care-Èi spune singur poveÈti”. Asta pentru că, după ce începusem Ècoala, rămâneam ore în Èir singură acasă. Aveam un balansoar mic, de lemn, pe care mi-l aduceam lângă geamul dinspre curte, nu aprindeam lumina pentru că întrerupătorul era prea departe Èi ar fi trebuit să străbat camera pe întuneric Èi renunÈam, mă aÈezam în balansoar, mă obiÈnuiam cu umbrele Èi-mi spuneam poveÈti pe care le inventam singură. Când venea tata, fiindcă el ajungea, de regulă, primul, aprindea lumina Èi mă întreba ”ce faci aici, pe întuneric? ” ”Îmi spun singură o poveste”, îi răspundeam de fiecare dată. ”Ia s-o aud Èi eu!”, râdea. Èi o luam de la capăt. Tata mi-a zis pentru prima dată ”copilul care-Èi spune singur poveÈti”. Èi-aÈa aveam să rămân pentru totdeauna.</p>
<p>”Uite că mi-ai spus mie. Èi eu te cred. AÈa cum trebuie să mă crezi Èi tu că am ajuns la Casa cu stafii datorită unui tomberon galben. Galben Kodak. Ăla despre care chiar scrisesem ceva (că mersesem la magazinul de tomberoane ca să aleg unul mare. Mare Èi galben. Galben ca lămîia coaptă. E cu rotile. Superb ! Nu încape în turism. Sun un prieten Èi stau călare pă tomberon pînă apare. Irefutabil, lumea se vede altfel de pe un tomberon mare Èi galben. E mai mică Èi mai urîtă.).</p>
<p>Dat fiind faptul că gunoiul din tomberonul galben începuse să pută, am pus în portbagaj ce era perisabil Èi am plecat să caut un alt tomberon, aÈezat pe spaÈiul public, spre uz comun. Găsesc două frumuseÈi de tomberoane în faÈa casei cu stafii. În curte, zăresc două femei în vîrstă. Ambele au părul lung Èi alb. Una citeÈte o poezie. Cealaltă face piruete cu o eÈarfă de mătase în mînă. Mă jenez să scot gunoiul în atmosfera asta artistică ruptă din fanteziile lui Eliade. În plus, femeile vor crede că sînt un criminal care, după ce Èi-a tranÈat victima, o aruncă în diverse zone ale oraÈului. Femeia cu cartea nu mă bagă în seamă. Cea cu piruetele mă măsoară de fiecare dată cînd ajunge cu privirea în direcÈia mea. Închid portbagajul Èi dau să plec în căutarea altui tomberon. Tipa cu cartea se întoarce Èi îmi spune, &#8230; <;<; aruncă naibii gunoiul ăla Èi nu te mai codi, eÈti al cincelea pe ziua de azi Èi e de abia ora zece fără jumătate dimineaÈa >;>;. O ascult ca un automat, scot sacul de material plastic din portbagaj Èi îl arunc în ghenă. Nici nu Ètiu dacă voinÈa mea a jucat vreun rol în toată treaba asta. Am răspuns mecanic la cuvintele Dianei. Diana ! WTF, de unde Ètiu că o cheamă Diana ? , <;<; Sigur că Ètii>;>;, se aude o voce în capul meu, <;<;doar te-ai apropiat de gard>;>;. Mă uit spre Diana. Se uită Èi ea la mine Èi zîmbeÈte. Îi aud vocea în capul meu Èi nu văd nicio miÈcare a buzelor. <;<;Intră în curte!>;>; Intru în curte !</p>
<p>De afară, curtea părea pustie Èi părăginită, Diana bătrînă, cealaltă femeie, la fel. Cum am păÈit în curte, realitatea s-a schimbat. Curtea era de o frmuseÈe nelumească, Diana era o tînără Èatenă cu bucle revărsate pînă la jumătatea spatelui, iar femeia cu piruetele era o tînără brunetă cu ochi mari. Se rotea cu eÈarfa în mînă Èi cînta în surdină o melodie tristă. Stai jos, spuse Diana. M-am aÈezat pe trepte, cu o treaptă mai jos decît cea pe care stătea ea. Inspectez grădina. Nu se vede gardul metalic, e îmbrăcat în vegetaÈie verde cu niÈte flori albe frumos mirositoare, probabil mîna Maicii Domnului. <em>Da, ai ghicit floarea,</em> spune Diana. În colÈul îndepărtat, ascuns într-o tufă de liliac, stă un tomberon mare Èi galben. Seamană cu cel cumpărat de mine. <em>Este cel cumpărat de tine,</em> spune Diana Èi îmi face cu ochiul. <em>Credeai că numai lucrurile scumpe pot face minuni ? Credeai că grădina lui Èimeon este singurul portal ? Uită ce credeai Èi crezi ceea ce vezi ! Fără întrebări, fără scepticism, fără îndoieli ! Uite, pe ea o cheamă Voica Èi moare în fiecare sîmbătă seara împuÈcată în piept de soÈul ei.</em> Azi e <em>sîmbătă</em>, exclam cu înfrigurare. <em>Da, deseară va muri împuÈcată în piept. <;<;Nu se poate, trebuie să anunÈăm autorităÈile>;>;.</em> Diana rîde Èi se uită la Voica. Voica se roteÈte neîncetat Èi cîntă aceeaÈi melodie tristă ca o zi de toamnă. EÈarfa urmează miÈcarea de rotaÈie Èi ochii ei nu par să remarce altceva decît capătul eÈarfei. Mă uit mai atent la Voica. E frumoasă, groaznic de frumoasă. Păcat că e absentă. Se roteÈte neîncetat Èi cîntă. Diana îmi pune mîna pe umăr Èi mă întreabă, <;<;<em>o vrei ?>;>; Nu înÈeleg, pe cine să vreau ? <;<; Pe Voica !>;>; <;<;E sîmbătă, se apropie seara Èi trebuie să o vrei, să o ai în faÈa Èemineului Èi să se împlinească destinul>;>; . </em>Arunc o privire spre Voica. E atît de frumoasă, încît îmi vine să nu mai respir în preajma ei. <em>O vreau</em>, dar nu pot spune lucrul acesta cu voce tare. Mi-e ruÈine de cele două fete, mi-e ruÈine de mine, mi-e ruÈine de gîndurile mele. În momentul în care am gîndit că o vreau, Voica s-a oprit, s-a uitat spre mine Èi a rostit cu voce stinsă, <;<;<em>de cînd te aÈtept !</em> >;>; Îmi pune eÈarfa în jurul gîtului Èi mă trage spre ea. Mă ridic în picioare. Mă ia de mînă Èi mă conduce spre intrarea în casă. E cald în casă. Ne oprim în salonul de la parter, în faÈa Èemineului în care arde un foc mocnit. Pe geam se văd fulgi de zăpadă. <em>Ninge ! <;<;Da, ninge ca în poveÈti>;>;</em>, murmură Voica.</p>
<p>Ca în povestea mea, cea care se va sfîrÈi în seara aceasta Èi mîine o va lua de la capăt. AÈa a fost să fie. Mă dezbracă Èi mă întinde pe o blană de urs. Se dezbracă Èi se întinde peste mine. Îi simt fiecare moleculă, se miÈcă încet Èi îmi stîrneÈte toate poftele lumeÈti. Mă mîngîie exact în zonele în care simt nevoia să fiu mîngîiat. Îmi citeÈte fiecare gînd Èi execută întocmai ceea ce îi dictează voinÈa mea.. Nu Ètiu cît a durat, timpul a murit.</p>
<p>La un moment dat s-a oprit Èi s-a întins lîngă mine suspinînd. În cameră a intrat un bărbat în palton de vînătoare, cu o puÈcă în mînă. Încă mă Èinea de mînă cînd glonÈul i-a lovit pieptul între cei doi sîni. Apoi am simÈit cum mîna se răceÈte încet. Sîngele se scurgea pe blana de urs. Parcă era sîngele ursului rănit de moarte tot de un glonÈ vînătoresc. Bărbatul a părăsit camera. Atunci, a apărut Diana, m-a luat de mînă, ajutându-mă să mă îmbrac. După, mă conduce în curte. În curte, e primăvară Èi o fată groaznic de frumoasă face piruete cu o eÈarfă în mînă Èi cîntă o melodie tristă ca o zi de toamnă. M-a obosit sexul ăsta metafizic. O să dorm acum.”</p>
<p>Un text din cartea <strong>„Dresorul de cactuÈi” (</strong>autori ADRIANA BOGATU Èi ADRIAN VICTOR VANK), care poate fi achiziÈionată <a href="https://www.libris.ro/dresorul-de-cactusi-adriana-bogatu-adrian-LIB978-606-029-155-9--p12937361.html?fbclid=IwAR0lCdlG8aYUEsUqXtmoUmy9ZlYxXD9ZsXYspYEVzVR93VsLtL41ZmbiRvg" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici.</a><strong><br />
</strong></p>
<p>La Sibiu, lansarea cărÈii va avea loc sâmbătă, 7 martie 2020, ora 11.30, la Biblioteca ASTRA.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;&#111;n&#099;&#117;rs&#064;&#121;a&#104;o&#111;.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>