Breathless

Savoarea unei mixturi este dată de balansul inspirat al ingredientelor care jonglează fermecător pe o scară a proporțiilor, într-un joc ce stârnește atracție și, mai ales, convinge.

Temperament irlandez, muzică pop-folk-rock pe un ușor întrezărit fundal soul celtic, trei fete și un băiat – frați-, talent, sex-appeal, instrumente muzicale diverse, toate amestecate admirabil într-o combinație numită ”The Corrs”.

Andrea Corr (17 mai 1974), Caroline Corr (17 martie 1973), Sharon Corr (24 martie 1970) și Jim Corr (31 iunie 1964) au format grupul în 1990. Originalitatea stilului lor constă în combinația unică dată atât de instrumente – Jim cânta la chitară și clape, Sharon la vioară, Caroline la tobe si bodhran (un instrument aseamănător tradiționalei tobe, dar care se găsește doar în Irlanda) iar Andrea cântă la fluier și este mezina lider vocal al grupului – cât și de melanjul muzicii irlandeze traditionale cu pop-rockul modern. Fiecare cântec, cu versuri și melodie, este compus de familia asta incredibilă.

The Corrs

Hiturile lor de la sfârşitul anilor 90, What Can I Do?, So Young, Breathless sau Runaway sunt atât de distinct și pătrunzător melodioase încât au rămas ”săpate” fără nici un fel de efort de aduceri aminte.

 Lasă-mă fără suflare

„Am scris cântecul cu Mutt Lange în Elveția. Este bizar să întâlnești pe cineva pentru prima dată și să încerci să scrii ceva, dar a funcționat grozav. Este despre cum să-l tentezi pe celălalt să facă prima mișcare – hai și lasă-mă fără suflare!… știi scena. Lumina zilei se estompează și nimic nu contează decât cei doi oameni care sunt acolo.” –  Andrea Corr

Cvartetul s-a bucurat de o popularitate regională în Irlanda până în 1994 când ambasadorul american în țară l-a invitat să concerteze în Boston, la Cupa Mondială din 1994.

Aceasta s-a extins, ca sămânța de păpădie împrăștiată de vânt, prin apariția la Jocurile Olimpice de la Atlanta și într-un slot suport în turneul din 1996 al Celinei Dion – două concerte care le-au pavat drumul.

Primul lor album de studio, Forgiven, Not Forgotten (lansat prin Lava/Atlantic Records în America), a devenit popular la nivel internațional, dar nicăieri mai mult decât în ​​patria lor unde LP-ul a fost certificat cvadruplu cu platină.

Luând o pauză, în 2006, pentru a se concentra pe carierele solo şi pe vieţile lor personale, frații s-au reunit în 2015 când au lansat cel de-al șaselea album de studio, „White Light„, urmat de un turneu european, iar în 2017 albumul „Jupiter Calling„.

 

Andrea Corr și Barefoot Pilgrimage

Barefoot Pilgrimage, ilustrată cu fotografii personale și cu poezii originale intercalate în text, dezvăluie într-un mod foarte personal, uneori amuzant, alteori tulburător, drumul pe care Andrea l-a parcurs ”desculță” prin viață, ca un exercițiu de înțelegere a sinelui, reflecție asupra călătoriei muzicale alături de frații ei, meditație despre familie și dragoste.

Într-o notă de autoironie, Andrea spune „Eu sunt o cântăreață cu o dorință destabilizatoare de a fi plăcuta”, și explică, fără să-și fi propus vreodată să scrie o carte, cu atât mai puțin să permită cititorilor să privească în adâncul inimii ei, nuanțele de întuneric și lumină care i-au caracterizat viața de până acum.

Andrea Corr a săpat atât de adânc în propria viață, încât ceea ce a descoperit este aproape înfricoșător de cinstit, amuzant și unic. Nu sunt niște memorii în sens convențional, ea recunoaște că, scriind, a luptat și a câștigat bătălia cu autocenzura gândurilor, amintirilor și a celor mai răscolitoare sentimente de pierdere și speranță.

„Am citit atât de mult; ador cărțile. Am citit tot timpul, iar în vacanțe stăteam acolo gândindu-mă: Poate că aș putea să o fac și eu- poate aș putea scrie o carte. ”

ANDREA CORR – despre durerea celor cinci pierderi de sarcină, viață și de ce este credința atât de importantă pentru ea

Andrea s-a născut în ziua bombardamentelor Dublin-Monaghan, 17 mai 1974 (Dundalk, County Louth, Irlanda), cea mai gravă dintre numeroasele atrocități care au caracterizat problemele din acea perioadă.

foto tumblr.com

Citește și Prizonieră liberă a dragostei