<p>Întoarcerea Èi repatrierea emigranÈilor români din Statele Unite ale Americii după 1918 era amplu prezentată în ziarele transilvănene Èi în cotidianul românesc <em>America</em>, ce apărea la Cleveland. CorespondenÈa cu membrii familiei de acasă Èi ziarele erau unicele surse de informaÈie.</p>
<p>Se estimează că în cursul lunii aprilie 1919 au început să se întoarcă primii emigranÈi ardeleni de diferite etnii, cu toÈii plecaÈi înainte de 1914. Conform informării, la mijlocul lunii se întorsese un prim vapor cu emigranÈi români, maghiari, Èvabi Èi sârbi având fiecare asupra lui cca. 1000 $, îÈi realizaseră obiectivul cu „mia Èi drumul” propus la plecare.</p>
<div id="attachment_18934" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/botez2.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-18934" class="wp-image-18934 size-full" title=" Certificat de botez al unui român din America din 1919. Sursa: scena9." src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/botez2.jpg" alt="Certificat de botez al unui român din America din 1919. Sursa: scena9." width="600" height="800" /></a><p id="caption-attachment-18934" class="wp-caption-text"><em>Certificat de botez al unui român din America din 1919. Sursa: scena9.</em></p></div>
<p> ;</p>
<div id="attachment_18933" style="width: 622px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/botez.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-18933" class="wp-image-18933 " title=" Sursa foto: Scena9" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/botez.jpg" alt="Sursa foto: Scena9" width="612" height="459" /></a><p id="caption-attachment-18933" class="wp-caption-text"><em>Sursa foto: Scena9</em></p></div>
<p><strong>Anul 1919</strong> a fost marcat de o mare derută în rândul românilor transilvăneni stabiliÈi în America înainte de izbucnirea primului război mondial. Noua stare de lucruri, noua configuraÈie europeană, noile graniÈe Èi consulate/ legaÈii ce urmau să fie stabilite în urma ConferinÈei de Pace de la Paris, dădeau serioase bătăi de cap românilor pe care <strong>dorul de patrie</strong> îi îndemna să se întoarcă. Ziarul lor din America încerca să le stăvilească acest avânt Èi, prin vocea redactorilor, se făcea apel la răbdare până la încheierea tratatelor de pace Èi stabilizarea situaÈiei geopolitice.</p>
<div id="attachment_18936" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/monument.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-18936" class="wp-image-18936 size-full" title=" Monument din comuna Ghijasa de Sus, jud. Sibiu. Sursă foto: Scena9" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/monument.jpg" alt="Monument din comuna Ghijasa de Sus, jud. Sibiu. Sursă foto: Scena9" width="600" height="800" /></a><p id="caption-attachment-18936" class="wp-caption-text"><em>Monument din comuna Ghijasa de Sus, jud. Sibiu. Sursă foto: Scena9</em></p></div>
<p>Un eveniment mult aÈteptat de către românii din America a fost sosirea oficială a comisiei pentru înfiinÈarea consulatelor. Conducerea acestei comisii a fost asigurată de comandorul Vasile Pantazzi din Marina Regală Română. Vechile <strong>paÈapoarte</strong> austro-ungare pe care le deÈinuseră până atunci românii din America urmau să fie preschimbate cu unele româneÈti, astfel foÈtii locuitori ai regiunilor Transilvania, Banat, Bucovina Èi Basarabia urmând să devină oficial cetăÈeni români.</p>
<p>Misiunea română în Statele Unite era resimÈită ca o acută nevoie pentru a organiza întoarcerea Èi repatrierea. Starea de derută Èi incertitudine din minÈile oamenilor era amplificată de veÈtile ce le parveneau prin intermediul presei, de la ConferinÈa de Pace Èi misiunea diplomatică română. <strong>Chestiunea Banatului</strong>, îndelung disputată între România Èi Serbia preocupa în special pe bănăÈenii care voiau să vină în Èară. Prin decretele Consiliului Dirigent din vara anului 1919, s-a stabilit că, începând cu iunie, fostele comitate Arad, Bihor, MureÈ, Sătmar Èi Sălaj s-au separat de sub jurisdicÈia statului maghiar Èi s-au subordonat statului român; iar din august Èi comitatele CaraÈ-Severin, TimiÈ-Torontal, Cenad. Însă perioada de tranziÈie de la data emiterii decretului Èi până la aplicarea lui a făcut ca situaÈia juridică Èi politică a emigranÈilor bănăÈeni să fie neclară.</p>
<p>Comisarul guvernului român în SUA anunÈa că românii care n-aveau cetăÈenia americană (nenaturalizaÈi) puteau obÈine paÈapoarte să se întoarcă în Èară din localităÈile New-York, Chicago, Cleveland Èi Detroit „fără depunerea jurământului” faÈă de România.</p>
<p>Luna august a anului 1919 a fost o lună fierbinte Èi la propriu Èi la figurat pentru românii din America. Ziarul <em>America</em> publica în serial etapele prin care trebuiau să treacă doritorii de paÈapoarte. Până la sosirea misiunii speciale în SUA, legaÈia română de la Washington întocmise niÈte formulare care urmau să fie completate pentru obÈinerea paÈaportului. Acestea se obÈineau în urma solicitării lor printr-o scrisoare.</p>
<p>Noua Românie era prezentată în termeni idilici Èi elogioÈi, ca un fel de revers al iluziei <strong>Èării FăgăduinÈei</strong> care era tocmai <strong>America</strong> la început de secol XX. Acum România Mare devenise acel tărâm&#8230; Iată cum sunau articolele de presă:</p>
<p><em>„Pentru ce să mai stea acolo, departe de părinÈi, de fraÈi Èi de surori, de copii Èi de neveste, departe de Mama lor dulce, de România întregită, care trecută peste chinurile naÈterii, îi aÈteaptă cu atâta dor Èi dragoste pentru ca să-i strângă la braÈele sale de Mamă dulce Èi miloasă, de Mamă iubitoare Èi darnică; gata să le dea toate bogăÈiile, toate comorile adunate cu atâtea jertfe Èi dureri, cu atâtea lacrămi Èi suspine în cursul acestor trei ani de cumplit războiu. Această Mamă dulce Èi doioasă îÈi aÈteaptă acum cu lacrămi de fericire în ochi copiii răsleÈiÈi pe toate meleagurile lumii, îi chiamă ca cloÈca pe puii săi Èi le făgăduieÈte tot ce-i stă în putinÈă, numai să Èi-i poată iarăÈi adunà, să-i poată iarăÈi vedea pe toÈi împreună, să-i poată cuprinde pe toÈi în braÈele sale Èi să-i poată sărutà Èi alintà pe genunchi. Se va îngriji această Mamă fericită, mai fericită decât Èi-a putut închipui vre-odată în zilele grele de aÈteptare după rodul scump al pântecelui său, se va îngriji zic, ca aceÈti fii scumpi să aibă toate înlesnirile, toate uÈurinÈele de călătorie, ca cu toÈii să se poată întoarce cu drag Èi fără murmur la scumpa lor Maică. Èi se va mai îngriji Ea, ca fiii Ei de aci înainte să nu trebuiască să pribegească Èi să rătăcească pe căi străine de căminul depărtat, ci să poată trăi în pace Èi în fericire în vechea lor Patrie, acum România întregită. Le va da pământ, le va da drepturi, le va da toate bogăÈiile, cari de acuma ale noastre sunt. VeniÈi deci acasă, iubiÈi fraÈi Ardeleni din America, veniÈi, că vă aÈteptăm cu drag Èi bucuraÈi-vă Èi voi Èi vă desfătaÈi de fericirea noastră a tuturora. PlângeÈi Èi voi cu noi împreună Èi vărsaÈi lacrămi de fericire, mulÈumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem aceste zile de ne mai visată fericire. Dumnezeu Vă aducă cu bine Èi “La bună revedere!”.</em></p>
<p>E clar, România devenise paradisul pe pământ.</p>
<p>În octombrie 1919 se redeschiseseră liniile navale comerciale. Dovada o fac abundenÈa de anunÈuri referitoare la îmbarcări. Vapoarele plecau din portul New-York prin companiile: <em>French Line</em> (opera în portul Havre), <em>Cunard Line</em> (Cherbourg), <em>Hamburg-American Line</em>, <em>Holland-America Line</em> ( Rotterdam), <em>Red Star Line</em> (Anvers), <em>American Export Lines</em> (Genova Èi Napoli), iar spre Europa de est <em>The Balkan-American Expres</em> (ConstanÈa via Patras) sau <em>American-Levant Expres</em> (Pireu).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>O descriere detaliată a călătoriei de întoarcere datează din noiembrie 1919. Un român bănăÈean îmbogăÈit în America a călătorit din <strong>New-York</strong> la <strong>Havre</strong>, timp de 8 zile pe ocean, îmbarcându-se pe 25 august. Din Havre, pasagerii de cl. I Èi cl. II îÈi continuau călătoria cu trenul <em>Trans-Atlantic Special.</em> Cei de cl. III plecau spre <strong>Paris</strong> după câteva zile. Armata franceză încă nu era demobilizată, astfel că prioritate aveau trenurile militare, apoi cele cu civili. La Paris soseau în gara Saint Lazare, unde urma să li se vizeze paÈapoartele. Din Paris erau transferaÈi la gara din <strong>Lyon</strong>, apoi spre<strong> Italia</strong>, la <strong>Modena</strong>. Sau din Paris la <strong>BucureÈti</strong> cu trenul <em>Simplom Orient Expres</em>, un tren de lux. Înainte de a pleca din Paris trebuiau vizate paÈapoartele la consulatul român.</p>
<p>Apoi călătorul nostru a intrat prin oraÈul <strong>Domodossola</strong> în Italia. Trecând din <strong>Milano</strong> spre <strong>VeneÈia</strong>, se vedeau încă urmele frontului italian: “tunuri ostenite, tranÈee părăsite, sârmă ghimpată Èi ici colo urma unui sat.” Apoi a intrat în portul <strong>Trieste</strong> unde era plin de români care călătoriseră cu vapoare italiene Èi, după caz, îÈi aÈteptau bagajele rătăcite. Românii erau foarte bine trataÈi în gările italiene din Trieste,<strong> VeneÈia</strong> sau <strong>Milano</strong>. În unele cazuri angajaÈii gărilor vorbeau în engleză cu emigranÈii români, fuseseră Èi ei în America. Precursorii limbii engleze ca limbă de circulaÈie internaÈională au fost aÈadar aceÈti emigranÈi temporar în SUA. Èi în Italia mai erau încă trupe nedemobilizate, astfel că trenurile pentru militari aveau prioritate în faÈa celor cu populaÈie civilă, la fel ca în FranÈa. De la Trieste trenul a plecat spre <strong>Iugoslavia</strong>. “Adio civilizaÈie! Adio bella Italia! Fratelo Romano te părăseÈte cu inima strânsă de durere Èi din lumină trece la întuneric.”</p>
<p>Călătorul întâlnise mulÈi români în gările din Iugoslavia, fără bagaje asupra lor Èi fără bani. SituaÈia se datora relaÈiilor tensionate între România Èi Serbia privind Banatul. Ajuns la <strong>Zagreb</strong>, a întâlnit mulÈi “ciocoi” români care se întorceau din Paris, Monte Carlo sau Nisa, pe lângă care războiul trecuse ca Èi când n-ar fi avut loc. Din Zagreb se mergea mai departe spre localitatea <strong>Vinkovci</strong>, în estul <strong>CroaÈiei</strong>, aproape de graniÈa cu <strong>Serbia</strong>. Acolo trenul se împărÈea în două: două vagoane de lux Èi un vagon-restaurant se îndreptau spre <strong>Belgrad</strong>, iar alte trei asemenea spre BucureÈti.</p>
<p>Cei care se îndreptau spre Belgrad mergeau până la <strong>Subotica</strong> (azi în provincia autonomă <strong>Voivodina</strong>, Serbia), important nod feroviar. Aici era teritoriu neutru, un fel de “Èara nimănui.” Pe întreg teritoriul Iugoslaviei, cu excepÈia zonei Voivodina, controlul paÈapoartelor era destul de strict. De acolo în<strong> Ungaria</strong> la <strong>Szeged</strong>, unde, amănunt interesant, întâlnise pe tren călători maghiari care fugeau din Budapesta din faÈa pericolului bolÈevic, refugiindu-se în România. În cazul acestora, controlul bagajelor Èi al paÈapoartelor era, de asemenea, foarte strict. Pentru călătorul plecat în SUA în urmă cu doisprezece ani, în 1907, toate aceste schimbări îl luau pe nepregătite. Apoi din nou în Iugoslavia. În România au intrat pe la <strong>Jimbolia</strong>, apoi în <strong>TimiÈoara</strong>. De acolo la <strong>OraviÈa</strong>. Însă odată intrat în satul natal călătorul nostru a rămas profund dezolat Èi îndurerat de sărăcia Èi înapoierea care nu suferiseră mari schimbări în absenÈa lui. Această discrepanÈă dealtfel între cele două lumi, America industrializată Èi satul românesc natal pe care îl lăsaseră în urmă, i-a marcat pe majoritatea care s-au întors.</p>
<p>Românii care aleseseră ca rută de întoarcere Iugoslavia întâmpinaseră probleme cu sosirea întârziată a bagajelor, odată ajunÈi în portul <strong>Fiume/ Rijeka</strong>, cel care în decursul anilor 1919 Èi 1920 era disputat între Italia Èi Iugoslavia, cu arbitrajul Èărilor combatante în război. O altă relatare din presă:</p>
<p><em>“Èi apoi am plecat acasă. Suntem de 6 săptămâni tot în drum. Pe apă am venit bine, marea era liniÈtită, cum nu ne-am putut face închipuire. (probabil la sosire nu avuseseră acelaÈi noroc n.n.) Èi toate au fost bune până ce am sosit în CroaÈia. Italienii, oameni de omenie, cât ce au Ètiut că suntem Români din America, ni-au întocmit toate treburile pentruca să putem sosi acasă cât mai de grabă. Ba Èi mâncare Èi beutură ni-au dat în cinste pe la gări. Cât ce am sosit însă în Jugo-Slavia, ni-a apus steaua norocului. CroaÈii, dar mai cu seamă Sârbii ni-au luat totul, Èi am rămas, Domnule, numai cu ce-i pe noi. Noroc că italienii, oameni cu frica lui Dumnezeu, ni-au sfătuit să ne trimitem banii înainte cu ajutorul băncilor, că altfel ni-ar fi luat Èi banii toÈi, până la cel din urmă băniÈor. Te rugăm aÈadară, Domnule dragă, scrie la gazetă ceeace am păÈit noi, că gazeta D-Voastră ne venea Èi nouă în America, scrie, să nu mai vină nici un Român din America acasă peste Jugoslavia, ci, chiar Èi dacă ar călători cu două-trei săptămâni mai mult, peste Marea Neagră la ConstanÈa.&#8221;</em></p>
<p>În porturile româneÈti ConstanÈa Èi mai rar GalaÈi începeau să sosească tot mai multe vapoare. Vaporul <em>Traian</em> sosise în iunie 1920 în portul GalaÈi, având 240 de pasageri la bord.</p>
<p>Chestiunea succesiunii de pe urma celor decedaÈi în America era reglementată printr-o hotărâre guvernamentală ce stipula ca urmaÈii din România să se adreseze primăriilor din localităÈile de provenienÈă ale celor emigraÈi. AceÈtia trebuiau să aibă asupra lor un document judecătoresc care să ateste gradul de rudenie cu persoana decedată Èi o procură adresată legaÈiei româneÈti din <strong>Washington.</strong> În cazul accidentelor de muncă, aceasta fiind cauza cea mai frecventă a decesului, se ataÈau Èi recipise bancare care să dovedească faptul că cei de acasă erau ajutaÈi financiar de cel decedat. În fapt, s-a întâmplat ca rudele din România să nu facă aceste demersuri decât zeci de ani mai târziu. De pildă, în cazul lui Teodor ChiÈ din comuna CovăsânÈ, jud. Arad, decedat în SUA în anul 1917, abia prin anii &#8217;50 ai secolului trecut, urmaÈii au solicitat Èi obÈinut de la autorităÈile americane o dovadă a decesului, care a fost remisă Primăriei din CovăsânÈ, raionul Arad, regiunea Banat.</p>
<div id="attachment_18935" style="width: 501px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/chis2.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-18935" class="wp-image-18935 " title=" Familia ChiÈ din satul CovăsânÈ, jud. Arad. Sursă foto: Scena9" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/chis2.jpg" alt="Familia ChiÈ din satul CovăsânÈ, jud. Arad. Sursă foto: Scena9" width="491" height="368" /></a><p id="caption-attachment-18935" class="wp-caption-text">Familia ChiÈ din satul CovăsânÈ, jud. Arad. Sursă foto: Scena9</p></div>
<p>Din fiecare familie de români transilvăneni sau bănăÈeni care până în 1914 soseau în porturile nord-americane în căutarea unei vieÈi mai bune, înscriindu-se într-un uriaÈ curent migraÈionist dinspre Europa, au rămas amintiri de nepreÈuit pentru cei care le păstrează cu sfinÈenie peste ani. Din doi fraÈi emigraÈi unul s-a întors în Èară, celălalt a rămas în America; dacă prima generaÈie depăÈise prima tinereÈe după câÈiva ani de trai american, a doua născută acolo sau cei care erau copii la sosire, au ales să rămână. Iar cei care s-au întors temporar după anul 1918 cu ideea de a reveni apoi în SUA au făcut-o, de data asta definitiv. Unii aveau asta în plan, însă lovituri ale destinului i-au împiedicat. Èi aÈa mai departe.</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/nefericita-poveste-a-unei-prozatoare/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Nefericita poveste a unei prozatoare</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bianca R. Karda' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bianca-rodica-karda/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bianca R. Karda</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:b&#114;k&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;o.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>