<p><em>Motto: „Sărutul iubirii este cel dintâi prilej de a ajunge în intimitatea morÈii; de aceea aproape oricine este atât de speriat de acest prim sărut.”(</em>Richard Wagner)</p>
<p>Poate că iarna simÈim mai mult decât în orice alt anotimp răceala din noi. Uneori începe de la cap, cu stări difuze Èi o melancolie greu de stăpânit, cu cât zilele îÈi pierd fragilul echilibru în apusul neîntârziat, alteori de la picioare, mai ales când ai de mers pe jos o bună bucată de drum spre locuinÈa unde o fată mult prea tânără a ales să-Èi pună capăt zilelor. Bunică-mea e înfăÈurată până la urechi în mantoul negru „de mers la biserică” pe care îl scoate de fiecare dată cu gesturi ceremonioase din Èifonierul cu haine bune Èi aproape i-a trecut supărarea. În primul rând, nu înÈelegeam de ce trebuie să merg la mort, când aveam alte preocupări, apoi nu-mi plăcea să ies în lumea oamenilor mari Èi serioÈi care cu siguranÈă se vor întreba, în Èoaptă, ce caută un copil acolo. N-am vrut să plec de acasă decât cu paltonul mov, <em>eu sunt copil Èi nu trebuie să port doliu, mai ales că n-o cunosc pe fata asta</em>, cred că nu avea dreptate să-mi ceară să port negru când nici măcar nu Ètiam ce înseamnă moartea. Acum o priveam în faÈă pentru prima oară Èi cred că eram mai mult curioasă decât apăsată de vreun sentiment de teamă sau de tristeÈe…</p>
<p>(Moartea e contrară vieÈii, mi-ai spus, e o luptă necontenită care te transformă din temelii, Èi luam fiecare vorbă a ta în serios, ca Èi când ai fi vorbit în axiome pe care îmi plăcea să mi le însuÈesc fără altă demonstraÈie. Vedeam în tine resursa aceea de adevăr autentic, infailibil, nu Ètiu ce mă făcuse să mă abandonez total în cuvintele tale, Ètiam pe de rost fiecare din reacÈiile tale, puteam calcula fără greÈ momentul în care îÈi reveneai din tristeÈe sau tăiai precum o lamă de cuÈit pentru că simÈeam totul în carnea Èi în vintrele mele până la ultimul nerv care-mi zvâcnea aiurea, nedomesticit, la gândul tău. SimÈeam cu monstruozitate toate stările tale Èi, între senzaÈii, era o moarte vie cea care mă îngenunchea la răstimpuri, născând în mine îngheÈate gheare. E prima dată când tăgăduiesc, Èi nu mi se întâmplă fiindcă nu mai cred, ci pentru că nu mai am puterea să lupt.</p>
<p>A nins azi-noapte Èi zăpada e curată ca o aripă de înger întinsă în umbra unei dimineÈi albastre, mi-au îngheÈat picioarele cu totul Èi simt frigul Èintuindu-mi răsuflarea, n-am mai pomenit aÈa o iarnă, sau poate nu mai Ètiu. Aproape de casa unde era priveghiul am simÈit un nod în gât – la poartă flutura steagul negru, ca o fatalitate vie, ca o umbră întunecată de strigoi sălbatic, ameninÈătoare… am strâns mâna bunicii Èi a tresărit când m-am adunat la braÈul ei, de emoÈie, de teamă sau de frig, sau poate cine Ètie ce alt sentiment venit de dincolo de mine, indicibil.</p>
<p>M-a luat Èi m-a împins înăuntru, strecurându-mi în mâna îngheÈată o lumânare subÈire înfăÈurată într-o batistă albă cu flori negre pe care o scosese din poÈeta rece, în timp ce urca scările; în hol, miros acru de vin Èi cozonac de casă, din care aÈ fi vrut să gust dacă nu ne-am fi grăbit, oameni vorbind încet, respirând o atmosferă înecată într-un abur cenuÈiu, cu miros de brad Èi garoafe, pe care nici acum nu pot să îl suport fără să trezească în mine o înfiorare amară… <em>Dumnezeu s-o ierte</em> – <em>S-o ierte Dumnezeu Èi s-o odihnească…</em> schimbul de replici, în loc de <em>Bună ziua</em>, Èi toată lumea Èi-a plecat capul, fără să se privească în ochi.</p>
<p>(Voiam să-Èi spun că acum cred că Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, pe cât a fost de darnic cu <a href="https://www.catchy.ro/iubirea-nu-este-un-targ-te-iubesc-pentru-ca-ma-iubesti-iubirea-este-o-certitudine-te-iubesc-pentru-ca-te-iubesc/123363" target="_blank" rel="noopener">întâlnirea</a> noastră, pe atât de amarnic s-a retras în ceruri, lăsându-ne în rana vie a depărtării… Ah, acest Deus absconditus… de câte ori l-am implorat să-mi spună ce e de făcut, de îndreptat, de răsucit, Èi mi-a întins un pumnal cu care scormonise în pieptul meu câÈiva ani buni, n-am Ètiut ce să mai fac cu el Èi l-am pus sub pernă, la păstrare, un semn divin se păstrează ca o comoară, nu-i aÈa? Nici măcar nu-mi mai doresc un semn, am atâtea nopÈi în care sap în tăcerea ta ca într-o mină de aur Èi îmi răspund numai ecourile unor cântece pierdute, peste care ai tras demult cortina…)</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/ochi.jpg"><img class="aligncenter wp-image-23018" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/ochi.jpg" alt="" width="402" height="503" /></a></p>
<p>Ca să ajungi în mijlocul camerei, lângă sicriu, trebuie să treci pe lângă familia nenorocită de suferinÈă Èi să prezinÈi condoleanÈe, bunica a luat-o înainte Èi mă trage de mână printre oamenii cu înfăÈiÈare sumbră, ca niÈte gravi judecători din ziua de apoi… pe tatăl fetei nu îl văd, sau poate nici nu e aici, preocupat cu ale priveghiului, sau poate nici nu are tată, iar mama ei… arată într-un fel care mi se întipăreÈte în minte cu litere stacojii: înaltă, de o frumuseÈe nealterată de trecerea timpului sau durerea momentului prezent, e o prezenÈă volatilă aproape, abia simÈită – dacă n-ar fi ridicat vocea să îi explice bunică-mii <em>pentru a câta oară de când s-a întâmplat? </em>motivul sinuciderii: <em>Nu avea de ce s-o facă </em>(Ètia ea precis lucrul acesta, fusese în pelerinaj în sufletul ei Èi aprinsese candele acolo, să îi pătrundă toate înÈelesurile, acum ardeau la căpătâiul ei, aruncând fiori de lumină pe faÈa albă, dar atât de liniÈtită…), <em>terminase facultatea cu zece, Èefă de promoÈie, au sunat-o de la Institut să rămână la catedră, Èi, Doamne, cât a învăÈat copila asta ca să ajungă unde a ajuns! Èi ce folos? Am Èinut-o la BucureÈti pe banii noÈtri, a avut garsonieră, tot ce Èi-a dorit a avut, n-a fost ceva să vrea Èi să nu aibă, uite </em>(era Èi în camera asta un Èifonier cu haine de Duminică) <em>câte rochii Èi-a cumpărat </em>( cele mai multe din mătase, uÈurele, în culorile curcubeului, foÈneau atât de seducător, încât mi-au distras complet atenÈia de la ceea ce se petrecea în cameră), <em>câte perechi de pantofi</em> (perechea de sandale verzi mi-a luat privirile, cu tocul înalt Èi subÈire, argintiu, Èi cu baretele care se încheiau în cruce peste gleznă, într-o cataramă bătută în pietricele Èlefuite de culoarea smaraldului), <em>Èi-a cumpărat în disperare, eu nu Ètiu de ce dacă nu avea de gând să mai trăiască, zici că era nebună, apucată, eu nu înÈeleg, nu înÈeleg…</em> O certa cu atâta dragoste Èi totuÈi, în reproÈul ei se împleteau atâtea voci încât părea un cor al femeilor care aÈteptaseră, seri de-a rândul, îmbrăcate de concert, de teatru sau de petrecere, un iubit care întârziase să apară… dezamăgire Èi o acceptare mută a hazardului.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>(N-am reuÈit să citesc până la capăt în spatele tăcerii tale, fiecare fărâmă de adevăr mi se revela cu greu, dureros, simÈeam câteodată că mă înăbuÈă disperarea de a nu putea să mă salvez de la naufragiu printr-un singur cuvânt, o singură privire de care să mă agăÈ cu amândouă mâinile, chiar dac-ar fi fost să mi le jupoaie asprimea revelaÈiei… cât de mult aveam nevoie să Ètiu că acel edificiu pe care l-am construit împreună putea să-mi apere trupul acesta nefericit de la dezastru… spuneai că ne dor silabele, ne dureau într-adevăr, dar muÈca din noi acea afurisită neputinÈă de a fi împreună, despărÈiÈi de putrede tranÈee… ne afundam în suferinÈă ca într-o mare fără fund Èi ne izbeau din spate, îngropându-ne, troiene… aÈ fi vrut să pot ajunge din nou în braÈele tale Èi acolo să-mi găsesc mormânt de liniÈte, dar nu mai găseam drumul către mine, risipit în drumul către tine…)</p>
<p>După ce s-a liniÈtit, mama fetei s-a apropiat de sicriul alb Èi-atunci am văzut că nu plângea. Se uita la ea pierdută, Èi-am citit în ochii ei curaÈi de lacrimi puterea înÈelegerii… dincolo de ea, în necuprinsul minÈii ei, pluteau undele de Èoc ale nedreptei sorÈi, care izbise în temeliile aparent indestructibile ale vieÈii. Mi s-a părut că înÈelege, că <em>o</em> înÈelege, că a trebuit să accepte Èi moartea aceasta cum îi acceptase crizele de plâns când îi creÈteau dinÈii sau când avea febră, iarna. Pe atunci nu Ètiam că viaÈa nu e un Èir de alegeri, ci, mai degrabă, un Èir de încercări la care ori facem faÈă, ori murim la rândul nostru… nu Ètiu de ce mă fascina atât de mult albul mâinilor încruciÈate pe piept, care Èineau în degetele lungi Èi fine un rozariu cu o cruce mică din lemn smălÈuit, ca într-o ultimă încercare de a păstra ceea ce, pe drept, îi aparÈinea… O fardaseră prea strident, deÈi câteva ÈuviÈe rebele îi acopereau, în umbre, faÈa, atât de liniÈtită… Ètiu exact că în colÈul buzelor acoperite de un roÈu prea strident faÈă de întinderea albă de mătăsuri în care dormea zăbovise fericirea, în sfârÈit, iar un surâs abia schiÈat putea foarte bine să ia locul nefericitei corecÈii de carmin. AÈ fi vrut să îi văd ochii, dar în fotografia dintre lumânările aprinse zâmbea o fată cu ochi triÈti, aproape plânÈi, cu cearcăne vineÈii Èi buzele uscate ca o tardivă părere de rău… Ètiu că atunci am fericit-o, atâta pace emana tot corpul ei, acum atât de rece; brusc, moartea nu mi s-a mai părut catastrofală, ci mai degrabă soluÈia de a supravieÈui.</p>
<p>(<em>De când te-am descoperit, te-am privit întotdeauna cu mirarea unui copil care găseÈte sub pomul de Crăciun o jucărie mult dorită Èi am încetat să mai îmbătrânesc pentru că eram fericită, atât de fericită cu fiecare moment în care te scoteam, încetul cu încetul, din ambalajul în care-Èi tăinuiai frumuseÈea, te dezveleai în faÈa mea în falduri Èi m-am privit în ochii tăi, mai frumoasă decât mă Ètiam, mai bună Èi mai vie cu adevărat, ca un freamăt continuu de iubire neistovită care mă Èinea arzând. Mi-ai spus că sunt minunată Èi curgeai fără oprire prin venele mele, până când, aÈezându-mi inima la pieptul tău, am simÈit-o tresărind în acelaÈi paÈnic ritm Èi n-aÈ mai fi plecat… abia când ai închis uÈa în urma mea am simÈit arsura Èi am plâns amarnic, înjumătăÈită… în locul tău, rămăsese urma dragostei tale Èi revelaÈia mea târzie, ca o rană pe care încerc în zadar să o acopăr cu zdrenÈele amintirilor noastre. Ètiu că ne vom revedea curând, în viaÈa viitoare, Èi voi fi foarte fericită…</em>)</p>
<p>Nu mai Ètiu ce s-a întâmplat, cred că n-am fost la înmormântare, îmi fusese de ajuns după-amiaza aceea de îngheÈat decembrie fantomatic… Bunica nu mai e demult decât o amintire. Peste toate pluteÈte dragostea ta plecată, disperarea mea Èi nebunia mea de a te pierde, fantoma a ceea ce am fost Èi însingurarea de a nu mai fi în umbra ta, hohotul de isterie al zilelor de iarnă în care n-am Ètiut să-Èi spun să mai rămâi, surâsul fetei moarte din sicriul alb, sângeriul buzelor ei pe care iubitul crestase pe vecie gustul de cafea amară Èi de valuri potolite, zgomotul de nesuportat al fiecărei zile, cenuÈa fiecărei nopÈi, privirea ta <a href="https://bel-esprit.ro/colierul-de-inima-albastra/" target="_blank" rel="noopener">albastră</a> de dincolo de lume Èi dorul meu sălbatic, amarnicul venin al depărtării Èi-un straniu dor de liniÈte…</p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="V9F7j0Auop"><p><a href="https://bel-esprit.ro/femeia-mister-ca-si-moartea/">Femeia, mister ca Èi moartea</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Femeia, mister ca Èi moartea&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/femeia-mister-ca-si-moartea/embed/#?secret=iKuniLp0gZ#?secret=V9F7j0Auop" data-secret="V9F7j0Auop" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;c&#111;n&#099;urs&#064;yahoo.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>