<p>Berlin, 13 august 1993</p>
<p><em>Dragă prietenă</em>,</p>
<p><em>ÎÈi scriu din Berlin, în aceeaÈi zi în care, cu decenii în urmă, fusesem martoră la unul dintre cele mai impresionante evenimente istorice care aveau să marcheze nu doar istoria politică a Europei, ci Èi destinul umanităÈii, captivă în ceea ce aÈ numi, fără pretenÈia de a fi altcumva decât realistă &#8211; lupta oamenilor contra oamenilor. </em></p>
<p><em>Ziua căderii Zidului Berlinului, oribila construcÈie care trăsese o graniÈă a suferinÈei între cei din aceeaÈi familie, din acelaÈi oraÈ, din aceeaÈi Èară, ca Èi cum ar fi despărÈit trupul de picioare, de undeva de la mijloc, sau de mâini, Èi de ce nu, de inimă.</em></p>
<p><em>De fiecare dată când Èin în palme bucata aceea de cărămidă roÈie desprinsă din Zid, îmi aduc aminte de toate întâmplările acelei perioade Èi îmi dau seama că nu există destin, ci oameni care au în mâinile lor frâiele puterii absolute asupra vieÈii semenilor, pe care îi subjugă aÈa cum Ètiu ei mai bine, punând în joc întrega lor inteligenÈă. Înzestrarea aceasta a lor vine dintr-o zonă străină oricărei forme de umanitate, în numele căreia clamează binele societăÈii. </em></p>
<p><em>Berlin. 13 august. Blestemată zi a anului 1961, care îÈi scurgea orele greoi, ca o miere zaharisită. Cu o seară înainte fusesem împreună la Teatru, se jucase Faust, nu mai Ètiu decât că avea mâinile foarte calde, mai calde ca de obicei. Èi că despărÈirea la colÈul străzii a fost precipitată. Din mijlocul oraÈului s-a auzit zgomot de Èantier până târziu în noapte. Cine să bage de seamă? Se construise mult în ultima vreme, cu toate că lumea părăsea capitala ca într-un fel de exod. </em></p>
<p><em>„Poate că ar fi mai bine să nu ne mai vedem un timp”, sunaseră ultimele lui cuvinte, Èi am înÈeles abia a doua zi că o catastrofă nu vine niciodată singură. DimineaÈă terifiantă: între Est Èi Vest, în trupul cald al oraÈului abia trezit din somn, un brâu înalt de sârmă ghimpată îi despărÈea în două inima, ca în cărÈile poÈtale de despărÈire. Curând, între cele două ziduri de beton s-a ridicat o aÈa-zisă „zonă a morÈii”, de aproximativ 150 m, păzită de soldaÈi înarmaÈi cu mitraliere. </em></p>
<p><em>Cu fiecare metru care se înălÈa, drama pe care o simÈeam la fel de acut ca în ultima zi se estompa, făcând loc unei angoase colective, pe măsură ce asistam pe viu la coÈmarul căruia îi cădeau pradă zeci, poate sute de oameni, despărÈiÈi de familiile lor, nimeni nu putea Èti pentru cât timp.</em></p>
<p><em>Trista mea poveste de dragoste ratată îmi apărea atunci atât de meschină, încât m-am simÈit ruÈinată. Înapoia zidului, cu fruntea pe construcÈia grosieră din ciment netencuit, mamele îÈi strigau copiii cu glas de fiară înjunghiată, rănindu-Èi palmele de cărămida rece. </em></p>
<p><em>SuferinÈa mea nu mai avea acum nici timp, nici loc, nici nume. În faÈa mea, istoria nota cu litere de sânge în carnea familiilor ciopârÈite de un regim al oamenilor împotriva oamenilor: 155 km de zid, 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre Èi 11.000 de soldaÈi însărcinaÈi cu păzirea lui. 138 de persoane au muriseră împuÈcate sau au suferit accidente fatale în încercarea de a trece zidul. În Germania de Est, zidul era numit „Pavăza de protecÈie antifascistă”, de vreme oamenii legii susÈineau că zidul era menit să-i protejeze pe cetăÈeni de fasciÈtii occidentali Èi de spioni. În Germania de Vest, i se spunea „Zidul RuÈinii”, aÈa îl poreclise Willy Brandt, la acel moment primar al Berlinului de Vest (Èi viitor cancelar al Germaniei).</em></p>
<p><em>Îmi aminteam din ce în ce mai rar de el Èi de gestul inexplicabil pe care îl făcuse, ca Èi când mintea mea se străduia să astupe toate crevasele prin care s-ar mai fi putut strecura vreo umbră de speranÈă că ne-am putea revedea vreodată. În acelaÈi timp, măsurile de securitate din jurul zidului se înmulÈeau, astfel încât, în partea est-germană, oamenii nu mai aveau nici măcar dreptul de a se apropia de fatalul obstacol gri, ca un cer etern sufocat de nori negri, ameninÈători, prevestitor de furtuni. </em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="aligncenter size-full wp-image-12992" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/a6d3643decb7abf5d69065d5b06778a6.jpg" alt="" width="564" height="525" /></p>
<p><em>De cealaltă parte, o galerie întreagă de grafitti strigau în culori stridente dorinÈa de eliberare Èi de regăsire cu cei dragi, pierduÈi de partea cealaltă a infernului. Homo homini lupus, aveau dreptate latinii&#8230; Oamenii se îndreptaseră unii împotriva celorlalÈi, cu zăgazuri Èi arme de foc, instituind un cod implacabil al deznădejdii Èi al morÈii.</em></p>
<p><em>El rămăsese pe partea cealaltă, cu ce preÈ Èi ce scop nu Ètiu nici până astăzi, când zidul e demult o amintire. Mult timp, chiar la doar câteva ore după căderea zidului Èi în lunile ce au urmat, Die Mauerspechte, ”ciocănitorii de zid” cum îi numesc nemÈii, au dărâmat infamul Zid bucată cu bucată, vânzând micile pietre colorate pe post de suveniruri, turiÈtilor străini, iar zgomotul ciocanelor mi-a rămas în urechi asemeni vocii lui, cerându-mi să îi înÈeleg nevoia de spaÈiu. </em></p>
<p><em>Pe ruinele vechii dureri, s-a ridicat libertatea mea Èi a tuturor celor care au călcat în picioare liniile trufaÈe ale graniÈelor, desfiinÈate, dacă îmi aduc bine aminte, la 30 noiembrie 1990. Èase porÈiuni rămân ca vestigii, lumii să înÈeleagă că nu există graniÈe decât cele pe care le ridicăm în noi înÈine, împotriva noastră. Berlinul e atât de frumos în toamna aceasta, cum n-a fost niciodată, sub Poarta Brandembrug doi îndrăgostiÈi se sărută în văzul lumii, iar el îi sărută mâna, parcă cerându-i iertare.Ea îl priveÈte, ca Èi cum în ochii ei s-ar fi topit întreaga suferinÈă a lumii. Doamne, crede necredinÈei mele! Sunt ziduri pe care nimic nu le poate doborî la pământ.<br />
</em></p>
<p><em>CâÈiva porumbei se alintă în soare, ciugulind de pe jos rămăÈiÈele unui corn aruncat de un trecător grăbit. Între oameni se simte căldura care animă spiritele Èi mă gândesc că viaÈa, cu tot neprevăzutul ei, cu obstacole transformate în ziduri de fier Èi de piatră, e una din realităÈile în care trebuie să locuim cu drag de ea Èi cu îndrăzneala de a răzbate până la celălalt capăt, acolo unde se află libertatea. </em></p>
<p><em>În trupul de piatră al timpului, poveÈtile rămân nefisurate, turnate în metalul rece &#8211; dar indestructibil &#8211; al amintirilor.</em></p>
<p><em>Te îmbrăÈiÈez cu drag, poate că o plimbare pe vechile urme ale durerii nu mi-ar strica. Nu de alta, dar m-ar face să mă simt, pentru un timp, vie.”</em></p>
<p>În 9 noiembrie este celebrată <strong>Ziua LibertăÈii (World Freedom Day)</strong>, desemnată de preÈedintele <strong>George W. Bush</strong> în anul 2001 pentru a reaminti lumii despre <strong>căderea zidului Berlinului</strong> (9 noiembrie 1989) Èi sfârÈitul comunismului în Europa centrală Èi de est.<br />
Această zi se suprapune cu Ziua Veteranilor în America, fiind considerată zi naÈională începând cu administraÈia Barack Obama Èi cea a lui Donald Trump.</p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="3XFwUGcJqF"><p><a href="https://bel-esprit.ro/nicio-viata-nu-poate-fi-citita-ca-o-simpla-proba-intr-un-dosar-the-reader/">Nicio viaţă nu poate fi citită ca o simplă probă într-un dosar &#8211; „The Reader”</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Nicio viaţă nu poate fi citită ca o simplă probă într-un dosar &#8211; „The Reader”&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/nicio-viata-nu-poate-fi-citita-ca-o-simpla-proba-intr-un-dosar-the-reader/embed/#?secret=n3XjKuDr35#?secret=3XFwUGcJqF" data-secret="3XFwUGcJqF" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:c&#111;&#110;&#099;u&#114;&#115;&#114;ad&#117;s&#116;anca&#064;y&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>