Într-un registru de botez al Salzburgului – capitală de principat-arhiepiscopat ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană în anii 1756 – se înregistra, într-un ianuarie 27, nașterea unui spirit creator ce avea să uimească lumea și să o lase așa: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart.
Portretul lui Mozart purtând Ordinul Golden Spur primit de la Papa Clement al XIV-lea.
Avea să-și ia numele de Amadeus, acesta fiind traducerea latină a lui Theophilus (Iubitorul de Dumnezeu).
Copilul miraculos
La cinci ani Mozart compunea piese muzicale pe care le interpreta tatălui său – compozitor la curtea prințului arhiepiscop de Salzburg -, acesta transcriindu-le pe note. Mândru de abilitățile fiului ca interpret și compozitor precoce, Leopold a reușit să prezinte curții prima compoziție a copilului, un menuet.
A fost momentul care i-a adus lui Mozart statutul de “copil minune al muzicii”.
Leopold (tatăl), Mozart și sora sa – pictură secol XVIII
După multe și dificile călătorii în Germania, Franța, Marea Britanie și Italia, familia Mozart a primit invitația mult dorită din partea împăratului Franz I Stefan. Acela a fost semnul că faima copiilor Mozart, sora lui Wolfgang fiind o talentată violonistă, ajunsese și în capitală. Wolferl, cum era alintat în famile, de numai 6 ani și sora sa Nannerl de 10 ani, au fost invitați să cânte la reședința imperială de vară a Habsburgilor, Palatul Schönbrunn.
Impăratul, sotia sa împărăteasa Maria-Tereza și copiii lor i-au așteptat în Salonul Oglinzilor din Palatul Schönbrunn.
Wolfgang Amadeus Mozart i-a entuziasmat pe toți cu interpretarea sa la clavecin. Împăratul a fost încântat de spectacol, dar pentru a se convinge de talentul deosebit al copilului, i-a cerut lui Mozart să cânte aceeași partitură legat la ochi. Wolferl a interpretat cu ușurință partitura.
Legenda spune chiar că micul Mozart a încheiat spectacolul cântând partitura invers, uimitor!, dar asta fac legendele, sporesc lumina în care se scaldă geniile.
Copilul Mozart – pictură secol XVIII
Deși compozitorul curții Christoph Wagenseil a remarcat atunci: “Sunteți un adevărat muzician!”, iar familia regală i-a apreciat performanța, lui Mozart nu i s-a propus să rămână la curtea imperială.
În ”duel” cu Salieri
Peste ani, Palatul Schönbrunn a fost scena unuia dintre cele mai faimoase dueluri muzicale din toate timpurile. Împăratul Iosif al II-lea, de data aceasta, i-a însărcinat pe Antonio Salieri și pe Wolfgang Amadeus Mozart să compună o operă într-un act, pe același subiect. Duelul între Salieri, compozitorul de curte al împăratului și artistul independent Mozart, urma să reprezinte punctul culminant al unei sărbători organizate în Orangerie, singura clădire încălzită de la palatul de vară Schönbrunn, în data de 7 februarie 1786.
Deși se pare că împăratul sperase ca Mozart și opera în stil german să câștige duelul, seara a fost un triumf răsunător pentru opera lui Salieri și cea italiană. De atunci, Orangeria, destinată inițial protejării citricelor pe timpul iernii, a fost utilizată pentru organizarea diferitelor festivități și spectacole.
Tradiția se păstrează și în prezent, Orangeria de la Palatul Schönbrunn fiind locul în care se organizează numeroase concerte de muzică clasică. Chiar dacă în urma duelului muzical câștigătorul necontestat a fost Salieri, Mozart urma să înregistreze în curand primul mare succes, cu opera Răpirea din Serai.
După reprezentația acesteia, Mozart a fost felicitat de însuși împăratul Iosif al II-lea cu cuvintele: “o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre”. Au urmat alte două opere celebre, Nunta lui Figaro și Flautul Fermecat.
Mozart a continuat să dea numeroase concerte publice și private, iar însuși împăratul Iosif al II lea devine protectorul său și îl numește compozitor al curții imperiale, în ciuda împotrivirii mamei sale, împărăteasa Maria Tereza.
Ordinul Golden Spur
La Roma, în 26 iunie 1770, Mozart a fost distins cu Ordinul Golden Spur de către Papa Clement al XIV-lea. Prin acordarea onoarei, Mozart a fost numit Conte Papal Palatine, titlu prin care avea dreptul să-și revendice în țara sa de origine calitatea de nobil, statut social care era legat de cel de cavaler. Ulterior, Mozart nu și-a pretins niciodată statutul de nobil. O urmă din acest titlu apare doar în semnătura sa, pe care a împodobit-o cu silaba „Ca” pentru cuvântul italian „Cavaliere”.
Moștenirea impresionantă (a scris peste 600 lucrări muzicale) este vie și se reînnoiește cu fiecare nouă generație care îi experimentează măreția.
(foto sursa tumblr.com)
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
