<p>Eram mică Èi cel mai mare chin la care eram supusă de către propria mea mamă, în viziunea mea de-atunci, bineînÈeles, era dormitul de amiază. AÈ fi dat orice să-Èi uite măcar într-o zi, să mă oblige să dorm<i>! </i></p>
<p><i>O oră pe ceas, ai înÈeles? O oră nu te miÈti din pat! Cât îi o oră? Până se învârte acul mare de la ceas de la 12 la 12.</i> Pffff! Nu aveam de ales&#8230; Ce zicea mama era sfânt. Èi dacă nu era, atunci joarda, era legea. Mama, ajunsă la capătul răbdărilor, cu poznele mele Èi cu neascultarea mea, nu de puÈine ori, toate cozile lingurilor de lemn le slobozea deasupra mea, iar fuga în jurul mesei ca să evit să capăt ce mi se cuvenea, era ceva la ordinea zilei, la fel cum era Èi al meu <i>iartă-mă, mama, că nu mai fac! </i></p>
<p><i>Tu copilă, fii mai potolită că eÈti fată! Vreau Èi eu să te văd cu rochiÈa aia curată, măcar o zi!</i> Biata mama&#8230; Dar nu tot ea mă Èi tundea scurt ca pe băieÈi? Tot pentru ca să mai scutească din griji, probabil. Atât i-ar mai fi lipsit, să fugă după zvăpăiata de mine, să-mi împletească părul&#8230; Asta nu înseamnă că eu nu sufeream cumplit, fiindcă toate celelalte fetiÈe aveau codiÈe Èi pompoane, numai eu eram ca Mowgli. Bine, Èi acum cam tot aÈa sunt, doar că puÈin mai mare&#8230; &#x1f60a;</p>
<p>Mă ofticam Èi când o vedeam pe amica mea din copilărie, pe Adriana, care avea un păr bălai, mereu prins ba într-o coadă de cal perfectă, ba în două codiÈe&#8230;.unde mai pui că avea Èi niÈte picioare lungi, de balerină, de flamingo, aÈa&#8230; Era o delicată! Ea nu-Èi julea genunchii să se urce în copaci. Lasă c-o răzbunam eu! Nu scăpa de mâna mea nicio corcoduÈă, măr pădureÈ, cireaÈă amară sau ce poame mai găseam noi, în fructiferii de printre blocuri.</p>
<p>În fine, nu dormeam nici picată cu ceară! Singura mea grijă era să urmăresc nenorocitul ăla de ceas să văd când ajunge acul mare la 12 Èi apoi, sus. <i>Gata mamă, a trecut! Ce-o trecut, zicea mama, amorÈită după ce Èi-a tras Èi ea puÈin sufletul Un ceas, ziceam eu, victorioasă. Du-te! Du-te afară, cuconiÈă! De dă sfântul Èi pleci din faÈa blocului, jar mănânci! </i>Auzeam asta când deja trânteam uÈa apartamentului Èi coboram scările tot câte trei trepte odată sau dacă aveam pantaloni Èi nu rochiÈă, încălecam balustrada. Da, aÈa făceam! Ajunsă în stradă, eram ca scăpată de la carceră.</p>
<p>Imediat formam o haită Èi un plan de bătaie, după care, pe mai multe voci, începeam: <i>Tantiiiii, o lăsaÈi pe-afară pe &#8230; ?</i> Pe toÈi care nu erau prezenÈi, bineînÈeles, îi convocam la o adunare generală în acest fel. Nu strigai, nu erai cu noi, ci împotriva noastră. Nu, ieÈeai afară, ieÈeai din cărÈi! Simplu. Era mafie Èi pe-atunci. Asta însemna să fii mafiot, respectiv mafioată, să fii afară! Strada dădea tonul! Cine era de una, era de toate, vorba bunicii. Nu te puteai sustrage, că-Èi scădeau brusc acÈiunile. Iar ca să te menÈii, trebuia să Ètii de toate. De la căÈărat prin copaci, locurile pentru cele mai bune ascunzători, să fii bun la fugă era esenÈial, să ai prieteni pe băieÈii mai mari din cartier, era vital. Să deÈii monopol pe terenul de sport din curtea Ècolii, te încorona ca rege/regină, iar să Ètii să dai pase cu piciorul ca băieÈii (bambilici), pentru fete, era un mare atu.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-4573" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/f58d614695d982e08a1d1bbb1c7d5531.jpg" alt="" width="464" height="640" /></p>
<p>Deci, ce fontiÈe, ce codiÈe&#8230;? Eu trebuia să fiu un fel de comandant Èi asta cerea implicare Èi mai ales know-how, strategie. Aveam activităÈi extraÈcolare, cu duiumul, zilnic, dar mai ales în vacanÈe! Nu ne ajungea ziua cât era de mare Èi niciodată Èi absolut niciodată nu ne plictiseam. Două dintre grijile noastre cele mai mari, era să avem uÈurei de DrăgăÈani în stare bună Èi să găsim elastic la metru, la magazinul din colÈ. Săream de parcă aveam suspensii! Glezne- genunchi- Èold-talie-umeri-gât, asta era rânduiala, abia atunci erai AS, când parcurgeai traseul ăsta, la elastic, în rest erai cam cum ar fi acum contul de <i>LinkedIn</i> pe lângă cel de <i>Facebook</i>. Junghiul din coaste în schimb, era dat de fraÈii sau surorile mai mici. Dacă aveai aÈa ceva, cum Èi eu am avut&#8230; era cam de porc. Scuze, fra, dar mi-ai cam mâncat din zile!</p>
<p>Èi cum eram noi aÈa mulÈi, încolonaÈi afară, într-o iarnă, eu fiind cam de 6 ani neîmpliniÈi, suficient de mare cât să nu fiu căzută pe gură, destul de mică, cât să nu gândesc, se înfiinÈează mama în braÈe cu <i>frătiwear</i>, că vezi Doamne să-l ia Èi pe el puÈin aerul. Biata mamă! Să-l ia puÈin aerul&#8230; de parcă eu am fost vreodată prietenă cu <i>PuÈin</i>, ăsta. Eu am fost, sunt Èi voi fi de <i>todo o nada</i>.</p>
<p>Èi dacă vă mai amintiÈi, voi cei care aÈi locuit la bloc, în anii 80 Èi aÈi prins iernile ierni, sigur mai ÈtiÈi cum legam săniile în serie, pe-atunci&#8230; făceam un lanÈ din vreo cinci, Èase sănii Èi aveam de grijă ca ultima să aibă spătar. Încurca, dacă o sanie cu spătar se afla la mijlocul lanÈului, asta era ideea. Mno!</p>
<p>Pe ultima sanie, cea cu spătar, l-am proptit pe <i>frăÈiwear</i>, care avea circa doi ani, neîmpliniÈi, ca să-l ia chipurile, aerul. Èi l-a luat! Vă zic, că abia atunci l-am văzut Èi pe el pentru penultima dată, #MOV, când mi-am amintit după zeci de minute bune, că trebuie să facem haltă, să-l predăm mamei. Bine, nici el n-a protestat în vreun fel, adică nu ne-a deranjat cu niciun au Èi cu niciun vai. Iar noi ne-am văzut de corida noastră! Când am revenit la bloc Èi am văzut-o pe mama cum se lua cu mâinile de cap, vă spun sincer că toată zăpada lumii nu era de ajuns să mă răcorească! Copilul era bloc de gheaÈă, luat de aer puÈin mai mult decât prevedea mama, cu mucii îngheÈaÈi Èi mânuÈele lui grase, tot mov.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Atunci am realizat că era îngheÈat bocnă, dar prea târziu Èi jur că mi-a fost milă de el, sincer, dar de mine mi se rupea sufletul! Am lăsat joaca Èi maidanul Èi fuga după mama să salvăm copilul! Nu a mai avut timp să mă ia la bani mărunÈi, era <i>sensless, </i>cum ar veni&#8230; Èi nici eu nu mai ziceam nici mâc, doar cu ochii înlăcrimaÈi, clipeam a regret tot din cinci în cinci secunde. Ètiam că am îmbulinat-o rău de tot! Mama m-a înÈeles Èi atunci Èi aÈa cum o face până în zi de astăzi, slavă Domnului! Îngerii toÈi s-au slobozit din ceruri Èi m-au salvat Èi de data asta. Numai că, simÈindu-mă cu musca pe căciulă într-un mare hal, aÈ fi făcut orice mi s-ar fi cerut în momentele acelea, ca să-i fie bine piciului, că tare m-am mai speriat! După o frecÈie zdravănă pe care i-a făcut-o mama Èi după o supică foarte caldă, <i>frăÈiwear</i> a adormit în pătuÈ.</p>
<p>Atât de drag îmi era atunci de el, că m-am pus Èi eu lângă el iar mama nu m-a certat. A fost unul din momentele din viaÈa mea, în care, cel puÈin eu am Ètiut că mama ne-a fost amândurora primul Èi acelaÈi rai! După un somn de mai bine de două ceasuri, neobligată, timp în care s-a înserat de-a binelea, Prâslea a început o văicăreală, fără noimă, din punctul meu de vedere. Degeaba m-am pus pe povestit cu el despre ScufiÈă, Cenusăreasă Èi despre alte personaje pe care le mai Ètiam Èi eu, că nimic nu avea efect. Èi dintr-o dată, din atâta dragostea de soră pentru frate ce încolÈea din adâncul meu, precum vrejul de fasole fermecat, mi-am dat seama că el totuÈi o fi flămînd&#8230; pfff, ce deÈteaptă m-am mai simÈit dintr-o dată, iar eu, neÈtiutoarea, îi serveam poveÈti.</p>
<p>De-atunci mi-am dat seama că dragostea trece prin stomac Èi am fugit într-un suflet în bucătărie, de unde am luat o bucată generoasă de pâine. Mama gătea ceva împreună cu tata Èi erau absorbiÈi în niÈte discuÈii, astfel încât nici nu m-au văzut. Iar din bucata mea de pâine, am hrănit un om, ca pe-un câine! Am început să-i îndes piciului bucăÈele mici de pâine pe gură, pe care el nu răzbea să le mestece, evident, dar care au avut efect imediat asupra plânsului, iar eu am continuat fiind convinsă de pustiul de bine pe care i-l fac, până fălcuÈele lui erau ca ale veveriÈelor Chip Èi Dale când Èi le îndesau cu alune. Numai că eu fiind de mică foarte creativă, am zis că Èi pe nări să-i îndes niÈte pâinică, să fie, că aveam de unde&#8230; chiar dacă luam pâinea pe cartelă. De data asta a fost ultima dată când l-am mai văzut #MOV Èi tot de data aceea s-au scoborât Èi toÈi sfinÈiÈorii din ceruri pe lângă toÈi arhanghelii de m-au salvat din mâinile mamei, ei fiind toÈi întruchipaÈi în persoana tatălui meu.</p>
<p>Am fost copii privilegiaÈi, eu Èi fratele meu! Am avut o copilărie fericită, fără lipsuri, cu toate că s-a petrecut în perioada comunistă. Am învăÈat Èi la lumina lumânării, am Èi făcut baie unul după altul, în aceeaÈi apă. Am mâncat Èi pâine cumpărată cu raÈia Èi banane verzi de Èi se strepezeau dinÈii. Târziu le-am aflat adevăratul gust&#8230; Dacă mama nu ne-a scăpat din mâini, este pentru că tata Èi-a permis s-o lase să ne fie mamă, acasă lângă noi, până am crescut suficient de mari, eu de zece ani, fratele meu de Èase ani. Apoi vă spun fără nicio îndoială, că mama chiar a avut full time job, cu noi. Sărut mâna, mama!</p>
<p>Nu era puÈin lucru, eram puÈini copii fără cheie la gât în aceea perioadă. Dacă mama ne-a fost Èi iubirea dar Èi frica pentru a nu face lucruri greÈite, tata ne-a fost mereu stâlp Èi ocrotitor. Malul sigur, la care ne întorceam de fiecare dată din rătăcirile noastre. Mama ne Èinea din scurt, fiindcă ei îi făceam zilnic, părul măciucă, tata ne răsfăÈa a la long, pentru că el ajungea acasă seara, obosit, încât din două gâdileli cu noi, cădea lat. Am fost duÈi de mici în egală măsură Èi la mare Èi la biserică.</p>
<p>N-am fost privaÈi în nicio vacanÈă de vară din ciclul Ècolar 1-8, de mersul la mare. Tata avea o Dacia 1300 roÈie, ca focul Èi singura noastră grijă era să nu ratăm nicio ieÈire săptămânală, pe coclauri Èi de obicei se întâmpla duminica. Îmi amintesc cum pe-atunci, cei care aveau maÈini îÈi dădeau rând pe drumurile patriei, astfel încât într-o duminică circulau maÈinile cu număr de înmatriculare cu soÈ, iar în alta, cele cu număr fără soÈ. <i>Hai, mă tataaa, du-ne să mai aruncăm Èi noi cu pietre-n râu!</i></p>
<p>Èi ne ducea&#8230; chiar dacă nu era rândul nostru, făcea cumva să fie. Numărul de înmatriculare al maÈinuÈei noastre de pe-atunci, era SB 7141, drept pentru care în duminica în care nu ne încadram în reguli, ultima cifră dispărea ca prin miracol&#8230; iar numărul devenea unul cu soÈ, 714. &#x1f60a; Ce vremuri! Avem un tată vrăjitor! Adică a avut Èi încă are mereu la el, aceea baghetă magică. Unde mai pui la socoteală că trebuia să ne cânte la saxofon, muzica din Pantera Roz, din desenele animate cu Ciocănitoarea Woody Èi bineînÈeles că Ètiam Èi toate cântecele patriotice, pe care chiar că le cântam cu drag. AÈa ne trezeam dimineaÈa, cu cântecele patriotice de la radio Èi nu începea ziua fără o scurtă recapitulare cu noÈiunile de bază: care este adresa noastră, cum se numeÈte Èara noastră, care este capitala Èării noastre, cum se numeÈte conducătorul Èării noastre Èi nu ieÈeam din casă fără un Doamne-ajută iar fără Tatăl nostru spus înainte de orice masă, nu se putea.</p>
<p>Nu Ètiu alÈii cum sunt, dar eu am crescut cu ritmul Èi cu dansul Èi fost <i>învârtită de mică Èi desculÈă Èi-n opincă, c-o fost cine mă-nvârtii, tot pe pofta inimii.</i> Da, aÈa m-am născut cu muzica populară ascultată pe benzi de magnetofon Èi mai târziu la casetofon Èi aÈa am crescut cu folclor pe pâine. Tot de-atunci a rămas Èi vorba că aÈ putea dansa Èi pe muzica de la Telejurnal, dacă n-aÈ avea pe ce! Ah, mi-am amintit de versurile minunatului Alexandru AndrieÈ: Astăzi iar, la Telejurnal&#8230; am văzut caÈcaval!</p>
<p>Mama, te rog, mai ceartă-mă că nu vreau să dorm de-amiază, mai spune-mi cum să evit relele Èi mai suflă-mi peste suflet să-mi treacă, ca atunci când îmi suflai peste genunchii juliÈi! Tata, mai suflă-mi din fluier să joc până ameÈesc, ca atunci când vă veneau prietenii în vizită Èi cu toate că eu eram mascota voastră, Ètiam clar cum stă treaba cu win-win -ul, când ziceam : eu joc, dacă pui jos albastra! &#x1f60a;))</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/incurcate-s-caile-domnului/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Încurcate-s căile Domnului&#8230;</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:m&#111;&#110;icad&#105;&#097;&#110;a_vi&#115;&#097;&#064;&#121;&#097;ho&#111;.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>