„Nu este nimic imposibil pentru cel care va încerca”

Alexandru cel Mare, eroul civilizator cunoscut și ca Alexandru al III-lea al Macedoniei, este una dintre cele mai emblematice și influente figuri din istoria antică. Născut în 356 î.Hr. în Pella, Macedonia, el a fost fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei și al reginei Olimpia. Instruit de Aristotel, unul dintre cei mai mari filozofi ai Greciei Antice, Alexandru a primit o educație cuprinzătoare care i-a cultivat dragostea pentru cultură, filozofie și știință.

„Sunt îndatorat tatălui meu că trăiesc, dar profesorului meu că trăiesc bine”.

La doar 20 de ani, după asasinarea tatălui său în 336 î.Hr., Alexandru a urcat pe tron și a preluat o armată bine pregătită și un plan ambițios de expansiune pe care Filip îl inițiase. Una dintre primele sale acțiuni a fost să asigure frontierele nordice ale Macedoniei, după care a purces la cucerirea Greciei, unde a fost recunoscut ca lider al Ligii Corintiene.

„Din proprie inițiativă, aș prefera să excelez în cunoașterea celor mai înalte secrete ale filozofiei decât în ​​arme”.

În 334 î.Hr., Alexandru a traversat strâmtoarea Hellespont, intrând în Asia Mică, unde a învins armatele persane în bătăliile de la Granicus și apoi Issos. Campania sa militară a continuat cu asediul și cucerirea orașului fenician Tir, urmată de Egipt, unde a fost primit ca un eliberator de sub jugul persan și unde a fondat orașul Alexandria, care avea să devină unul dintre cele mai importante centre culturale ale lumii antice.

În 331 î.Hr., Alexandru a învins decisiv armata persană condusă de însuși regele Darius al III-lea în Bătălia de la Gaugamela, ceea ce i-a permis să preia controlul asupra întregului imperiu persan. După moartea lui Darius, care a fost ucis de unul dintre satrapii săi, Alexandru a fost proclamat „Rege al Asiei”. El a continuat să-și extindă domeniul prin cuceriri spre est, ajungând până în India, unde a întâmpinat o rezistență semnificativă și unde armata sa, obosită și epuizată, l-a forțat în cele din urmă să se întoarcă.

„Cerul nu poate avea doi sori și Asia doi stăpâni.” (vizionați documentarul)

Bucefal

Bucefal a fost calul legendar al lui Alexandru cel Mare și este adesea menționat ca unul dintre cei mai celebri cai din istorie. Numele său, care în greaca veche înseamnă „cap de bivol”, ar putea să se refere la o marcă distinctivă de pe fruntea animalului sau la forma capului acestuia. Bucefal era un armăsar de război și, potrivit legendei, a fost oferit lui Alexandru de către tatăl său, Filip al II-lea al Macedoniei. Se spune că numai Alexandru a reușit să-l îmblânzească după ce a observat că calul se speria de propria sa umbră și l-a întors astfel încât să nu o mai vadă.  Bucefal l-a cărat pe Alexandru în numeroase bătălii, inclusiv în celebra Bătălie de la Gaugamela din 331 î.Hr., unde Alexandru a învins decisiv armata persană a regelui Darius al III-lea. Se spune că Bucefal a fost un cal extrem de curajos și de inteligent în luptă; el a murit în 326 î.Hr., fie din cauza rănilor suferite în luptă, fie din cauza bătrâneții (se presupune că ar fi avut aproximativ 30 de ani, o vârstă foarte înaintată pentru un cal). Pierderea lui Bucefal l-a întristat profund pe Alexandru, care i-a construit un oraș, Bucefala, în locul unde calul său credincios a murit, în apropierea râului Hydaspes (actualul râu Jhelum din Pakistan). Există povești care susțin că Bucefal a fost descendent al unei linii de cai pe care zeul Zeus însuși i-ar fi dat-o lui Hercule, adăugând astfel la mitologia și la statutul său legendar.

Apus de soare

Alexandru a murit în 323 î.Hr., la vârsta de 32 de ani, în Babilon, după ce a contractat posibil o boală gravă sau poate a fost otrăvit, deși cauza exactă a morții sale rămâne un mister. Moartea sa a marcat începutul sfârșitului vastului imperiu pe care l-a creat, deoarece, în absența unui succesor clar, regatul său a fost împărțit între generalii săi, fenomen cunoscut sub numele de „Războaiele Diadohilor”.

Legenda lui Alexandru a continuat să crească mult după moartea sa, cu mituri și povești care glorificau realizările sale și impactul său asupra lumii antice. El a fost studiat și admirat de-a lungul secolelor, rămânând o figură istorică ale cărei cuceriri și viziune au modelat cursul istoriei umane în moduri care se resimt și astăzi.

De-a lungul timpului, a fost subiectul a numeroase citate și referințe, fie că provin din scrierile antice sau din aprecierile istoricilor și comentatorilor ulteriori.

Plutarh, în „Viața lui Alexandru” din „Paralelele Vieții”:

„Când Alexandru a văzut bogățiile lui Darius, a suspinat și, întrebat de prietenii săi dacă plânge pentru bogăția pe care niciun macedonean nu a atins-o vreodată, a răspuns: ‘Plâng pentru că, deși există atât de multe lumi, nu am cucerit niciuna’.”

Arrian, în „Anabasis Alexandri”:

„Era dorința și ambiția lui de a merge unde niciun muritor nu mai fusese înainte și de a îndrăzni mai mult decât oricine în trecut.”

Quintus Curtius Rufus, în „Istoria lui Alexandru cel Mare a Macedoniei”:

„Fortuna îi favorizează pe cei curajoși.”

Alexandru cel Mare, cuceritorul

O moarte misterioasă

Moartea lui Alexandru cel Mare rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei antice și este subiectul a numeroase teorii și speculații. Principala relatare istorică despre moartea sa sugerează că a murit după o boală de douăsprezece zile, care a fost descrisă în surse antice prin simptome ce par a indica o febră mare, poate tifos sau malarie, boli comune în regiunile pe care le-a cucerit.

Există, de asemenea, speculații care sugerează că Alexandru ar fi putut fi otrăvit, dar niciuna dintre aceste teorii nu a fost confirmată definitiv. Documentele antice nu ajung la un consens, iar sursele contemporane lui Alexandru nu menționează otrăvirea ca o cauză a morții sale. Teoria otrăvirii a apărut mai târziu, iar posibilii suspecți ar include unii dintre generalii săi sau rivalii politici care ar fi avut motive să-l înlăture pentru a-și asigura propria putere sau pentru a preveni alte campanii militare care le-ar fi putut periclita poziția.

Unii istorici antici, precum Justin și Curtius Rufus, au menționat otrăvirea ca posibilă cauză, dar aceștia au scris la mult timp după moartea lui Alexandru, iar relatările lor pot fi influențate de politica și legendele care au evoluat după moartea sa. Teoriile moderne sugerează și alte cauze posibile, inclusiv boli precum pancreatita acută sau boala West Nile.

În absența dovezilor concludente și datorită faptului că corpul lui Alexandru nu a fost niciodată examinat cu ajutorul tehnicilor moderne, cauza reală a morții sale rămâne necunoscută și probabil că va rămâne un mister al istoriei.

Legendarul cuceritor al perșilor

Ecranizări celebre după viața lui Alexandru cel Mare

Viața lui Alexandru cel Mare a fascinat creatorii de filme și publicul deopotrivă, inspirând mai multe ecranizări care explorează diverse aspecte ale vieții sale legendare și ale cuceririlor sale istorice. Iată câteva dintre cele mai celebre ecranizări despre Alexandru cel Mare:

1. „Alexander the Great” (1956) – Acest film istoric, regizat de Robert Rossen și cu Richard Burton în rolul principal, urmărește ascensiunea lui Alexandru de la copilărie până la moartea sa timpurie. Filmul se concentrează pe relațiile sale complexe, inclusiv cele cu tatăl său Filip al II-lea, mama sa Olimpia, și prietenul său apropiat Hephaestion.
2. „Alexander” (2004) – Probabil cea mai cunoscută ecranizare recentă, această versiune este regizată de Oliver Stone și îl are pe Colin Farrell în rolul lui Alexandru. Filmul a fost remarcabil pentru reprezentarea sa detaliate a vieții și cuceririlor lui Alexandru, precum și pentru explorarea relațiilor sale personale. Deși a fost criticat pentru anumite aspecte ale scenariului și alegerilor de casting, filmul a devenit notabil pentru ambitia sa de a captura complexitatea personajului istoric.
3. „Alexander the Great” (miniserial TV 1991) – Acest miniserial grec prezintă o relatare a vieții lui Alexandru, de la tinerețea sa până la moartea timpurie, subliniind victoriile și conflictele interne care l-au definit.

Invitație la lectură

„Anabasis Alexandri” de Arrian – Considerată una dintre cele mai fiabile surse despre viața lui Alexandru cel Mare, această lucrare este bazată pe scrierile pierdute ale lui Ptolemeu și Aristobul, care au fost companioni ai lui Alexandru.

„Viața lui Alexandru” de Plutarh – Această biografie face parte din seria „Paralelele Vieții” a lui Plutarh și compară viața lui Alexandru cu cea a statului roman Iulius Cezar. Este o sursă valoroasă de anecdote și detalii despre caracterul și faptele lui Alexandru.

„Istoria lui Alexandru cel Mare a Macedoniei” de Quintus Curtius Rufus – Deși conține unele exagerări și erori, această carte este o altă sursă importantă despre Alexandru, acoperind în special aspectele militare și campaniile sale.

„Diodorus Siculus: Bibliotheca Historica” – Diodorus a scris o istorie universală în care Alexandru ocupă o parte semnificativă. Deși uneori este criticat pentru inexactități, oferă o perspectivă largă asupra contextului istoric.

„Alexandru cel Mare” de Robin Lane Fox – Această lucrare modernă este considerată de mulți ca fiind una dintre cele mai bune biografii ale lui Alexandru, oferind o narativă vie și detaliată despre viața sa și despre timpurile în care a trăit.

„The Campaigns of Alexander” de W. W. Tarn – Această carte este o altă sursă clasică, în care Tarn aduce la viață campaniile lui Alexandru și discută despre filozofia și motivațiile sale.

„Fire from Heaven” de Mary Renault – Aceasta este prima carte din trilogia ficțională a lui Renault despre Alexandru cel Mare, urmată de „The Persian Boy” și „Funeral Games”. Renault este cunoscută pentru cercetarea meticuloasă și pentru capacitatea de a reda lumea antică într-un mod viu și captivant.

„Alexander of Macedon, 356–323 B.C.: A Historical Biography” de Peter Green – În această biografie erudită, Green explorează viața lui Alexandru cu o privire critică, bazându-se pe sursele primare pentru a oferi o imagine complexă și nuanțată a personajului său.

„In the Footsteps of Alexander the Great: A Journey from Greece to Asia” de Michael Wood – Aceasta nu este doar o biografie, ci și o relatare a călătoriilor lui Wood, urmând traseul lui Alexandru de la Grecia la Asia.

„Conquests of Alexander the Great” de Waldemar Heckel – Focalizându-se pe campaniile militare, Heckel analizează modul în care Alexandru a reușit să construiască imperiul său vast și impactul pe care l-a avut asupra lumii antice.