Jude Law era iubitul meu secret. Unul dintre ei, căci eu, fiind cubistă, a(vea)m din aproape toate câte 3. Deci iubiții mei secreți erau Jude Law, Rafa Nadal și Brad Pitt.
De la ultimul mi-am luat gândul când s-a însurat cu Angelica.
Nu puteam, chiar nu credeam că pot (deși timpul a dovedit că Angelica era cam dusă cu capul, deci șanse ar fi fost) să concurez cu femeia considerată model de frumusețe de o lume întreagă. Până și de frate-miu (un mofturos mai mare ca mine, și care a declarat-o, acum niște ani, când încă nu devenise piele și os și nu-și tăiase sânii, cea mai frumoasă femeie din lume).
În privința lui Rafa, am tot sperat că nu se va însura cu fata aia, care îi era iubită de vreun deceniu.
Că, mă gândii eu, dacă n-a luat-o de soție atâta vreme, poate n-o mai ia. Na, a luat-o anul trecut. Deci musai să-i zic pas și lui Rafa, că doar n-o să-i distrug familia… 
Ei, rămase Jude. Law. Și am zis că ăsta e, că el lege, eu avocat, mă înțelegeți… Lege la lege trage, cum ar veni. Mă gândeam, serios chiar, să-i scriu încă de când s-a despărțit de Sienna.
Adică omul e clar un bărbat „de casă”, dovadă fiind căsniciile și relațiile lui îndelungate. Și mai e și iubitor de copii, doar avea 5 copii din 3 relații, oficializate sau nu, anterioare. Bine, acum are chiar 6.
Problema e că am ratat momentul și el s-a însurat iar cu alta.
De fapt, nici asta nu e chiar o problemă că, așa cum s-a mai divorțat înainte, tot așa s-ar putea divorța și de asta actuală. Că a mai făcut un copil, și amu’ are 6, nici ăsta nu-i bai. Omul e frumos, deștept, are bani pentru pensii alimentare multiple, deci hai, Jude, hai!
Unul ca tine trebuie să se înmulțească și să-și împrăștie sămânța la cât mai multe femei, că și așa albii sunt pe cale de dispariție pe lumea asta.
Problema majoră e că Jude s-a nasolit. S-a cam îngrășat, s-a buhăit și a mai și chelit îngrozitor. Vasăzică pas.
Cu regrete majore și durere în suflet și lacrimi de crocozaur în ochi, mă despart de tine, Jude Law.
Nu te mai aștept să divorțezi de actuala și nici nu mai sper la un al 7-lea copil, al tău cu mine, cum ar veni.
Cumva mă și bucur că te-ai nasolit acum și nu în timp ce am fi fost noi împreună. Nu știu dacă aș fi putut suporta să te văd lățindu-te, buhăindu-te și chelind în timpul căzniciei noastre. Asta ca să nu mai spun că o planetă întreagă ar fi dat vina pe mine, că așa fac oamenii, dacă bărbatul se urâțește, e di vină femeia de lângă el, dar dacă femeia îmbătrânește, e doar ea de vină.
Rămâi cu bine, Jude!
Să știi că te-am iubit, sincer, din toată inimioara mea de artistă, de blondă, și de avocat pe deasupra. Și pe dedesubt.
