<p>„<em>Cercetare la firul ierbii&#8221; sau „călătorie în interes de documentare&#8221;! Tot ce pot să spun e că nu voi scrie nimic din ce veÈi găsi pe Wikipedia sau pe Youtube, voi pătrunde dincolo de ce se vede Èi voi descifra ce nu s-a scris</em>!, sunt cuvintele cu care scriitoarea <strong>Adriana Ungureanu </strong>a însoÈit apariÈia unei cărÈi extraordinare: „<strong>Urma paÈilor ei. Iulia HaÈdeu. Între viaÈă Èi nemurire</strong>”, care, cu siguranÈă, va face carieră în literatura noastră. De la „<strong>Scânteietoarea viaÈă a Iuliei HaÈdeu</strong>” a lui C. Manolache nu s-a mai scris ceva de o asemenea anvergură despre geniala fiică a lingvistului Bogdan Petriceicu HaÈdeu, însă cartea de faÈă aduce un plus de sensibilitate faÈă de scriitura aceea. Ea pătrunde, cu mijloacele ficÈiunii care îmbracă faptul istoric, biografic, în profunzimile sufletului feminin, de unde aduce, prin oglinzi curate, povestea tragică a unui suflet de femeie ieÈit prea devreme din matca necruÈătoare a timpului mundan, refugiindu-se, într-o tăcere deplină, dincolo de lumea care n-a încăput-o.</p>
<p>Iată un fragment din carte, pe care scriitoarea ni l-a oferit, pentru a ne stârni gustul descoperirii întregii naraÈiuni.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-6924" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/52633913_2164140936962111_8632283991740776448_n-e1550996485482.jpg" alt="" width="600" height="450" /></p>
<p>”&#8230;..</p>
<p>-Da! Dar Ètii ce te rog mult? Hai să mai ocolim odată biserica! Atât de bine mă simt aici! Este o senzaÈie adorabilă, incredibil de plăcută! îi spusesem în timp ce lăsam pe spate capul greu ca un bolovan, copleÈită de o senzaÈie inexplicabilă.</p>
<p>Pornirăm spre Rue Palatine, cea din dreapta, cum stăteam noi cu faÈa la biserică. Nici nu intraserăm bine pe străduÈă că o uÈă laterală a bisericii, ce ducea spre un subsol, era larg deschisă. În dreptul ei câÈiva tineri participau la un eveniment. Părea un vernisaj într-o catacombă a bisericii. „Hai Èi noi!” îi spun Roxanei Èi coborâm. Nici nu intrarăm bine în subsol, că niÈte tineri ne-au ieÈit în cale întrebându-ne dacă dorim să participăm la evenimentul lor. Eu le-am răspuns că doream doar să vizitez locul.</p>
<p>— Desigur, puteÈi vizita! Dar chiar nu doriÈi să asistaÈi la întâlnirea noastră? insistase un tânăr.</p>
<p>— Ce eveniment?</p>
<p>— Este o slujbă religioasă specială, un ritual aparte unde participă doar tinerii. Sigur o să vă placă!</p>
<p>—Este o slujbă? Auzi, Roxana! Doreai să vizitezi Saint-Sulpice! Începem din subsol? Èi duminică vedem suprafaÈa?</p>
<p>-Daaaa! Hai să stăm Èi noi puÈin! Dar nu mult, mi-e o foame de mor!</p>
<p>— Èi mie, ba mi-e Èi sete! Abia acum îmi dau seama, noi n-am mâncat nimic azi!</p>
<p>— După ce plecăm de aici, poate găsim ceva deschis! Sunt LIHNITĂ!!!</p>
<p>— Doamnelor, vă rog, veniÈi! spusese tânărul, în timp ce ne încredinÈase unei colege de-ale sale, o fată de vreo douăzeci de ani, blondă natural, nevopsită, de o frumuseÈe tipic franÈuzească, subÈire, cu păr lung Èi drept, un stil modern neglijent, cu aer intelectual, ce emana o bunătate cum rar se citeÈte pe chipul unui om.</p>
<p>— Bună seara! Numele meu este Marie! Înainte de a începe, vă invit să gustaÈi cu noi o baghetă Èi un suc! E tot ce avem, dar vi le oferim cu plăcere! În câteva minute începem! Vă mulÈumim mult că doriÈi să staÈi cu noi! O să vă placă! VeÈi vedea!</p>
<p>-Doamne, ce noroc pe capul nostru! Roxana! Mergi dincolo! Ne oferă ceva de mâncat Èi de băut! Te rog, adu-mi un pahar plin!!! Mor de sete!</p>
<p>Până să vină Roxana mea cu un sfert de baghetă de se topea în gură, aproape caldă Èi un pahar de suc, un fior cumplit îmi străbătuse corpul. În timp ce mâncam îmi dădusem seama că sunt înconjurată de copii apropiaÈi de vârsta Iuliei. „Dumnezeule, tu ne-ai adus aici!” eram atât de convinsă, mai ales după ce primisem pâinea Èi sucul – o lecÈie vie de viaÈă, prin care înÈelesesem cât de puÈin îi trebuie omului pentru a-Èi potoli foamea Èi setea. Iulia ne răsplătise Èi nu ne adusese degeaba acolo! Ètiam sigur că ea păÈise în acel loc, pentru că senzaÈia deja bine-cunoscută, chiar mult mai puternică decât până atunci, mă acaparase. Un sfert de baghetă fusese suficient pentru a deveni sătulă. În schimb, un pahar de suc nu mă săturase, dar Roxana mea se descurcase să-mi mai aducă încă unul. Eram cea mai emoÈionată fiinÈă de acolo, dar Èi cea mai fericită.</p>
<p>Într-un foarte scurt timp cunoscusem Èi alÈi tineri, calzi Èi buni. ToÈi veneau spre mine, eram pur Èi simplu asaltată. Roxana inspecta locul Èi făcea poze. Să fiu sinceră, mă simÈeam în mijlocul unor pocăiÈi, aÈa cum îi Ètiam în Èara mea, dar aceÈtia erau catolici, care îl slăveau pe Dumnezeu în cântece de chitară Èi pilde alese special să se potrivească vârstei lor. Când slujba începuse, Marie fusese atât de drăguÈă, încât îmi întinsese telefonul ei cu versurile melodiei pe care o intonau cu toÈii. Am început să cânt Èi eu:</p>
<p>„<em>Il este temps de quitter vos tombeaux (Este timpul să vă părăsiÈi mormintele)</em></p>
<p><em>De sortir du sommeil de la nuit, (De a ieÈi din somnul nopÈii)</em></p>
<p><em>D</em><em>’aller vers la lumière …</em><em>” (De a vă îndrepta spre lumină &#8230;)</em></p>
<p>Deodată m-am oprit din cântat, mai bine-zis încercasem să cânt, când privirea mi se lipise de peretele din faÈa ochilor mei. Mă aflam în dreptul unei arcade pe care scria un mesaj într-o franceză scrisă cu litere arhaice:</p>
<p>„<em>L’adolescent jusqu’s terme de sa vieillesse marchera dans la voie qu’il s’est choisie. L’ami crétien, fidele este une protection sure, celui qui l’a trouvé a trouvé un trésor.”</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>(Adolescentul până la vremea bătrâneÈii sale va urma calea ce Èi-a ales-o. Prietenul creÈtin fidel este o protecÈie sigură, cel ce l-a găsit a găsit o comoară.)</em></p>
<p>Un fior de gheaÈă îmi străbătuse corpul, îmi blocase mintea, ochii mi se inundaseră de lacrimi Èi buzele se încleÈtaseră. Pentru toÈi acei tineri era un simplu ritual religios. Pentru Roxana era un prilej să-Èi vadă o dorinÈă parÈial împlinită, vizitând subsolul Saint-Sulpice. Pentru mine tot ceea ce se petrecuse în acea zi Èi mai ales seara, fusese o comunicare vie. Iulia se ridicase din mormânt pentru mine, să-mi aducă lumină, să înÈeleg unde Èi cum a trăit, să mă hrănească Èi să-mi potolească setea; apoi, îmi explica prin cuvintele de pe pereÈi că sunt prietena ei, comoara ei.</p>
<p>Mă refugiasem sub o altă arcadă, să plâng, într-o beznă din care răzbea silueta unei statui de marmură albă. Statuia Sfântului Marc, uimitor de mare Èi de albă, îmi potolise cheful de plâns. Încercasem să-i fac câteva poze cu bliÈul, dar nu reuÈisem. Sfântul Marc devenise o fantomă în galeria mea fotografică Èi, după câteva încercări, abandonasem. Începusem să explorez catacomba, atentă la tot ce mă înconjoară, căutam mesaje peste tot. AÈteptam o următoare melodie, cuvântare, mesaje scrise de secole pe pereÈi, orice părea un răspuns al Iuliei. Pentru că ea mă adusese acolo. Purtând cu mine acest gând, tot plimbându-mă, mă nimeresc într-o zonă unde stăteam singură, ca Èi cum între mine Èi ceilalÈi era o peliculă imaginară, o pânză transparentă, mai mult ca sigur, de la oboseală. Èi totuÈi, pe peretele din faÈa mea găsesc un alt mesaj răzleÈ:</p>
<p><em>„Comment ne pas aimer celui qui nous a tant aimés!” (Cum să nu-l iubeÈti pe acela care ne-a iubit atât!)</em></p>
<p>Mesajul s-o fi referit la Dumnezeu. Dar eu înÈelesesem că este pentru mine, o declaraÈie, o explicaÈie pentru tot ceea ce trăisem, încumetându-mă să merg pe urma paÈilor ei. Ea m-a răsplătit, pentru că mă iubea!</p>
<p>Mă întorsesem la Marie, care mă invitase să cântăm din nou:</p>
<p><em>„Les cieux proclament (Cerurile proclamă)</em></p>
<p><em>La parole du Seigneur nous illumine, (Cuvântul Domnului ne iluminează)</em></p>
<p><em>Joie pour les humbles (Bucuria umililor)</em></p>
<p><em>Et les jugements de Dieu sont immuable (JudecăÈile Domnului sunt imuabile)</em></p>
<p><em>Force de l</em><em>’âme (</em><em>ForÈa sufletului)</em></p>
<p><em>Ta parole est vérité, ta loi est juste (</em><em>Cuvântul Tău este adevărul, legea Ta este dreaptă)</em></p>
<p><em>Source très pure. (</em><em>Sursa cea mai pură.)</em></p>
<p><em>Et pour l’homme qui l’ecoute et s’en pénètre, (</em><em>Iar pentru omul ce ascultă Èi pătrunde,)</em></p>
<p><em>Grace et sagesse (</em><em>GraÈie înÈelepciunii)</em></p>
<p><em>Que ta loi pour nous Ségneur est désirable, (</em><em>Că legea Ta pentru noi, Doamne, este dezirabilă,)</em></p>
<p><em>Joie véritable (</em><em>Bucurie veritabilă)</em></p>
<p><em>Plus que les richesses, mon âme l’espère, (</em><em>Mai mult decât bogăÈiile, sufletul meu o speră,)</em></p>
<p><em>Pure lumière.” (</em><em>Lumină pură.)</em></p>
<p>Fusese o zi cum nu mi-aÈ fi imaginat Èi cum nu voi mai trăi vreodată. După toate acele cuvinte adresate Domnului, care încifrau mesaje alese parcă pentru mine, la sfârÈitul cântecului, sosise momentul rugăciunii colective. Fiecare se ruga, într-o liniÈte demnă de o catacombă. Eu mă rugasem pentru sufletul Iuliei, cea care spera adevărul, lumina, apelând la înÈelepciunea mea. Dacă ar fi existat posibilitatea ca cineva să măsoare energia emanată de noi în timpul acelei rugăciuni, probabil că eu aÈ fi fost cea care ar fi ridicat-o la cote astronomice. Glasul sufletului meu răsuna mult deasupra Cerurilor de la Saint-Sulpice, ÈâÈnind din catacombe, atât de intens trăisem, atât de multă iubire îi transmisesem acelui copil, cum nu Ètiu s-o fi făcut vreodată pentru altcineva dus. O stare de mulÈumire, de fericire se întorsese în câteva clipe spre mine, când o durere cumplită îmi încercase pieptul de-mi venea să urlu Èi să plâng numai să mă eliberez. Sentimente contradictorii, de la fericire Èi extaz, la agonie, disperare Èi suflet sfâÈiat, toate erau în mine. Cred că acela fusese regretul ei pentru ce ar fi putut trăi Èi nu mai avusese parte. Iulia nu a vrut să moară, a iubit viaÈa Èi ar fi vrut să-l cânte Èi ea pe Dumnezeu, la fel ca tinerii din jurul meu. Asemeni lor, Èi-ar fi dorit o viaÈă simplă, într-un centru de Paris; acolo lumea socializează, se roagă Èi se distrează Èi probabil, îmbătrâneÈte împreună. Iuliei nu-i fusese dat nimic din toate acestea.</p>
<p>În sufletul meu, în acea seară, fusese un ritual dedicat ei, la care ne invitase pe toÈi, pe mine Èi pe Roxana. De fapt, nimerisem o seară specială, cum nu sunt decât două pe an. Exact atunci, în acea seară Èi undeva prin toamnă, septembrie (hm! Luna în care a murit Iulia!), tinerii formează grupuri Èi fiecare se roagă pentru dorinÈa unuia singur din grupul respectiv. Din păcate, n-am mai reuÈit să asist Èi la acest moment, întrucât metroul era pe punctul de a se închide. Ne-am luat la revedere de la Marie, povestindu-i în câteva cuvinte despre Iulia. Era foarte impresionantă. Îmi dorisem s-o pomenesc acolo, în catacombă, să vorbesc despre ea, într-un loc unde ea păÈise, sperând să vibreze în Cerurile ei. Apoi am fugit efectiv spre hotel, care, între timp, devenise un fel de acasă. Pentru că Parisul fusese cândva, un fel de „acasă” a Iuliei. ”</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/iulia-hasdeu-femei-e-viata-voastra-si-singura-mandrie/">Iulia HaÈdeu &#8211; Femei&#8230;.</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;&#111;&#110;&#099;&#117;rs&#064;ya&#104;&#111;&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>