<p><em>„Da, sunt un monstru. Un monstru de frumuseÈe Èi de vitalitate. De o pasiune extraordinară de a trăi clipa ”cea repede trecătoare”… La cei 22 de ani ai mei, am pătruns în lumea de dincolo Èi nu m-am speriat, pentru că toate fantasmele de care mă temeam până acum au venit liniÈtite în apropierea mea Èi mi-au mâncat din palmă.<br />
Am stat faÈă în faÈă cu Timpul Èi i-am râs în nas, curajos, spunându-i că nu are de ce să încerce să ne jucăm de-a v-aÈi ascunselea, pentru că am ochi peste tot, doi în faÈă, ca să văd lumea aÈa cum e ea, nealterată de macabre dioptrii, Èi unul în spate, care vede dincolo de proza cotidianului. Oricât ai vrea să pari de serios, i-am zis, cele mai fertile ore ale tale tot mie mi se datorează, pentru că Ètiu să le transform în zile Èi viceversa.<br />
Èi da, iubesc. Tot ce-mi iese în cale. Iubesc marea Èi muzica de la Vama Veche, hiturile lui Carla’s Dreams, nopÈile pe plajă, fetele cu ochelari care citesc Cioran la micul dejun, piesele de teatru din fiecare stagiune, parcurile în care te poÈi pierde seara în braÈele unei iubite cochete Èi foarte studioase, de preferat de la Litere, furtunoasă ca o noapte de vară, Èi, mai cu seamă, bibliotecile. Mă fac să mă simt ca acasă… printre cărÈi redevin eu, cel autentic, singurul eu care mă reprezintă Èi care nu m-a trădat niciodată. Ador mirosul de carte răsfoită de mâini cercetătoare, deÈi avem la dispoziÈie atât de multe biblioteci virtuale…<br />
În sfârÈit fac ce-mi place Èi mă simt în largul meu, cu toată frenezia Èi toată dragostea asta de viaÈă care mă frământă pe dinăuntru Èi nu mă lasă să dorm. Mâine am examen la Filosofie, orele sunt înaintate pentru că aÈa suntem noi, îndrăgostiÈi de nopÈile fără sfârÈit în compania cărÈilor, Èi cred că toate gândurile astea de fapt nu mă reÈin de la studiu, ci îmi întăresc Èi mai mult convingerea că „sunt cel mai frumos din oraÈul acesta”, cum spunea Radu Stanca. Pentru că nu trebuie decât să citesc, ceea ce mă face atât de fericit, Èi să gust din toate plăcerile pe care viaÈa de student Èi le oferă: libertate, fantezie, un suflet mare Èi senin ca un cer de vară, plăcerea de a descoperi atâtea lucruri fascinante despre oameni… Mai târziu voi duce dorul anilor plini de culoare…<br />
De Ziua internaÈională a studenÈilor, Gaudeamus igitur!”</em></p>
<p>Citesc Èi mă podidesc lacrimile&#8230; pe mine, „iron maiden”, cum îmi spunea în glumă un bun prieten din adolescenÈă (atunci eram foc Èi pară când auzeam, acum am zâmbet amar în colÈul gurii când îmi amintesc). Cum să&#8230; „încep cu-nceputul”, cum s-ar spune? Eu nu Ètiu să SCRIU, nu Ètiu nici măcar să mă deschid, să vorbesc despre mine, dar, uite, în memoria cuiva drag am s-o fac, chiar am să încerc. E prea mult, cel puÈin aÈa simt Èi asta (mărturisirea, dacă pot spune aÈa, de mai sus, e picătura care a umplut paharul). Lucrurile stau cam aÈa: e sâmbătă, adică singura zi din săptămână în care am Èi eu puÈină liniÈte&#8230; sunt studentă la chimie, viaÈa mea e ceea ce-ar numi artiÈtii Èi umaniÈtii „plictisitoare”. Dar eu asta sunt, ce pot să fac? E viaÈa pe care mi-am ales-o sau pe care a ales-o Dumnezeu pentru mine (da, cred în Dumnezeu, are loc pe tabelul lui Mendeleev, n-am chef de glume acum) Èi nu regret deloc. Voi termina o facultate (Èi nu orice facultate), voi fi cineva, trebuie să fiu, nici nu pot să concep altfel. În fine, nici nu Ètiu de ce am deraiat de la discuÈie&#8230; nu fac asta în mod normal, nu am răbdare să mă aud vorbind aiurea, dar, după cum am spus, îmi e greu să ajung la subiect&#8230;. poate pentru prima oară în viaÈă! Of&#8230; o să reiau puÈin: e sâmbătă, deci respir Èi eu puÈin. Mă trezesc, îmi fac cafeaua Èi verific notificările de pe telefon; nu de alta, dar poate a postat cineva ceva pe grupul de pe Facebook al anului nostru. Am preconizat bine, un coleg (care mie-mi place de ceva timp, dar eu nu vreau să afle încă) a „share-uit” un eveniment din seara asta: se pare că e <strong>Ziua InternaÈională a StudenÈilor </strong>Èi se dau shot-uri gratis la intrare într-un club din oraÈul nostru. Mă uit la calendar (nu ca mâÈa)&#8230; da, <strong>17 noiembrie; </strong>sunt în anul II Èi încă nu mi-am pus problema unei zile a studenÈilor&#8230; mă rog, am aflat Èi eu într-un final, să nu mor proastă! De fapt, pe cine păcălesc eu? La cât de rar ies, nici nu e de mirare că parcă sunt de pe altă planetă când vine vorba de viaÈă socială. Prieteni nu prea am, mă înÈeleg cu o colegă mai bine, dar cam atât. În timp ce sorb prima înghiÈitură de cafea, aud clinchetul acela stupid de la mesagerie (ăă, atunci când îÈi scrie cineva adică). Sunt puÈin surpinsă, mie nu prea-mi scrie nimeni, dar observ cu stupoare că mă contactează tocmai colegul meu simpatic. Sincer, inima mea Èi-a cam accelerat ritmul în acel moment, dar mă gândesc că e Èi din cauză că încă mi-e puÈin somn Èi nu mă aÈteptam. Deschid fereastra (virtuală) încercând să nu mă iluzionez prea tare; la urma urmei ce poate vedea el la mine? Nu mă consider urâtă, dar nici frumoasă, undeva între cred că ar fi rezonabil dacă m-aÈ încadra; dar cu el e altceva, el e frumos, inteligent (nu că eu n-aÈ fi, dar&#8230;), haios. Are o singură hibă: cam roiesc fetele în jurul lui, aÈa cum era de aÈteptat, de altfel. În fine, tipul îmi scrie: „<em>Hei, eu aÈ merge diseară la party, mi-ar plăcea să vii cu mine&#8230;”. </em>Mă ciupesc de obraji Èi-mi dau două palme. Nu, n-am visat. TotuÈi, nu-i răspund imediat, îi dau <em>„seen” </em>Èi îi scriu eu mai târziu. Eu nu-s vreo scorpie, dar mama m-a învăÈat să nu par prea disponibilă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/rawpixel-651370-unsplash.jpg"><img class="aligncenter wp-image-3659" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/rawpixel-651370-unsplash-1024x683.jpg" alt="" width="600" height="400" /></a></p>
<p>Nu fac ce spune ea, cu atât mai puÈin la vârsta asta, dar consider că mi-a implementat niÈte principii sănătoase Èi îi sunt recunoscătoare pentru asta. Oricum, cred că semăn cu ea, ne plac inclusiv aceleaÈi lucruri în materie de haine. DeÈi nu am confirmat că ies cu el, urma să-i confirm cât mai repede, doar să-mi mai treacă din entuziasm, să nu-i spun vreo prostie Èi să mă fac de râs. O să îmi revin până îmi aleg Èinuta, mă gândesc eu. În fine, are mama o brăÈară <em>vintage </em>pe care vreau neapărat să i-o împrumut în seara asta; Èinuta am ales-o, Ètiu că s-ar potrivi perfect. O singură problemă: ea nu e acasă acum Èi nu o sun pentru că la supermarket nu o să audă telefonul (cel mai probabil), aÈa că mă apuc să cotrobăi în caseta ei de bijuterii. Am găsit brăÈara, dar mi-a atras atenÈia în mod deosebit o hârtie îngălbenită, împăturită în patru, în acelaÈi sertărel cu brăÈările. Mna, o deschid, am fost curioasă, chiar nu înÈelegeam ce putea fi. E datată <strong>17 noiembrie 2015</strong>. Văd că e semnată „Gabi” Èi mi se înmoaie genunchii&#8230; Gabi, adică Gabriel, a fost tatăl meu. Tata e primul bărbat care mi-a frânt inima pentru că a murit într-un accident stupid de maÈină când aveam 17 ani. E de prisos să spun că de-atunci eu om întreg nu mă mai simt, nu? În fine, să revenim, n-am chef să-mi plâng de milă prea mult. E vorba de „scrisoarea” pe care am redat-o întocmai la începutul acestei scrieri.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/nemichandra-hombannavar-131171-unsplash.jpg"><img class="aligncenter wp-image-3661" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/nemichandra-hombannavar-131171-unsplash-1024x683.jpg" alt="" width="600" height="400" /></a></p>
<p>Nu Ètiu dac-am făcut bine sau nu, dacă ar fi trebuit să nu pun la început scrisoarea, ci s-o inserez, cumva, în text&#8230; v-am zis, eu NU ÈTIU SĂ SCRIU, acum o fac pentru el, pentru cel care a încercat să-mi insufle dragostea pentru literatură Èi pentru filosofie, dar nu a reuÈit niciodată. Mă simt vinovată faÈă de el: sunt vinovată că nu l-am înÈeles niciodată, că tot timpul l-am învinuit indirect pentru că nu era ca alÈi taÈi. Èi acum îmi răsună în urechi „Tati, tu de ce nu eÈti inginer ca tata lui Mircea?” Èi am pe retină privirea lui blândă Èi tristă&#8230; mi-a răspuns „Tati e&#8230; filosof, predă filosofie, dacă vrei îÈi spune tati cum&#8230;”, dar prea târziu; eu o zbughisem deja spre leagăn Èi tata a pornit în urma mea, să nu mă lovesc&#8230; Nu l-am înÈeles niciodată, după cum am spus, dar asta nu înseamnă că nu l-am iubit din suflet. Nici el nu m-a înÈeles pentru că i-am închis mereu porÈile sufletului meu „de fier” în nas&#8230; dar el a aÈteptat, el a fost mereu acolo Èi acum îl simt lângă mine mai mult decât niciodată. De ce să mint? Am plâns în hohote, ca o idioată sentimentală, eu, cerebrala&#8230; dar m-am ridicat, cum fac întotdeauna, am deschis laptopul Èi m-am apucat de scris (Èi-am scris printre sughiÈuri pentru că am plâns iar).</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/kelly-sikkema-422778-unsplash.jpg"><img class="aligncenter wp-image-3662" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/kelly-sikkema-422778-unsplash-1024x620.jpg" alt="" width="600" height="363" /></a></p>
<p>Acum m-am mai liniÈtit, trebuie să termin această mărturisire, eu duc mereu lucrurile la capăt. Tata mai scria poezii Èi proză scurtă, cred că „epistola” a fost o încercare de-a lui pe care mama a păstrat-o. Se pare că a scris-o cu câteva luni înainte de a muri. Sincer, nu Ètiu ce a văzut la mama, o avocată rigidă, în afară de frumuseÈe. În fine, trebuie să închei că îmi vine iarăsi să plâng Èi am un răspuns de dat&#8230; La mulÈi ani de Ziua InternaÈională a StudenÈilor, la mulÈi ani, tată! Azi e despre tine Èi aÈa va fi mereu.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/md-duran-628456-unsplash.jpg"><img class="aligncenter wp-image-3664" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/md-duran-628456-unsplash-1024x683.jpg" alt="" width="600" height="400" /></a></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/petre-tutea-definitia-mea-este-petre-tutea-romanul/">Petre ÈuÈea: „DefiniÈia mea este: Petre ÈuÈea, românul”</a></p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1333" height="1000" data-videoid="VGJGd4yZUO4" title="GAUDEAMUS IGITUR"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=VGJGd4yZUO4"><img src="https://i.ytimg.com/vi/VGJGd4yZUO4/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="GAUDEAMUS IGITUR"></a></amp-youtube>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;o&#110;&#099;ur&#115;&#064;&#121;ahoo&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>