<p><strong>Zgomotul stelelor</strong></p>
<p style="text-align: right;"><strong> </strong>ovidiu@stanomir</p>
<p> ;</p>
<p><em>Ilie R.</em> se aşază pe marginea patului. <em>Călin Şipot</em> îşi poticneşte convalescenţa; prietenului său i se poticneşte limba-n gură. Ar vrea să spună ceva şi nu ştie ce. Sau cum să înceapă. ,,Lasă, <em>Ilie</em>, nu-ţi fă probleme&#8230; mă fac io bine, şi&#8230;” <em>Călin</em> închide ochii, obosit. <em>Ilie R.</em> e încurcat; ar vrea să plece, dar atunci unde să lase portocalele&#8230; Pe când deschide unul din sertarele noptierei, deschide şi <em>Călin</em> ochii.</p>
<p style="text-align: center;">,,Să nu pleci”.</p>
<p>Băiatul tresare. ,,Te-am speriat?! Te ştiam mai curajos”. Celălalt zâmbeşte, cu o tristeţe&#8230; tandră. ,,Mă bucur că&#8230; ştii tu, şi când mă ironizezi eşti&#8230; aşa de&#8230;” ,,Şi eu mă bucur, <em>Ilie</em>! Mă bucur că sunt. Era cât-pe-aci să devin o amintire&#8230;”.</p>
<p><em> Ilie R.</em> îl prinde de braţ, cu delicateţe. Se privesc, îndelung. <em>Călin</em> îi face semn să se aplece. Şi-i şopteşte, la ureche: ,,Vreau să-mi promiţi ceva”. ,,Pentru tine, orice&#8230;” ,,Bine-bine. Promite-mi&#8230; ba nu, jură că nu vei spune nimănui, nimic, niciodată&#8230;” Băiatului îi dau lacrimile.</p>
<p style="text-align: center;">,,Aşa va fi, <em>Căline</em>!”</p>
<p>,,Nu te pripi. Îţi voi cere încă şi mai mult: nici măcar în discuţiile noastre să nu mai pomenim&#8230;” De ce? Crezi că aşa ceva poate fi uitat?” ,,Nu-ţi cer să uiţi. Îţi cer să taci.” ,,Şi să mă împac cu gândul că&#8230; Să mă mint? să-mi spun că nu s-a întâmplat, că mi s-a părut?!” ,,N-ai înţeles. Nu am dreptul să-ţi cer asta&#8230; şi&#8230; tocmai de-aceea&#8230; Vezi tu, <em>Ilie</em>, n-avem nici o dovadă, nici o probă&#8230; Toate urmele au fost şterse”. ,,Memoria mea n-a fost ştearsă! Ea nu-i o bandă de magnetofon!” ,,Exact. Vom ţine minte. Ştii şi tu prea bine că nimic nu e întâmplător. Noi am primit un semn&#8230; un mesaj&#8230; Nu ştiu însă,&#8230; îmi scapă sensul&#8230; Tu l-ai înţeles?” ,,Ştiu foarte bine că am descoperit o crimă&#8230; abominabilă&#8230;” ,,Da’, <em>Ilie</em>, aşa e!&#8230; Fă cum crezi&#8230;.” ,,Să ştii că am fost acolo. Au închis barul; îl renovează”. Tăcere&#8230; Tăcerea cea mult sugestivă, cea elocventă, cea mai bună aliată a naratorului, atunci când acesta vrea să sublinieze o replică, un gest, o seamă de situaţii&#8230;</p>
<p>,,<em>Ilie</em>,&#8230; înţelegi,&#8230; au şters toate urmele, şi&#8230;” N-apucă să-şi termine fraza. Chiar atunci se deschide uşa salonului şi apare o asistentă medicală, remorcând măsuÈa cu medicamente. <em>Călin</em> e nedumerit. De unde o ştie? Îşi răspunde cu o altă întrebare: De ce sunt atât de sigur că o cheamă <em>Wanda</em>?</p>
<p>Fără menajamente, cu o mişcare din sprâncene, <em>Wanda</em> îl expediază afară pe <em>Ilie R</em>., cu o altă mişcare apucă braţul stâng al lui <em>Călin</em>, îi suflecă mâneca şi-i înfige în triceps o seringă cât o libelulă. După aceea îi întinde un pahar cu lapte. El îl dă deoparte. ,,Nu mi-e foame. Am mâncat acum o juma&#8217; de oră”. <em>Wanda</em> îl priveşte, liniştită. Apoi, aşază paharul pe noptieră, iese din cameră, şi, încă înainte ca ea să închidă uşa, pacientul a şi adormit.</p>
<p>Peste câteva zile îl vizitează o fată. Îi întinde un buchet de flori, îl întreabă cum se simte. ,,Ceva mai bine.” Nu ştie cine e. Nu ştie ce să-i spună. Tac. Apare <em>Ilie R</em>. Tac. Şi se uită unii la alţii. Fata îl priveşte insistent. <em>Călin</em> tot nu ştie ce să-i spună. Habar n-are cine e şi la ce se aşteaptă de la el. <em>Ilie R</em>. o întreabă ce mai face <em>Florin</em>. Ea răspunde că da. Ce ,,da”?, îÈi zice <em>Călin</em>. Dar tace. ,,Cum te cheamă?” Îi vine să-l pupe pe <em>Ilie R.</em> Are el un fel de a fi care uneori e de-a dreptul şi de-a stângul. ,,<em>Alina</em>”. ,,<em>Alina</em>, de unde&#8230;” N-apucă să termine întrebarea că <em>Ilie R.</em> i-o şi ia înainte, tânărul e în vervă, îi place fata şi, în consecinţă, îl ignoră pe <em>Călin</em>.</p>
<p style="text-align: center;">,,A scăpat ca prin urechile acului.”</p>
<p>,,A scăpat”, confirmă <em>Alina</em> cu glas moale. O mică strâmbătură. După care se mai însufleţeşte. ,,Ce noroc&#8230; cu voi&#8230; că, atfel&#8230;” ,,Cu doctorii. În primul rând cu ei a avut noroc. Numai nişte doctori de excepţie puteau să&#8230;”, se grăbeşte <em>Ilie R.</em> să&#8230; ,,Da”, spune <em>Alina</em>. Îl sărută pe obraz şi pleacă. <em>Călin</em> priveÈte cum iese, rămâne pe gânduri, într-un târziu îÈi aduce aminte de <em>Ilie R.</em> şi-l întreabă: ,,Cine e frumuseţea asta?” ,,<em>Alina</em>”. ,,Mulţam. Mie să-mi spui dară: care <em>Alina</em>?” ,,Aia din pădure.” ,,Aha, Scufiţa Roşie.”</p>
<p>Intră <em>Wanda</em>. Ca la un semnal, <em>Ilie R.</em> se ridică de pe marginea patului şi dă să plece. <em>Wanda</em> începe să râdă. ,,Poţi să rămâi. Pacientul nostru este ceva mai întremat. Şi-apoi, vizitele îi fac bine.” După care, netam-nesam, îl iscodeşte: ,,<em>Căline</em>, ce părere ai despre fata de adineauri?” Ei, na. Ce părere să aibă? ,,Pozitivă”. ,,Îţi place?” ,,Cam&#8230; da.” ,,Păcat că e atât de abătută.” ,,Esplicabil”, zice Călin, făcând pe dăşteptu&#8217;, ,,după câte i s-au întâmplat&#8230;”<em> Wanda</em> surâde. ,,Şi încă nu le ştiţi pe toate”. Jubilează. <em>Călin</em> priveÈte galeş. ,,Da’ o să aflăm de la tine.”<em> Wanda</em> se dezlănţuie: „Ei bine, înainte de a veni aici, a fost în rezerva lui <em>Florin</em>,&#8230; fostul ei prieten”.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Wanda</em> tace. Aşteaptă. <em>Ilie R</em>. e nedumerit. <em>Călin</em> nu vrea să intre în joc. Prea e sigură de ea roşcovana asta şi prea o face pe misterioasa. Ar cam fi cazul să nu-i mai iasă toate pasenţele. <em>Wanda</em> s-a bosumflat, dar continuă, nemaiputând să se abţină: ,,Zic, fostul ei prieten, fiindcă el a refuzat să o primească, spunând că din cauza ei s-a întâmplat nenorocirea, că dacă nu insista ea să meargă la plimbare prin Dumbravă, rămânea om întreg, nu&#8230;.” <em>Wanda</em> se opreşte. Îşi face de lucru cu ceaşca de ceai, cu un tub de medicamente. <em>Călin</em> se preface că nu-l interesează continuarea. Îi cere, muţeşte, lui<em> Ilie R.</em> să-i dea revistele pe care i le-a adus. Băiatul a privit cât a privit, când la <em>Wanda</em>, care-l intimidează, când la <em>Călin</em>, care se preface a fi nervos că nu-i mai dă odată revistele alea. Văzând că intră în panică, îi face semn cu ochiul. <em>Ilie R</em>. se înroşeşte, priveşte ruşinat în jur, căutând zadarnic un sprijin. În cele din urma, scoate din sacoşă o carte.</p>
<p><em> Wanda</em> leapădă pe dată masca fetiţei jignite. ,,Ce citeşti?” <em>Ilie R.</em> îi arată coperta: ana blandiana. <em>poezii</em>. <em>Wanda</em> ridică din umeri, nepăsătoare.<em> Călin</em> aşteaptă. Curând, <em>Ilie</em>, emoţionat, va începe să nu mai citească-n gând, ci cu glas tare. Răsfoind cărţulia din BPT, nu după mult timp exclamă, surescitat:</p>
<p style="text-align: center;">,,Extraordinar, <em>Căline</em>, ce stranie coincidenţă ! Şi începe să declame:</p>
<p style="text-align: center;"><em>«La ce te gîndeşti cînd vezi</em><br />
<em>Un arhanghel murdar de funingine?</em><br />
<em>La poluarea stratosferei, desigur.</em><br />
<em>Şi la mai ce?</em><br />
<em>La obiceiul îngerilor</em><br />
<em>De-a se vîrî peste tot.</em><br />
<em>Şi la mai ce?</em><br />
<em>La sobele care primăvara</em><br />
<em>Încep să fumege şi să se înfunde.</em><br />
<em>Şi la mai ce?</em><br />
<em>Oh, dacă mă gândesc bine,</em><br />
<em>Un arhanghel murdar de funingine</em><br />
<em>Poate fi şi un arhanghel care</em><br />
<em>Şi-a dat foc</em><br />
<em>Uitînd că nu poate să ardă&#8230;»”.</em></p>
<p>Nici nu termină bine de citit, că <em>Wanda</em> îl şi abordează: ,,Ce-ai vrut să zici? ce fel de coincidenţă? la ce te referi?” ,,Păi&#8230;”, dă el să spună. Observă, totuşi, la timp, privirea mânioasă a lui <em>Călin</em>, bâiguie ceva, după care amuţeşte. <em>Wanda</em> e genul de femeie care nu renunţă nicicum. ,,Ei, hai, răspunde, ce te-ai pleoştit aşa?” <em>Ilie R</em>. ezită. Mult. Iar pe când, atât <em>Wanda</em>, cât chiar şi <em>Călin</em>, cred că el n-o să mai răspundă, se face auzită vocea lui, şovăitoare, şi totuşi de o inexplicabilă certitudine:</p>
<p style="text-align: center;">,,Mă gândeam că,&#8230; într-un fel,&#8230; pentru <em>Florin</em>&#8230; <em>Alina</em> e ca un&#8230; înger&#8230; plin de funingine&#8230;”</p>
<p>,,Chiar aşa?” ,,Poate”, zice el, zâmbitor. <em>Călin</em> s-a liniştit. A crezut că va începe să povestească. Desigur, <em>Wanda</em> bănuie că s-a întâmplat ceva înainte ca <em>Ilie R</em>. şi <em>Călin</em>&#8230; Dar el, poate cu viclenie ori poate tocmai prin nesfârşita lui candoare, a reuşit să evite gafa iminentă.</p>
<p>,,Şi la mai ce?” ,,La mai ce anume?”, se arată el nedumerit. ,,La ce te mai gândeşti?” ,,Apăi,&#8230; la ce să mă mai gândesc?” ,,Cum de te-ai gândit tocmai la <em>Alina</em>?” <em>Ilie R.</em> s-a fâstâcit; <em>Wanda</em> îl zăpăceşte. ,,Mă gândeam&#8230; că, prima oară când am văzut-o pe <em>Alina</em>, mi s-a părut ca un înger&#8230; de frumoasă,&#8230; chiar dacă era murdară de noroi pe faţă şi pe haine”. ,,Îngeri cu feţe murdare”, murmură <em>Wanda</em> maliţioasă, după care continuă, nemulţumită, pe un ton şi mai imperativ decât înainte: ,,Şi la mai ce?” ,,&#8230;la faptul că <em>Florin</em> nu mai vrea să o vadă, considerând&#8230; Vezi, pentru el <em>Alina</em> e întinată&#8230; de ăia,&#8230; de toată situaţia aia mizerabilă&#8230;” ,,Şi la mai ce?” <em>Ilie R.</em> clatină din cap. <em>Wanda</em> l-a epuizat. <em>Călin</em> era sigur că n-o să mai scoată un cuvânt de la el. <em>Ilie R</em>. este însă împrevizibil; cu o voce care nu mai e a lui, cu un zâmbet ironic rosteşte, cu dulceaţă:</p>
<p style="text-align: center;">,,&#8230;<strong>îngerii acestor timpuri sunt supravieţuitorii transfugi ai unei conspiraţii celeste.</strong>..”</p>
<p>Urmează o lungă tăcere. <em>Wanda</em> e nedumerită. Mai târziu, i-a spus lui <em>Călin</em> că s-a simÈit luată la mişto. Ca imediat după aceea să se pomenească&#8230; îndrăgostită de&#8230; acel ton, de acea voce, de bărbatul care ar putea să fie într-adevăr cum <em>Ilie R</em>. i s-a părut a fi, preţ de câteva clipe. <em>Călin</em> rămăsese interzis. Privindu-l pe <em>Ilie R</em>., îÈi zicea că l-a confundat până atunci. Cu cine? Cu ăsta, rămas tăcut, zâmbind neajutorat. De ce zâmbeşte mai tot timpul?</p>
<p>Mult mai târziu, revenind asupra acestor momente, l-a întrebat ce l-a făcut să rostească acele cuvinte. ,,Care?” ,,Acelea&#8230; cu îngerul&#8230;” ,,&#8230;versurile cu îngerul murdar de funingine?” ,,Nu. <em>Ilie</em>, te rog, adu-ţi aminte, i-ai spus la un moment dat – cu un glas care nici nu mai era al tău –, că&#8230; stai un pic&#8230; na! îmi stă pe limbă şi nu-mi vine&#8230; deci, cam aşa: îngerii de azi sunt transfugi&#8230; nu! nu aşa,&#8230; sunt supravieţuitorii unor transfugi, în urma unei conspiraţii&#8230; cam aşa ceva, îţi aduci aminte?” ,,Da”. S-a întristat. Se adevereau spusele lui <em>Márquez</em>. Anticipez. Aşadar, <em>Ilie R.</em>, cu o voce care în mod cert era a lui, cu o mimică de om disperat, un avatar al lui <em>Josef K</em>., rosteşte, cu amărăciune: ,,&#8230;<strong>îngerii acestor timpuri sunt supravieţuitorii transfugi ai unei conspiraţii celeste</strong>&#8230;” Da. Aşa a spus şi atunci. Şi acum. ,,Ce trist. Din cine e citatul, <em>Ilie</em>?” ,,Din povestirea <em>Un domn bătrân cu nişte aripi enorme</em>, a lui <em>Gabriel García Márquez</em>”</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-49326 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/05/Celestial-Snow-Angel-300x300.jpg" alt="zgomotul stelelor " width="300" height="300" /></p>
<p> ;</p>
<p>foto <a href="https://stsci-opo.org/STScI-01F7P8TDBTV349YXERACN6EJG4.jpg">sursa</a></p>
<p>Vezi continuarea <a href="https://bel-esprit.ro/antract/">aici</a></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='adminbelesprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/cac6bff6350fc7e58765e809b40751740d28d24e40bc1a1efda3cef2e1e04f9e?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/cac6bff6350fc7e58765e809b40751740d28d24e40bc1a1efda3cef2e1e04f9e?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/adminbelesprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">adminbelesprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#097;ndra&#046;t&#105;&#115;che&#114;&#064;&#103;ma&#105;l&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>