Vivien Leigh: ”Durerile noastre duc, de fiecare dată, la sinceritate.”

”E anul 1967. Vivien Leigh are 53 de ani și suferă de mult timp de tuberculoză și de tulburare bipolară. În această seară de iulie rămâne singură. În luna mai ar fi trebuit să joace alături de Michael Redgrave în producția lui Edward Albee, numită „A Delicate Balance”, când tuberculoza, de care suferea de peste douăzeci de ani, i-a revenit agresiv. Însă după câteva săptămâni de odihnă părea să se însănătoșească din nou. Merivale, care i-a fost alături în acești ani și a avut o influență bună asupra ei, pleacă la teatru. Când se întoarce seara, târziu, o găsește dormind. Iese din cameră. Între timp, Vivien se trezește, se ridică din pat și încearcă să meargă la baie. Dar corpul ei n-o mai ajută și se prăbușește. Miezul nopții trecuse. Și primele minute ale zilei de 8 iulie aduc cu ele moartea lui Vivien. Când Merivale se întoarce în cameră o găsește întinsă pe podea…

Cine e Vivien Leigh la momentul morții ei? Un star. O legendă. Un mit. Cea mai mare actriță britanică din toate timpurile. Scarlett O’Hara. Blanche DuBois, poate. Un personaj paradoxal, căruia posteritatea i-a amplificat aura atât de mult, încât, deși se știe totul despre el, nu se știe, de fapt, nimic.

(continuarea AICI)

 

Astăzi este ziua de naștere a actriței de film și de teatru, celebra Vivien Leigh. Chiar dacă nu mai este printre noi, eu îmi aduc aminte de ea de fiecare dată când aud o discuție legată de romanul Margaretei Mitchell, Pe aripile vântului sau de ecranizarea cu același nume, a cărei protagonistă este nimeni alta decât frumoasa Vivien. Lăsând la o parte faptul că rolul lui Scarlett O`Hara i se potrivește actriței ca o mănușă din punct de vedere fizic, aceasta a reușit să creeze un personaj extrem de credibil, redând încăpățânarea, aparența feminității și a pudorii dată doar de educație și, totodată, farmecul tinerei burgheze cu origini irlanedeze și franțuzești din Georgia. Cu această ocazie, vă propun un articol despre viața și cariera actriței.

Vivien Leigh (născută Vivien Mary Hartley), fiica ofițerului britanic înrolat în Cavaleria indiană Ernest Hartley și a Gertrudei Robinson Yackje, s-a născut la data de 5 noiembrie 1913 în Darjeeling (Bengalul de Vest). Mama sa a vrut să-i inspire dragostea pentru literatură, reușind să-i atragă atenția asupra mitologiei grecești, dar și asupra unor scriitori precum Hans Christian Andersen sau Rudyard Kipling. A apărut prima dată pe scenă la frageda vârstă de trei ani, în cadrul trupei de teatru a mamei sale, recitând poezia Micuța Bo Peep. 

Fetița Vivien a avut parte de o educație aleasă, studiind la Convent of the Sacred Heart (Roehampton, Londra) în anul 1920. Acolo ea și viitoarea actriță Maureen O`Sullivan au devenit cele mai bune prietene. După ce și-a încheiat studiile în Europa, Vivien s-a întors la Londra în anul 1931, împărtășindu-le părinților ei dorința de a deveni actriță. Din fericire, aceștia au susținut-o, tatăl său ajutându-o să se înscrie la Academia Regală de Artă Dramatică din Londra. În același an îl întâlnește pe Herbert Leigh Holman, un avocat cu treisprezece ani mai în vârstă, care-i va deveni soț în 20 decembrie 1932. Își încheie studiile la Academia Regală, iar în anul 1933 dă naștere fetiței sale, Suzanne.

Vivien se simte sufocată în căsnicia sa și intentează divorțul, urmând să se logodească cu John Gildon, agentul care îi sugerează să-și schimbe numele de Vivien Holman în Vivien Leigh. 

În anul 1935 apare în pelicula The Mask Of Virtue, primind recenzii pozitive din partea criticilor, care au remarcat expresivitatea ei deosebită.

Alexander Korda îi propune un contract cu trupa sa de teatru, chiar dacă inițial acesta a subestimat-o pe actriță. Vivien acceptă, însă îndată ce reprezentările spectacolului au fost mutate într-o sală mai mare, nu a mai reușit să-și dozeze vocea așa cum ar fi trebuit, așa că piesa nu s-a mai jucat.

Laurence Olivier a remarcat-o pe frumoasa Vivien în filmul care i-a adus succes, felicitând-o pentru interpretare.  În 1937 cei doi interpretează un cuplu în filmul Fire Over England. Cei doi s-au îndrăgostit, începând o poveste de iubire și în viața reală, după terminarea filmării peliculei. 

Între timp, actrița citise romanul Gone with the wind (Pe aripile vântului) și, știind, că David O. Selznick plănuia o ecranizare, i-a spus impresarului ei (fratele regizorului, Myron Selznick) să o recomande pentru rolul lui Scarlett. În anul 1938, alături de Robert Taylor, Lionel Barrymore și Maureen O`Sullivan, a jucat în A Yank of Oxford, care i-a adus renumele unei persoane extrem de dificile. În următorul an joacă alături de actorul Charles Laughton în producția St. Martin`s Lane. La cererea sa, impresarul actriței a înscris-o la castingul pentru rolul lui Scarlett, în viitoarea ecranizare de roman. Vivien a fost printre favoritele castingului, așa că regizorul i-a urmărit cu atenție activitatea profesională înainte de a lua decizia finală. După ce a primit rolul, Vivien și Laurence s-au mutat în Los Angeles. Din pricina filmărilor, relația celor doi s-a răcit, actrița având și conflicte cu unii colegi de platou și mărturisindu-i lui Leigh Holeman într-o scrisoare că nu-i place deloc Hollywood-ul și că începe să deteste actoria. Vivien a fost în relații bune cu Clark Gable, care a interpretat rolul lui Rhett Butler. 

În 1940 Jil Esmond este de-acord să divorțeze de Olivier, iar Holman îi acordă divorțul lui Vivien, urmând ca ea și partenerul ei să se căsătorească în luna august a aceluiași an. Tot în anul 1940 Vivien joacă în Podul Waterloo, alături de Robert Taylor. Producția Romeo și Julieta pe Broadway reprezintă proiectul comun al actriței împreună cu soțul ei, proiect care i-au ruinat din punct de vedere financiar, neavînd succes.

În anul 1944, actrița a fost diagnosticată cu tuberculoză la plămânul stâng, petrecând câteva luni în spital. În următorul an joacă rolul Cleopatrei în Cezar și Cleopatra, pierzând o sarcină în timpul filmărilor. A urmat o perioadă de depresie pentru actriță, alternată de crize puternice care îi trădau tulburarea de personalitate bipolară. În 1948 a jucat în filmul Anna Karenina.

 

După ce Olivier a fost declarat cavaler, Vivien a primit titlul de Lady Olivier. În 1951 a fost distribuită în rolul lui Blanche DuBois din piesa lui Tennessee Williams, Un tramvai numit dorință. În 1960 divorțează de Laurence Olivier, iar în 1963 a câștigat Premiul Tony pentru cea mai bună actriță într-un rol principal dintr-un musical pentru interpretarea din Tovarich. 

În luna mai a anului 1967 au început să-i revină crizele de tuberculoză. Actorul John Merivale, cu care era într-o relație, a găsit-o pe Vivien Leigh inertă pe podea, în noaptea de 8 iulie a aceluiași an. Trupul actriței a fost incinerat la Blackboys, East Sussex, Anglia.

 

„Nu sunt un star de cinema; sunt o actriţă. Să fii un star de cinema reprezintă o viaţă atât de falsă, traită doar pentru valori false şi pentru publicitate.” (Vivien Leigh)

Citește și Frumusețea e în ochii privitorului