<p><em>Visul câinelui &#8211; Monica Elena Sfârlea</em></p>
<p><strong>Monica Elena Sfârlea este poet, prozator Èi profesor de limba Èi literatura română, formându-se în cadrul FacultăÈii de Litere a UniversităÈii „BabeÈ-Bolyai” Cluj-Napoca. A predat la Ècoala Gimnazială Iara (judeÈul Cluj) Èi este membră a Cenaclului Literar „Vox Napocensis” din Cluj-Napoca începând cu anul 2011. În anul 2018 a primit menÈiune în cadrul Concursului NaÈional de Poezie „Octavian Goga”, urmând ca în 2019 textele sale să fie apreciate în cadrul festivalurilor literare cu menÈiune specială (Festivalul InternaÈional Literar „Vox Napocensis”, secÈiunea proză), premiul „Ioan ArcaÈ” (Festivalul InternaÈional Literar „Vox Napocensis”, secÈiunea poezie) Èi Premiul Saloanelor „Liviu Rebreanu” (Festivalul NaÈional de Proză „Liviu Rebreanu”, secÈiunea proză scurtă). Prezentul articol este un fragment din romanul la care lucrează autoarea. (Miruna-Maria Miron, editor)</strong></p>
<p><em>Câinele începu să omoare animale. Le omora rapid, le înfuleca pe nemestecate, apoi se întindea la soare. Soarele îi făcea bine. Apoi adormea.</em></p>
<p><em>Alergă prin zăpadă. Adulmecă aerul îngheÈat, simÈi frigul cum îi lipeÈte nările una de alta. Gerul îi lovi plămânii, cauzându-i durere. Nu-i mai păsa că undeva avusese un stăpân cu sângele cald. Nu exista căldură, nu existau culori în lumea aceasta. Se învârtea într-o clepsidră transparentă, care-i centrifuga gândurile Èi trăirile.</em></p>
<div id="attachment_20289" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/photo-1468345096048-fdb10393b472.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-20289" class="wp-image-20289" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/photo-1468345096048-fdb10393b472.jpg" alt="" width="600" height="400" /></a><p id="caption-attachment-20289" class="wp-caption-text">sursă foto: unsplash.com</p></div>
<p><em>Labele sale lăsară urme adânci în omătul alb, iar gingiile inflamate începură să supureze. Avea aÈchii de oase înfipte în ele. Omorâse animale Èi oameni Èi zei. MuÈcă din vânt, alergă, izbind aerul rece Èi urlă cum niciun câine n-a urlat vreodată.</em></p>
<div id="attachment_20287" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/lup-luna-plina-646x515-1.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-20287" class="wp-image-20287" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/lup-luna-plina-646x515-1.jpg" alt="Visul Câinelui" width="600" height="478" /></a><p id="caption-attachment-20287" class="wp-caption-text">sursă foto: animalzoo.ro</p></div>
<p><em>Contactul cu zăpada translucidă îi însângeră botul, care îl ustura tot mai tare. Căută febril, sperând că va găsi ceva care să îi justifice existenÈa. Totul e iluzoriu, câine, toată această căutare a ta e în van, strigă o voce alertată. Dar el Ètia că doar speranÈa îl va salva. AÈa că alergă, mirosind, icnind, pufnind. Riscase totul pentru o clipă de libertate. Libertatea era transparentă, da, dar urmele din omăt erau stacojii.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Căzu într-o groapă, alunecând în viteză Èi urlă când realiză că această groapă n-avea fund. Spaima îi paraliză gândurile, iar ochii îi deveniră tot mai mari. Îi era tot mai greu să respire, aerul nu îi mai ajungea în plămâni, iar el cădea. Pui de câini zbierară în jurul său, umbre sub formă de Èerpi se încolăciră în jurul gropii-clepsidră, sparseră pereÈii, se transformară în păsări negre care îi muÈcau din blană, din carne, din viscere. Era tot mai frig, iar el era singur. Nimeni nu era acolo să îl salveze Èi se văzu pui, schelălăind, căutând un piept fierbinte de căÈea care să îl alăpteze, să îl protejeze. Unde-i mama mea? Unde-i mama mea? Dar mama nu era acolo, nu fusese niciodată.</em></p>
<div id="attachment_20290" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/photo-1524641234638-4c303747c310.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-20290" class="wp-image-20290" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/photo-1524641234638-4c303747c310.jpg" alt="" width="600" height="400" /></a><p id="caption-attachment-20290" class="wp-caption-text">sursă foto: unsplash.com</p></div>
<p><em>Din clepsidra spartă alunecă în alta, mult mai greu de îndurat. Aici nisipul curgea lent, iar el deschise gura, înghiÈind materia aspră. Èuvoaie de nisip îi umplură stomacul, care era tot mai greu. Aici duru. Aici totul clocoti. Duhni. Aici se pierduse acel acasă care îi lipsea. Zăpada parcă nu fusese niciodată, aici era lavă, iar transpiraÈia sa era Èuvoi fierbinte. El alergă gâfâind, înfigându-Èi ghearele în pereÈii de carne, înotă în cascade de furie. MuÈcă până când osul de sticlă explodă, iar sângele care curse era negru.</em></p>
<p><em>Sparse lumile rând pe rând, amestecând culori Èi fluide. În jurul său pluteau cioburi, ca Èi cum gravitaÈia n-avea ce căuta aici. I se înfipseră în coaste, dar nici durerea nu-l mai putea trezi. Era înconjurat de oglinzi minuscule, fiecare cu forma sa proprie, fiecare oglindind un alt Èi un alt câine. AcelaÈi. Perechi de ochi privind hulpav, cu poftă. Nu avea unde să se ascundă! Speră că e un vis, dar nu era! Trupul ardea. Sufletul alerga. Ochii vedeau. El alergă, îÈi înfipse pieptul în oglinzile ascuÈite, multiversuri perfide Èi periculoase, alunecă pe podeaua invizibilă, patină, pierzând orice orizont. Nu mai existau nici forme, nimic. Decât un câine care aluneca pe nimic la infinit.</em></p>
<p><em>Câinele se trezi brusc, tuÈind Èi scuipând. SimÈi în cerul gurii un gust dulce, insuportabil. Se înecă, icnind. SimÈi ceva urcând pe esofag, rănindu-i omuÈorul din gât, îngrămădindu-se pe baza limbii Èi scuipă o perlă.</em></p>
<p><em>Se uită uimit în iarbă, la piatra rotundă Èi umedă. Imediat începură convulsiile. Vomită un Èuvoi de perle, chinuindu-se să nu se sufoce Èi lăcrimând din cauza efortului. Alte convulsii aduseră alte Èuvoaie, tot mai greu de stăpânit. Câinele icnea cu ochii închiÈi de durere Èi îÈi zbătea trupul contorsionat în liniÈtea zilei.</em></p>
<p>citeÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/iubeste-l-ca-pe-tine-insuti/">IubeÈte-l ca pe tine însuÈi</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40237857_530855230699467_3142522343784448000_n.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/miruna-miron/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Miruna Maria Miron</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut în Cluj-Napoca, judeÈul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie Èi Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secÈia artă dramatică, promoÈia 2010-2014), Facultatea de Istorie Èi Filosofie (secÈia Filosofie, nivel licenÈă) în cadrul UniversităÈii „BabeÈ-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoÈia 2015-2018) Èi cursurile masterale ale FacultăÈii de Litere, în cadrul aceleiaÈi universităÈi (masteratul de Studii Literare RomâneÈti, promoÈia 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la PăltiniÈ”, „eCreator” Èi „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 Èi membră a Cenaclului Literar StudenÈesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „EchivalenÈe”.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;&#105;ru&#110;&#097;.mi&#114;on&#064;y&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>