Și-a vândut Paganini sufletul divolului ???
Unii au crezut că este un Dumnezeu muzical, alții au considerat că, literalmente, și-a obținut virtuozitatea printr-un pact încheiat cu Diavolul, ba s-a mers mai departe încât să se zvonească că și mama sa ar fi făcut același lucru… povești născute în spatele unui uriaș a cărei genialitate dublată de virtuozitate nu încăpea în spațiul, prea strâmt când era vorba de el, al înțelegerii. Nici nu-i poți învinovăți!
Niccolò Paganini. Legendă, diavol, zeu, minune … virtuozitate înfiptă pe Everestul muzicii.
Născut la 27 octombrie 1782 la Genova, Italia, Niccolò Paganini a fost un muzician incredibil și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști ai tuturor timpurilor. Secolul al nouăsprezecelea a dat violoniști grozavi, dar niciunul, niciunul! ca Niccolò Paganini.
A fost un copil excepțional, la 5 ani cânta la mandolină, la 7 ani la vioară. Când avea 13 ani, Paganini a fost trimis – de către mandolinistul său părinte – la studii cu celebrul violonist și profesor Alessandro Rolla. Rolla și-a dat repede seama că nu mai are ce să-l învețe și l-a dat mai departe celui care îi fusese lui profesor, Ferdinando Paer, iar acesta la rândul lui, l-a dat maestrului său Gasparo Ghiretti. Aceia da!, fericiți profesori.
În zori
La doar 18 ani, Paganini a fost numit prima vioară a Republicii Lucca. Faima sa de violonist era egalată doar de reputația sa de gambler și de afemeiat. Hmm, cum vin toate la pachet!
În 1805 regiunea Lucca a fost cedată surorii lui Napoleon, Elisa Baciocchi, iar Paganini a devenit violonist al curții Baciocchi, dând în același timp lecții de vioară soțului Elisei, prințul Felice și ei, Elisei, lecții de amor. De invidiat, această femeie!
În 1807, Baciocchi a devenit Marea Ducesă a Toscanei, iar curtea ei a fost transferată la Florența. Paganini a făcut parte din anturaj, dar, spre sfârșitul anului 1809, a părăsit curtea Baciocchi pentru a-și duce geniul în turnee. Vioara lui, singura iubită adevărată, cerea aer, spațiu, surle și trâmbițe.
Pe bună dreptate.
Plecat în lume
Deși foarte popular local, Paganini nu era cunoscut în Europa. Prima ”erupție” s-a datorat unui concert din anul 1813 care a avut loc la La Scala din Milano. Concertul a avut un mare succes și, în consecință, Paganini a atras atenția altor muzicieni proeminenți, deși mai conservatori, din Europa.
Faima i s-a răspândit în Europa cu un turneu de concerte care a început la Viena în august 1828 și a continuat în fiecare oraș important din Germania, Polonia și Boemia până în februarie 1831 la Strasbourg. Acesta a fost urmat de alte turnee în Paris și Marea Britanie. Abilitatea sa tehnică și disponibilitatea de a o afișa au primit ovații din partea criticii. Pe lângă propriile compoziții, Paganini a interpretat și versiuni modificate ale unor opere scrise de contemporanii săi, precum Rodolphe Kreutzer și Giovanni Battista Viotti.
Cum arăta Paganini ?!
Paganini avea o înfățișare izbitoare, cu obrajii supți, pielea palidă și buzele subțiri. Foarte înalt și subțire, cu părul purtat lung, se îmbrăca mult în negru. Degetele sale erau foarte lungi și subțiri, ceea ce-i permitea să cuprindă (pare incredibil, dar așa ”spune” istoria) dintr-o singură extensie trei octave!
Era renumit la acea vreme și pentru abilitatea de a cânta ”pe de rost”, fără a avea nevoie de partitură pe scenă, Paganini permițându-și astfel să se miște liber de-a lungul scenei, într-un fel de zbor frapant care i-a atras și porecla de ”omul de cauciuc”. Nu știam eu de ce, atunci când l-am văzut prima dată pe Ara Malikian m-am gândit brusc la Paganini! Se leagă lucrurile…
În cele 24 de Capricii pentru Vioară Solo, diavolul de Paganini a dezvoltat și popularizat tehnici de coarde uluitoare, cum ar fi salturile arcușului peste coarde – spiccato – precum și pizzicato-ul făcut cu degetele mâinii stângi.
Se spune că executa 12 note pe secundă – performanță realizată mai târziu de violonistul David Garrett (eu știu că David e în Cartea Recordurilor cu 13/sec), care îl interpretează pe Paganini în The Devil’s Violinist, un film din 2013 bazat pe povestea vieții compozitorului. David Garett s-a născut și pentru a juca acest rol!
Nu voi spune nici un cuvânt despre ultimii ani și sfârșitul violonistului (27 mai 1840) pentru că de ziua lui doar strălucirea cântă. Niccolò Paganini cântă și în inima mea.
Citește și Dacă Paganini ar fi cântat Ciocârlia
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.