<h4>Èi în cîÈiva ani poate nici oamenii nu vor mai fi buni.</h4>
<p>Nimic nu mai e bun. O vreme a lui “<em>nu îmi place</em>”, a lui “<em>doar cum spun eu este bine</em>”, a lui “<em>cine eÈti tu să îmi spui mie… ?</em>”. Un <em>new age</em> al individualităÈii Èi al lui “<em>doar eu</em>”. Suntem circa Èapte miliarde de suflete ce populează Pămîntul Èi am scris un paradox: cu cît suntem mai mulÈi ce populăm<span id="more-764"></span> o suprafaÈă fixă cu atît suntem mai distanÈaÈi unii de ceilalÈi în loc să fim mai apropiaÈi.</p>
<p>AdulÈii nu mai sunt buni, copiii nu mai sunt buni, creÈterea lor nu mai este bună, Ècoala nu mai este bună, gîndirea celui de lîngă tine nu mai este bună, iubirea nu mai este bună, Dumnezeu nu mai este bun, nimic nu mai este bun. Nici bunătatea nu mai este bună, „<em>eÈti bun – eÈti luat de fraier</em>”. Simplele activităÈi cotidiene nu mai sunt bune. Mîncarea nu mai este bună, cititul nu mai este bun, locul de muncă – vai de mama lui, nevasta s-a făcut a dracului, bărbatul e beÈiv Èi curvar Èi umblă cu cioara vopsită.</p>
<h4>Nimic nu ne mai mulÈumeÈte.</h4>
<p>Am uitat cu toÈii însăÈi definiÈia cuvîntului <em>bun</em>. L-am înlocuit în DEX-ul însuÈirilor cu altele, mai de modă nouă, mai revoltate, mai îndîrjite. Scuipăm indignare Èi învrăjbire. Ura Èi duÈmănia faÈă de ceva, orice, sunt la ordinea zilei. Ne sculăm dimineaÈa Èi primul lucru pe care îl facem este să înjurăm colectiv pe toÈi cei pe care o să îi întîlnim în ziua respectivă, pentru a avea avantajul de a fi primii care o fac. De unde atîta fiere?</p>
<div id="attachment_4273" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-4273" class="wp-image-4273 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/a97c0c0405e5f01512b01e9da06b9d5c.jpg" alt="refinery29.com" width="564" height="845" /><p id="caption-attachment-4273" class="wp-caption-text">Christian Hopkins</p></div>
<p>MinÈim, înjurăm, blestemăm, batem, urîm ceva, orice. Ne supără aproape orice vorbă ce ne este adresată, judecăm aproape totul ca un act de <em>lèse-majesté</em>, catalogăm Èi ne dispensăm de orice cu o viteză de invidiat. Purtăm în spate sacul plin cu revoltă Èi suntem departe de a-i da de fund. Avem în el cîte ceva pentru oricine. Inclusiv pentru noi. Nici noi înÈine nu mai suntem buni. Am uitat să ne apreciem, să ne iubim, să spunem o vorbă bună sinceră despre noi. Ne vedem Èi ne căutăm defecte iar calităÈile sunt supuse controlului atent Èi nemulÈumirii perpetue. Suntem buni prin prisma narcisismului de care dăm dovadă Èi a laudei exacerbate, ne judecăm în schimb Èi ne admonestăm vehement pentru tot ceea ce observăm în noi prin intermediul altora.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<h4>Suntem supăraÈi.</h4>
<p>Suntem supăraÈi pe ce a fost Èi pe ce au făcut cei dinaintea noastră, suntem nemulÈumiÈi de ceea ce este Èi de ceea ce avem, suntem arÈăgoÈi din cauza a ceea ce credem că va fi. Trecutul nu îl înÈelegem sau nu vrem să îl înÈelegem, prezentul este haos, viitorul – Dumnezeu cu mila. Trei mari generaÈii ce se închid în singularitatea unui prezent tulbure, închis Èi fără perspectivă. PărinÈii noÈtri ar fi putut mai mult, noi nu Ètim ce vrem, copiii noÈtri – azvîrliÈi în mijlocul oceanului pradă vînturilor potrivnice Èi a <em>parentingului</em> cu mila lui.</p>
<p>Totul este defect, nimic nu mai funcÈionează. Tu eÈti defect, eu sunt defect, el e defect. O defecÈiune generală, cu metastaze, ce ameninÈă să se transforme din discuÈie de masă de duminică în boală pur biologică, organică. Un veritabil placebo ce transformă ideile în cheaguri de sînge, privînd creierele de puÈinul oxigen ce le-a mai rămas. Populăm tractul digestiv cu mînie strînsă în ghem canceros Èi ne îndoim sub durerea produsă de ulceraÈiile supărării, ale eternei supărări pe ceva, orice. Èapte miliarde de suflete – Èapte miliarde de găuri negre – Èapte miliarde de bureÈi ce absorb negaÈia. Ne polarizăm negativ Èi ne respingem unul pe altul, ciocnindu-ne asemeni electronilor, sărind de pe un strat pe altul Èi căutînd mereu altceva.</p>
<h4>Nu mai suntem buni.</h4>
<p>Nu mai suntem buni unii pentru alÈii, ne schimbăm la cel mai mic semn de disensiune, ieÈim în talciocul de oameni Èi ne alegem, ne tîrguim, doar pentru a ne repeta Èi a reînchide cercul. ReparaÈiile sunt ceva de domeniul trecutului, trăim în epoca termenului de garanÈie, a valabilităÈii fără garanÈii certe. Trăim în epoca lui “<em>Ai uitat să speli paharul. IeÈi afară!</em>”. Suntem singuri Èi ne plîngem de singurătate. Căutăm motive, explicaÈii, justificări care să ne vină în apărare Èi să ne ofere ieÈirea onorabilă din închisoarea neputinÈei de a ne asuma ceea ce suntem.</p>
<p>De unde atîta supărare, nervi, ură, depărtare? De unde atîta “<em>eu</em>” în loc de “<em>noi</em>”? Am uitat să vedem că binele există Èi este la tot pasul. În casă, pe stradă, la Ècoală, în piaÈă, în mine, în el, în tine. Îl Ètergem cu buretele. Îl scriem cu creionul Èi îl radiem cu prima proximă ocazie. Am uitat să vedem că lumea este frumoasă aÈa cum este ea. Ăsta este avantajul unei lumi mari. O lume mare, plină cu de toate în care fiecare din noi putem găsi ce ne dorim. Dar nici căutarea nu mai face parte din activităÈile noastre. Vrem totul pe tavă, vrem repede, vrem excepÈional. Negăm valoarea Èi o înlocuim cu ceva, orice altceva. Vrem ceva, mereu altceva, nici noi nu Ètim ce.</p>
<h4>Există totuÈi ceva bun în toate astea.</h4>
<p>Trăim pe repede-înainte. Èi poate că rapida derulare va conduce la capătul unde se află un alt început. Un început în care vom putea exclama uÈuraÈi Èi sinceri: “<em>Ce bine că s-a terminat!</em>”. Un prim bine dintr-un Èir.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/victor-chircu-mi-ai-mancat-inima/" target="_blank" rel="noopener">Mi-ai mâncat inima!</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Victor Chircu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5c0961558aea6055454de2e52432180ffa9ee60bd93b0f0b2351ab4d4213dbfa?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5c0961558aea6055454de2e52432180ffa9ee60bd93b0f0b2351ab4d4213dbfa?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/chircu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Victor Chircu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:c&#104;&#105;rcu&#118;&#105;&#099;torgi&#111;&#114;&#103;&#105;&#097;&#110;&#064;gm&#097;&#105;&#108;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>