<p>Nu, timpul nu se întoarce. Ètim dar nu acceptăm, aÈa cum învăÈăm că murim dar nu suntem de acord. SentinÈa ni se pare că nu ne priveÈte chiar dacă îi include pe toÈi ceilalÈi. Refuzul morÈii s-ar putea să fie izvorul egoismului. Sau?<br />
Nu eram acolo, pe peronul acela mirosind a motorină de proastă calitate ca să filosofez, ci ca să mă urc pe scara unui vagon. Scara metalică era un fel de bisturiu mai mare, dar la fel de fără milă. Îmi rupea viaÈa aÈa cum tai bucăÈi de carne să le arunci felinelor în cuÈca în care îÈi petrec viaÈa, să ne zgâim noi la ele.<br />
Divagam ca să nu simt ce respiraÈia înÈelegea. Lacrimile care se uscau pe la colÈurile ochilor mă trăgeau de mânecă. Mă despărÈeam. Undeva în adânc, Ètiam că pentru totdeauna. Plecam la armată, ea pleca în străinătate să se căsătorească cu altul. Caz clasic al unei lumi gri, nici calde, nici reci. Sărăcia sculpta în vise aÈa cum chinezii &#8211; sau ruÈii? &#8211; fac monumente din gheaÈă, iarna.<br />
Gara de Nord rămăsese în urmă. Plec de lângă uÈa vagonului prin care vântul iernii năvălea tot mai tare, tot mai îngheÈat. Mă strecor în aerul lânced al compartimentului. Trupurile vecinilor nu apucaseră să îÈi facă din sudoare a doua haină care să le Èină de cald. Era un drum lung, până la capătul celălalt al Èării. Armata. CoÈmarul oricărui tânăr care Ètie că nimic Èi nimeni nu va mai avea aceaÈi înfăÈiÈare când se va întoarce de acolo. Dacă ceva învăÈasem de la tata este că războiul nu se povesteÈte. Îl pui în paranteze Èi trăieÈti ca Èi cum clipa dinaintea Èi de după el ar fi urmat firesc una după alta. Altfel eÈti pierdut, nu mai poÈi să fii, să redevii nicodată om normal.<br />
Închid ochii, îi deschid cu chipul ei lângă mine, de fapt nu o văd. O strâng la piept. Am faÈa în părul ei mirosind a lavandă Èi sper să nu trebuiască să-i dau drumul prea repede. Dar ea mă împinge cât poate de tare cu palmele ei subÈiri Èi slabe. ÎÈi apasă buzele de ale mele. În jur lume, loviturile vagoanelor care îÈi bat tampoanele unele de altele atunci când garnitura se opreÈte la peron. ViaÈa nu se uită la noi, nu se uită cum tragem de ea să încetinim miÈcarea universului. Măcar acele ceasornicelor, atârnate enervant de peste tot, să se oprească naibii câteva clipe. Ne sărutăm apăsat până când sărutul oboseÈte, până când devenim destul de maturi să acceptăm cine suntem Èi nu am vrea să fim.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-5921" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/4a025a75d887b480105630a546a525d2.jpg" alt="" width="458" height="750" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Ea &#8211; ele, femeile, sunt întotdeauna mai mature ca noi &#8211; se desprinde prima. Mi se ghemuieÈte repede la piept, să nu cum va să mă piardă &#8211; Èoptind aÈa cu obida întregii ei tristeÈi „Gil, Gilul meu!”. Atunci mi-au dat lacrimile aÈa cum sare vinul dintr-un pahar lovit de perete la chef. Nu mai îmi spusese nimeni aÈa numele, de când eram mic. Mama mă Èinea în braÈe legănându-mă, să adorm, îngâna un cântec Èi cănd credea că dorm îmi Èoptea „Băiatul meu, Gilul meu drag”, iar eu oftam mulÈumit că mi-am putut Èine somnul, să aud ce vroiam mai mult Èi mai mult pe lumea asta să aud. Nu trebuia să Ètie că nu dorm, poate nu mai îmi spunea Èi a doua zi la fel. Abia, acum, când timpul îÈi lipise clipele peste ani Èi decenii cu cleiul amintirii, îmi Èineam lacrimile sufletului pe care mama mi-l umplea cu vocea ei. Pe atunci aÈ fi avut voie să plâng. Abia urma să merg la Ècoală.<br />
Acum&#8230; ei, acum Èineam în braÈe iubita cu care trăisem cele mai îngrăzneÈe Èi dezlănÈuite întâmplări ale vieÈii mele de bărbat, cu care păÈisem pe frânghia aceea nesigură a extazului fără plasă, acolo unde, la fiecare pas aiurea, dacă îÈi pierzi echilibrul cazi în adâncurile păcatului fără speranÈă să mai ajungi vreodată la suprafaÈă. Da, strângeam în braÈe trupul care îmi dăduse tot, fiinÈa în care mi se pitulase sufletul. Femeia care îmi sorbise din ochi fiecare gest, clipă, privire câtă vreme fusesem împreună, îmi luase tot luni de zile, ca să îmi aranjeze visele ca niÈte flori în fereastră. Să se bucure de lumină Èi să înveselească privirea trecătorilor la cât de frumoase sunt. Femeia mă Èinuse pe palmele frumuseÈii ei, mă plămădise din nou Èi acum pleca spunându-mi &#8230; de fapt oftând, ceva ce credeam că uitasem. Iubirea ei se curăÈase de orice păcat, frânghia pe care păÈisem dispăruse de sub picioare. Nu cădeam. „Gil, Gilul ei” o Èinea de mână Èi zbura cu ea peste garnitura de tren, peste blocurile care înconjurau gara ca niÈte paznici uitaÈi la post, peste norii care ascundau stelele unui cer despre care nu aveam habar că ar putea să fie aÈa de grozav.<br />
Trenul a frânat brusc la un semnal schimbat prea iute. Pasagerii s-au clătinat destul de tare &#8211; oare Èi ei visau sau numai moÈăiau ? M-am trezit. ViaÈa aÈtepta dincolo de zidurile mohorâte ale gării mici. De acolo până la unitatea militară trebuia numai să traversez Èoseaua. Începeam altă viaÈă, din cea veche nu mai rămâneau decât amintirile Èi acel „Gil, Gil al meu” pe care am să-l Èin agăÈat de pereÈii inimii ca să Ètiu că toÈi ne naÈtem din iubire Èi pierim numai atunci când nu mai avem curajul să ne amintim de ea.<br />
(fragment din „<strong>Vremea ploilor din soare</strong>”, manuscris regăsit)</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/vacanta-in-maldives-dan-stoica/">VacanÈă în Maldives</a></strong>, de acelaÈi autor.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Dan Stoica' src='https://secure.gravatar.com/avatar/ab6e5cd34e81f64cf7f372973104e5807476f1fa364e351d4c3bd3cb6d2793ed?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/ab6e5cd34e81f64cf7f372973104e5807476f1fa364e351d4c3bd3cb6d2793ed?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/stoica/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Dan Stoica</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#100;&#097;n&#115;&#116;&#111;i&#099;&#097;&#053;&#050;&#064;yahoo&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>